sâmbătă, 27 septembrie 2008

RIP Paul NEWMAN

s-a anuntat de anul trecut cred, ca avea cancer. 83 de ani (26 ianuarie)!! Tot anul trecut in mai a anunta ca se retrage definitiv din actorie. Ultimul rol, vocea la Cars-ul lui Pixar. Nascut in aceiasi zi cu Ndugu (zice el si our own Ceausescu, 26 ianuarie 1925) Here the big ones roll, more like drop like flies ! Hombre ! Am si acum poza lui din seria ACIN pe dulap in camera mea veche de acasa. Young Blue eyes !




Cel mai mare disparut de la Brando incoace, din iconurile clasice. Am desfacut acum si cofretul Colectia Paul Newman de la Warner pe care-l tinema in tipla de anul trecut, de pe care n-am vazut The Left Hand Gun, Young Philadelphians si Pocket Money. Nu stiu la care sa ma uit, mai degraba as revedea Hustler sau Verdictul. Ieri am mentionat de 2 ori finalul la Butch Cassidy si Sundance Kid (odata pentru Bolivia (next time i tell you to go some place like Bolivia, let's go some place like Bolivia!"), altadata despre vampirii lui Carpenter). Cool Hand Luke now ! Obituary pe imdb aici. I Know everybody up there likes you ! Down here too !!!!

joi, 25 septembrie 2008

Thank You For Smoking Redux !!!

pe blogul vechi am postat despre John Wayne la finalul carierei, pe cind avea cancer, in spoturile antitabac. -am pomenit si pe Yul Bryner. Dar nu am stiut ca starurile, si-n primul rind The Duke, au fost platite sa fumeze pe ecran. Rusine ! Cred ca Boogie (the real one) fuma totusi din convingere !

Hollywood Stars 'Paid To Smoke'
25 September 2008 5:04 AM, PDT


Acting veterans Clark Gable, Spencer Tracy and John Wayne were paid to promote smoking during Hollywood's "Golden Age", it has emerged.

The stars received huge cash sums from their film studios to advertise tobacco, according to researchers at the University of California at San Francisco.

One of the key documents uncovered by the researchers was a list of payments for a single year in the late 1930s detailing how much stars were paid by American Tobacco, the makers of Lucky Strike.

Actresses Carole Lombard, Barbara Stanwyck and Myrna Loy were handed $10,000 (GBP5,500) - equal to around $150,000 (GBP83,300) in modern money - to endorse the brand.

American Tobacco also sponsored The Jack Benny Show from the mid-1940s to the mid-1950s.

The authors of the study conclude the deals led to a rise in the number of young people who took up smoking in that era.

miercuri, 24 septembrie 2008

AC / DC new album Black Ice !!!!

pe 20 octombrie oficial, iese BLACK ICE, primul album de la Stiff Upper Lip, din 2000. 8 fuckin years, and who feels safe anymore in New York city ???

piesele:
1. Rock ’n Roll Train
2. Skies On Fire
3. Big Jack
4. Anything Goes
5. War Machine
6. Smash N Grab
7. Spoilin’ For A Fight
8. Wheels
9. Decibel
10. Stormy May Day
11. She Likes Rock N Roll
12. Money Made
13. Rock N Roll Dream
14. Rocking All The Way
15. Black Ice
pre-order, aici, ceea ce stiu ca n-o sa faceti :->..
si primul videoclip, Rock ’n Roll Train, pe youtube aici:

AC/DC still kicks ass !!! am ascultat deaj 2 piese, R 'n R train suna ca Runaway Train si War Machine care e si mai rooock !!! De-abia astept sa-i vad din nou la anul (3d time baby, dupa 1991 si 2001 !!!!, deocamdata turneul sold out a inceput in SUA !!!!

luni, 22 septembrie 2008

Alan Moore despre Watchmen si univers

un articol fascinant in LA Times, intitulat Hero Complex, in care Moore se plinge de studiouri, de filme si de conditia artistului. Si de faptul ca astazi comicsurile sunt simple storyboarduri la filme. Un documentar va apraea pe dvd, intitulat Into the Mindscape of Alan Moore, sure would like to see that soon....


"There are three or four companies now that exist for the sole purpose of creating not comics, but storyboards for films. It may be true that the only reason the comic book industry now exists is for this purpose, to create characters for movies, board games and other types of merchandise. Comics are just a sort of pumpkin patch growing franchises that might be profitable for the ailing movie industry."

sunt sigur ca Zack Snyder nu se prea bucura dar Watchmen e un proiect blestemat, pentru ca dificil mi se pare un termen low, de cind l-au antamat pe Terry Gilliam la inceputul anilor 90 si a vrut sa-l faca serie TV. Interesnt si ce spune de Eisner si Citizen Kane, mai ales acum cind Spirit iese, bricolat de Frank Miller.

First we take Manhattan, then we take...Alin !


si a fost Leonard Cohen. La multi ani i-am cintat la fel ca multi altii, aseara pe stadionul de linga Minastirea Casin si Arcul de triumf. Nu stiu de ce m-am simtit in Grecia, nu la Bucuresti. Poate din cauza instrumentuelor de coarde gen Buzuki, sau a luminii, sau a bisericii din spate. Aventuri extraordinar de moronice, cind am intrat in Bucuresti concertul incepea. Am inteles ca multa lume a crezut la fel si s-a intrat la greu pe primele piese. A urmat o cursa no limits pina la concert, intrarea rapida si patrunderea in sectorul VIP. Not bad...am prins si ultimele 2 piese din prima parte, cu Anthem, Ring them bells, "there's a crack in everything, that's how the light gets in." Am pierdut in schimb preferatele mele, The Future si Everybody Knows...A fost extrem de emotionant sa-l vad pe Cohen, I'm your old man... 74 de ani si verde si viu si real...cu palaria de personaj de film noir...Am aflat si sesul vietii din Tower of Song...“tudamdamdam-tudamdamdam”, don't stop! A fost concertul anului in Romania anul asta ! Piesa finala, cintata cel mai bluesy, The Gipsy's Wife, Take this Waltz, Sisters of Mercy, Closing Time !

"Like a bird on the wire,
Like a drunk in a midnight choir
I have tried in my way to be free"

vineri, 19 septembrie 2008

Fear Itself

serial TV (in SUA pe NBC), noul Masters of Horror care a fost anulat dupa doua sezoane. Creat de Mick Marris (protejatul lui Stephen King), e mai prost ca MoH si extrem de inegal ca toate antologiile horror TV. Acesta se vrea in, hip si trendy, dar nu e. Alegerea unor regizori noi pe val, alaturi de "fosti", sorry John Landis, dar episodul tau e cel mai prost (In Sickeness and in Health, 1 din 5), si nu-l ajuta deloc faptul ca e scris de Victor "J.Creepers" Salva. Genericul e cool, si muzica de pe el este Serj Tanakian , vocalistul de la System of a Down cu excelentul Lie Lie Lie, de pe Elect the Dead, albumul de anul trecut.


primul episod, The Sacrifice, scris de Garris si regizat de Breck Eisner (Sahara, baiatul lui Michael, ennemy of Joe Eszterhas) e un twist al unei povesti cu vampiri, complet cu frumoase romince intr-un fel de Alamo tepos.
2 out of 5
Apoi Brad Anderson are o contributie peste medie, cu un f. bun Eric Roberts, ca un fost politist, Spooked.
3 din 5
Ronny Yu a facut Family Man, scris de Daniel Kanuf, creatorul lui Carnivale, despre un transfer de corpuri intre un seriel killer (Cliffton Collins) si un..family man (Colin Ferguson)
2 1/2 din 5
Eater: Stuart Gordon face o poveste cu un ucigas canibal inchis intr-o sectie de politie, unde-si iese din corp si poseda ceilalti politisti dar o politista ii vine de hac...
2 din 5
Community, regizat de Mary Harron(American Psycho), il are ca erou pe noul Superman, Brandon Routh, ca erou intr-un fel de Body Snatchers din suburbii.
2 din 5
New Year's Day de Darren "Saw" Lynn Bousman e un twist la povestile cu zombi, cu un altfle de look, sa-i zicem un zombi club de la tyler Dyrden, dar cu target de teenageri emo. Scris de Steve "30 days of night" Niles.
2 din 5
Larry Fessenden are o alta versiune la Wendigo care il pune in valoare pe Doug Jones (Abe Sabien sau Faunul la del Toro), intr-un ranch bintuit de un spirit infometat, in Skin and Bones
3 1/2 din 5

doar 2 regizori sunt pastrati din seria Masters of Horror (Landis si Gordon, si Anderson din a 2-a serie, unde a facut unul din cele mai bune episoade, Sounds Like.
Inteleg ca seria, deocamdata primul sezon din 8 episoade (ar trebui sa aibe 13 episoade!), e anuntat ca urmatorul unul de John Dahl. Poate urmatoarele sunt mai bune, break a leg, don't break the neck ! pentru cei mai sceptici, italienii contraataca cu maestrii lor ai horrorului ! Ruggero Deodato si Lamberto Bava sunt doi din cei patru programati pentru inceputul anului viitor. Probabil Dario si Lenzi sunt pe banca de rezerve ! Cazzo duro !

Another Way to Die-noul Cintec Bond

iata-l in final, dupa ce s-a infirmat Amy Winehouse, iata, Alicia Keys si Jack White, -cintecul oficial din genericul la Quantum of Solace, noul James Bond, Another Way To Die. Piesa e cel putin ciudata, cu doua linii melodice mergind in paralel, cam moale pentru un revenge movie, si vocile lui Jack White si Alicia Keys (!), nu se potrivesc in duet ascendent, si Jack White e Jack White, si nu e comparabil cu Chris Cornell pde pe casino Royale. Cam cioudat alegere, imi place bassul dar e cam psihedelic...sau led Zep, pianul e ca la Pink Floyd, iata aici piesa si comentariile, deja numeroase, cu tenta majoritar negativa...sa vedem cum va functiona si cu clip si pe generic dar corul "ooouu" e cam penibil...solo-ul cam minimalist ! cel putin stim ca Olga Kurilenko va fi hot !!!

Restul e tacere pe dvd

azi erau 2 evenimente de cinema romanesc, unul premiera la BOOGIE, unde n-am fost invitat, WTF ?, si altul iesirea lui RESTUL e TACERE pe dvd, unde n-am primit
dvd-ul. Asta daca nu-l mai pun la socoteala pe the bad/ugly-?, proiectia de presa la Departe de America, truthfully, Departe de America suntem, anyway, geografic si fizic...macar Restul e tacere e anamorfic...

marți, 16 septembrie 2008

Richard Wright RIP

aseara in timp ce celebram seara kazahstaneza am primit sms "Here the big ones roll", Richard Wright, organistul de la Pink Floyd s-a dus, la 65 de ani de cancer. Imi pare rau ca n-am reusit sa-i vad pe Floyd in 1994 la Praga as supposed, dar atunci i-am vazut pe Ray Charles si James Brown la Brasov. Si ei sunt morti acum. mai ciudat e ca duminica pe aeroporul Attaturk am luat in mina dvd-ul cu David Gilmour in concert, la care Wright cinta la keyboards. Si ieri la fel la media galaxy. Si noul Uncut e pe coperta cu Pink Floyd songs....another brick in the wall !!! sau mai mult the great gig in the sky, piesa pe care el a compus-o (alaturi de Us and Them pe Dark Side of the Moon)

acum Uncut au facut un tribut/obituary aici
si aici tributul lui David Gilmour

"He was gentle, unassuming and private but his soulful voice and playing were vital, magical components of our most recognised Pink Floyd sound."

duminică, 14 septembrie 2008

Stefan Iordache RIP

abia m-am intors si deschid un site romanesc si ce aflu, ca a murit Stefan Iordache, intr-o clinica din Viena azi dimineata. Avea 67 de ani. Ultima oara l-am vazut alive la TIFF in 2006 cind a primit premiul de excelenta. ultima oara cind l-am vazut intr-un film, a fost in Omul zilei (n-am vazut nici Faraonul, nici Ticalosii, ultimele lui aparitii). Actorul preferat al lui Dan Pita care i-a dat roluri intlectuale, dar mai bun la Daneliuc in Glissando si Editie Speciala. Cel mai iubit dintre paminteni, Bietul Ioanide, De ce trag clopotele, Mitica?, Ciuleandra. A debutat in film cu Strainul in 1964. Incetul cu incetul se duc toti. RIP.



din ziare com: Stefan Iordache a acordat, in iulie, cu doua luni inainte sa moara, un interviu despre care a spus ca este ultimul pentru ca s-a saturat de trancaneala care nu ajuta la nimic.

"Este ultima mea aparitie in public, in afara scenei, acolo unde bate inima mea. Nu mai vreau sa trancanesc. La ce foloseste? Sunt mahnit. Nici vehement si nici suparat. Mahnit. Vorbim cu totii in vant, pentru ca nimic nu se schimba.

Aleg sa nu ma mai implic in societate. O fac pentru prima si ultima oara. Ceea ce traim este o telenovela. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovela nu mai este suficient pentru ce traim. E o manea. De prost gust", explica Stefan Iordache de ce acesta este ultimul sau interviu, acordat ziaristilor de la "Jurnalul National".

sâmbătă, 13 septembrie 2008

Astana vista Baby !

in citeva ore incepe ceremonia de inchidere a festivalului, urmata de vizonarea filmului premiat. Am vazut jumatate din competitie, incheind cu coproductia kazahsano-ruso-franco-germana Songs from the Southern Seas, scris si regizat de Marat Sarulu, caruia i-am dat cel mai mare punctaj, 7 (adica 3 1/2 din cinci) si trebuie sa spun ca din cei 10 ziaristi care au dat cotatii am fost cel mai zgircit la vot, cu cea mai mica nota , 2, pentru The Unknown. Am aflat intre timp ca toate filmele uzbece sunt pe video, pentru ca n-au alte posibilitati tehnice si nici cinematografe adecvate, etc. Kirghizii la fel, doar Kazahstanul are acum puterea sa faca filme de anvergura, in sistem de coproductie, beneficiind de suportul programelor Media europene. Mongol (Ivan Passar) si Ulzhan (Schlondorff, la a carui petrecere foarte tare am fost la Cannes in 07-predestinare ?) si Tulpan sunt cele mai mari filme facute pina cum aici. Dar acest Songs vine aproape, o poveste despre toleranta si dragoste in prietenia dintre un cazac si un rus, distrusa de sosirea pe lume a copilului rusului care seamana cu cazacul. O alegorie pentru citeva din problemele regiunii, cu tot cu flashbackuri istorice, filmari in stepa, munti si un baraj impresionant.
Am mai vazut insa Shultes, un film rusesc prezentat la Cannes in Quinzaine anul asta, extrem de minismalist. Shultes e numele protagonistului, un marunt hot de buzunare. Inspirat de Pickpocket al lui Bresson si in stilul filmelor romanesti actuale (cu mentiunea ca acesta se intimpla pe o lunga bucata de timp), e zic eu mai bun si mai cu noima decit ele, are finalmente mai mult miez. Cu toate ca are si o parte sentimentala (prietenia lui Shultes cu un copil, hot si el), un truc narativ, ritm letargic si un final abrupt, Shultes (scris si regizat de Bakur Bakuradze) e un studiu de caz interesant. 3 1/4 din cinci
Am recuperat si Absurdistan al lui Veit Helmer, o comedie absurda despre razboiul dintre barbati si femei intr-un satcuc imaginar care nu mai are apa. Personajele principale sunt un baiat si o fata destinati sa fie uniti in momentul in care stelele vor fi in forma perfecta. Facut in stilul filmelor mute cu o distributie internationala (pentru a amesteca trasaturile fetelor, una din actrite e romanca !) a fost filmat in Georgia si Azerbaigian. Muzica de exemplu e de japonezi. Extrem de apreciat la Sundance, unde a avut premiera. L-am cunoscut azi noapte pe coscenaristul georgian Zaza Buladze care era extrem de suparat pentru ca rusii (imperiul Gascom cum il numeste) ii invadeaza tara. Si ne felicita pentru ca Romania s-a alaturat protestului, chiar daca Basescu a facut-o dupa Sarkozy.
Gluma festivalului (copyright Nae caranfil), e Astana Vista baby ! Anyway, plecam in miez de noapte, la 3 jumate dimineata, via Istanbul sa ajungem in absurdistania noastra !

vineri, 12 septembrie 2008

Death Magnetic azi !

ziua oficiala de lansare a noului album Metallica azi ! N-am apucat sa scriu cronica dar mi se pare cel mai bun album de-al lor de 20 de ani incoace !

joi, 11 septembrie 2008

Richard Dreyfuss si femeile

azi am avut ocazia sa petrec doua ore in compania lui Richard Dreyfuss. Stiam ca e un tip dificil, care a avut conflicte, ups and downs dar nu stiam ca va fi o intilnire atit de fascinanta. Conferinta de presa, anunata ad-hoc
(lost in translation again, noroc ca am venit la biroul de presa sa-mi las ratingurile la filmele din competitie vazute, btw am fost certat ca am vazut doar patru si am sperat sa nu ma pedepseasca prea tare :->, apoi am cerut o informatie despre cum sunt facute, pe video, digital sau pe pelicula, pentru ca ma obosesc cele vazute facute pe video, asa cum sunt cel uzbec (The Other) si cel chirgiz (Unknown Destination), dar si cel in schetciuri kazahstanez (in the town of A, 5 segmente A vine de la Alama Ata). Back to Dreyfuss. Conferinta de presa era in salde masterclass in acest imens hotel Duman care e ca un pachebot din care rar iesi, de exemplu eu azi n-am apucat desi am vrut de mai multe ori. Aici sunt si petrecerile, la Club 30, in care fiecare tara are o seara specifica, cu dansuri care noua ni se par la fel. Sau ni se pare ca suntem direct in Charlie Wilson's War. Mincarile sunt diferite dar nu chiar. Vodca (Smirnoff, nu cazaca) se tremina invariabil rapid, si doar berea e la discretie. Dar sunt bigshots care au sticla la indemina in separeuri, bodyguarzi cu walkie talkie si refuzuri de a te lasa sa intri pina nu termina security checkul dinaintea sosirii vreunui ministru. Sau aminari de program. Revin la Dreyfuss.


Ajung in sala, si inafara de citiva fotografi si doua camere de la televiziunea locala, sunt la masa, fata in fata Dreyfuss si traducatoarea lui, si vreo 6-7 femei, ziariste cazace. Ele intreaba, rapid si il intrerup pentru noi intrebari, tipa care traduce face bucati largi de text. N-am fost la nici o conferinata de presa cu vreun actor care sa aibe intrebari mai personale, dar si raspunsuri pe masura. Pentru a stii cine e Dreyfuss azi la 60 de ani, ai nevoie de mai multe informatii. In 2004 a a anuntat ca se retrage din filme, ca nu il mai intereseaza, ca va juca doar teatru, si asta la Londra. Repeta la The Producers dar pleaca cu o saptamina inainte de premiera(mie mi-a zis "before they fired me", so....). A studiat la Oxford in ultimii 3 ani, istorie si a facut ceva ce se numeste Initiativa Dreyfuss, un program pentru copii care sa invete asta in scoala, din clasa 1 in a 12-a. Extrem de implicat in politica, de partea democratilor si anti Bush, Dreyfuss s-a insurat in 2006 cu o rusoaica, Svetalana, si iata si motivul venirii in Kazahstan. In plus vrea sa-l joace pe Hrusciov intr-un film pe cre incearca sa-l finanteze (l-a jucat pe Dick Cheney in W. al lui Stone). Femeile kazastaneze se acopereau una pe cealalta, in intrebari despre dragoste, femei, Rusia si Kazahstan, faima si celebritate, autori preferati, sentimente. A existat si o intrebare referitoare la procesul intentat de Dreyfuss tatalui si unchiului sau pentru o datorie neplatita catre el. Mi s-a parut incredibil, un publicist ar fi interzis topicuri stinjenitoare. El a zis simplu, no comment. Nici un ziarist barbat, numai femei. Care vroiau sa stie ce il faca sa plinga, de exemplu. Sau cind a plins ultima data. Sau de ce nu vorbeste ruseste, daca e insurat cu o rusoaica ?


Am stat siderat dar am inceput sa-i ascult raspunsurile. Extrem de diferite de un star hollywoodian, adinci, nestudiate. Ce ar face daca l-ar intilni pe Dumnezeu ? L-ar lovi ! I would hit him. ! E un tip ironic si psihotic. Se vede clar dupa simtul lui la umorului. (ma refer la Dumnezeu, nu la Dreyfuss, care a fost diagnosticat ca bipolar). A fost cel mai tinar actor care a luat Oscarul (la 30 de ani, in 1977, pentru The Goodbye Girl, la noi numit Adio dar ramin cu tine), "30 years too soon", zice el. Acum Adrian Brody l-a detronat pentru Pianistul. La festival s-a dat Mr. Holland Opus, nominalizarea lui la Oscar in 1995. Cu muzica lui Michael Kamen. Pe femei le-a impresionat, una zice ca plins. Dreyfuss zice ca si el a plins. Ma uit la el si imi reamintesc filmele. Pe vremea cind eram copil era unul din cele mai mari staruri americane, la noi in Intilniri de gardul trei, Adio dar ramin cu tine si Competitia. Unul din actorii pe cre i-am invatat imediat, alturi de Redford, Newman, Pacino si Dustin Hoffman. Si mi-am adus aminte de Jaws mai tirziu. Whose life is it anyway ?, Stakeout si continuarea, Rosenkrantz si Guilderstern sunt morti, Tin Men, What about Bob ?, Lansky, Luna peste Parador. Ok, si American Grafitti, Always, Down and out in Beverly Hills, etc. In anii '80 a avut probleme cu cocaina care au dus la un accident de masina, care l-a speriat si s-a lasat. Omul e o legenda, a body of work. dar nu stiam ca e pasionat de istorie, istorie alternativa si science fiction. Ca a co-scris o carte de istorie alternativa, in care America a ramas o parte a imperiului colonial englez (The Two Georges). Sau ca a fost la Constanta, pe vremea lui Ceausescu si nu l-au lasat sa intre la tarm. Mi-a zis-o el, cind i-am zis ca sunt din Romnania. Si mi-a zis ca era intr-o croziera cu familia si au vrut sa intre in oras si locotenentul de militie nu i-a lasat. Si ca a intilnit un om, un marinar presupun, care cind l-a vazut la fata, si-a schimbat expresia si i-a zis ca acum o sa fuga si n-o sa se mai intoarca. Parerea lui Dreyfuss era ca pina atunci omul nu credea ca exista o lume exterioara si ca fata lui a fost prima care l-a facut sa creada in speranta. Am ramas blocat cind mi-a zis ca a fost la Constanta pentru ca stiam ca nu fusese in Romania.

Si am stat de vorba separat, pentru ca i-am zis ca nu am vrut sa ma interferez cu discutia lui cu femeiele cazace. care l-au intrebat si ce iubeste in viata, si a zis in ordinea asta, femeiele, iubirea , sexul. Most important things in life ! Ca l-a citit pe Dostoievki si s-a speriat la fratii Karamazv cind s-a recunoscut in pagina. Ca e un evreu rus si ca se simte foarte rus, ca vrea sa opredea istorie si libertati civile la copii si ca apreciza artistii si oamenii care creaza si nu celebritatea. "Daca ar fi aici Britney Spears sau Angelina Jolie n-ar fi loc in camera. Asa este."

Interesant mi s-a parut ca intrebat ce ar vrea sa mai realizeze in viata a raspuns ca ar vrea sa ia premiul Nobel pentru pace. Not a small thing, huh ! ma gindeam ca ar putea veni linistit l aunm festival ca TIFFul clujean si i-am zis sa vina in Romania, a zis ca a auzit multe si ca prieteni de-i lui au facut acolo filme. A mai zis ca astazi nu s-ar mai face actor si ca nu il mai intereseaza filmul si lumea lui, ca a dedicat 45 de ani din viata pentru actorie si acum e burn out, si ca a descoperit alte lucruri in viata. Si l-am intrebat de ce a revenit la decizia de a juca, daca nu-l mai intereseaza, "For the Money", mi-a zimbit omul care a fost Duddy Kravitz, Roy Neary, profesorul Krippendorf si care probabil va deveni Nikita Hrusciov.

11 septembrie

iata ce am descoperit pe yahoo news...Okapi fotografiat in Congo, considerat miticul unicorn...

abia acum am realizat ca azi e 11 septembrie, sunt 7 ani de cind au cazut turnurile si ne-am mutata in bushaland, adevaratul Absurdistan (pe care abia l-am vazut, naiss).
Si strange, doar ieri am vazut REDACTED pe pelicula si azi e ziua lui Brian De Palma, care face 68 de ani (si Herbert Lom 91). Si Moby if you want! A day that will live in infamy de 7 ani incoace. Presupun ca De Palma e la TIFF Toronto ca de obicei. Stiu ca Toyer nu e pe picioare si Capone Rising stagneaza, nici un greenlit project la orizont...

Mickey Rourke superstar

let's go out of Boratland for a moment: am auzit si aplaud faptul ca Mickey a primit aplauze la Venetia unde The Wrestler (regizat de Darren Aaronovski) e considerat megacomebackul lui. Certifica asta si un articol de la Toronto din LA Times, unde filmul e primit super, la fel ca si bidding warul cistigat de Fox Searchlight, care a dat 4 milioane de dolari pentru distributia US, la noi din cite stiu o sa-l aduca Independenta, sper ca mai curind decit de obicei. Tot aici despre intilnirea dintre Mickester si evreul geek din Brooklyn, si cinele vagabond Jaws salvat de M.R.
despre Mickey si comebackul lui am scris in septembrie 2004 (pe 16 e ziua lui , now he'll be 58 !) pe liternet in seria mea de movieland, subiectul 3 avant blogging:
atunci anuntam comebackul lui Rourke in Sin City ! And i was right, in rolul lui Marv, bruta cu suflet bun, Rourke a fost prefect. Mai mult, am urcat treptele pe linga el in Palais, la premiera la Sin City la Cannes, in 2005, dupa o aventura cu biletele si badgeurile care era sa ne dea un atac de cord, mie si partenerului de Sin City, AC (stateam departe de palat si fiind proiectia de seara de gala a filmului si megaeventul festivalului din punctul meu de vedere, ne-am pus costumele, ne-am studiat, am mers incet sa nu transpiram, era al dracului de cald, am stat la coada sa intram primii, sa prindem locuri bune, cu 40 de minute inainte de incepere, si nu au vrut sa ne lase sa intram pentru ca aveam numai biletele si nu si badgeurile. Andrei era sa faca un atac de apaplexie in acel moment, n-o sa-i uit niciodata fata, si eu am zis sa lasam badgeurile, sa nu le mai caram. Negocierile cu usherii din palatul de la Cannes nu au niciodata succes pentru cel ce se cearta cu ei, asa ca am iesit din multime debusolati, invinsi si deja transpirati de nervi. Si, nu stiam ce sa facem, dar am zis, nu putem rata filmul, forta sa fie cu noi, si yoda si yoga, s.a. si am fugit inapoi la apartament, pe deal, pe caldura, incinsi, am ajuns acolo, ne-am luat badgeurile si ne-am intors tot alergind. Nu stiu cum sa zic, dar era un drum de 15 minute cel putin, am facut 20 dus-intors...Am ajuns in fata la Palat, intrau VIPii, astia amaritii nu mai aveau acces. Ne-am asezat la o coada laterala, pentrru intirziati, ne-am facut loc cu coatele, ne-am bagat in fata ca disperatii, agitind badgeurile si biletele si intr-un final ne-au lasat. pe noi si inca vreo doua -trei persoane. Atit. Am intrat ultimii pentru ca ne-am bagat in fata. Altfel nu mai aveam cum. Si deci am intrat odata cu Mickey Rourke. In Palat in schimb ne-au dus intr-o sala adiacenta (Bunuel ?), nu cea mare. Intr-o salita ca sa fiu mai exact. Unde am mai astepat vreo 20 de minute, apoi in final a inceput proiectia. Si ne-am prins de ce. Cum se termina prima bobina la sala mare o luau si o aduceau aici, pentru noi, cei 200 de oamnei, care nu au mai incaput. Au dat prea multe bilete, a fost prea mare buzzul, cert e ca am vazut filmul intr-o a doua proiectie. Mare nebunie, la final eu am gasit o bancnota de 5 sau 10 euro pe jos, am facut cinste cu un hot dog si o bere la chioscul de la croazeta. Cel mai tare e ca Andrei a fost si dezamagit de film. I-am zis ca oricum Sin City va ramine pentru mine alergatul prin Cannnes, chestie pe care am zis ca n-o s-o mai fac ever, dar am patit-o invers la Scafandrul si fluturele lui Schnabel, in 2007, unde mi-am uitat biletul in apartament si m-am intors dupa el de la jumatea drumului, injurind si transpirind, in costumul negru, in soare. Dar dupa ce am intrat la film, a intrat in sala si Mickey Rourke. Yo, Mickey !

miercuri, 10 septembrie 2008

Lost in Eurasia-day 3 and 4

An-m ami apucat sa intru pe internet pentu ca tot timpul era coada, la capitolul computere pentru presa sunt doar 7, ceea ce e egal cu zero l aun festival cu sute de guesti. Lost in Astana, cu vintul stepei care suiera la geamul meu de la etajul 13, sau care aproape ca te ia pe sus cind mergi pe strada. Astana nu e un oras de batur cu picioarul, asta am stabilit deja. Cam toate problemele sunt legate de limba, daca nu vorbesti ruseste si nu intlegi chirilicele esti mai lost decit Sofia si alteregoul ei, Scarlett in Tokyo (am vorbit despre ea cu Fred Roos, producator la toate filmele ei, si amic de familie cu toti Coppola). Aici se fac multe filme pe video, si sunt extrem de greu de vizionat. Proiectile sunt in salile din hiotel si intr-un muiltiplex (Astana are zece kinopark-uri, asa se numesc, si asta la 700.000 de locuitori ! Mallurile sunt aproape goale, magazinele la fel, dar sunt deschise pina tirziu , peste tot sunt fete, tinere, majoariatea mongole dar si caucazine...ce e cel ami enervat e cum intra ele la film in tot timpul filmului ! si se plimba de colo colo, parca ar fi pe strasse, sau vorbesc nonslant la telefon, sau intre le, tare ! Nu o fac inadins, pur si simplu sunt ca niste copii mici ! Azi am plecat de la un film kirkiz (Unknown Destination), n-am mai rezistat, ca era filmat groaznic pe video, si nu inteleg de ce fac asta, pentru ca au buget si actori, etc, si am intrat la filmul Lucretiei Martel, saraca nici nu ajunsese aseara si nici azi la filmul ei, n-am vazut-o !), Femeia decapitata, titlu fatidic parca !, am rezistat vreo 15 minute-auzisem de la Cannes ca e plicticos si static- si am plecat in alta sala unde trebuia sa se dea Absurdistan, dar in locul lui se dadea Kim Ki Duk, Breath. Am jurat sa nu mai vad filme de Kim Ki Duk dupa ce am vazut Insula la TIff acum citiva ani si m-a enervat rau de tot, dar am zis sa stau sa vedem cum e. Weird guy, and kinky too Duk asta ! Un triunghi care de fapt e cvinet, un condamnant la moarte in puscarie, un alt detinut care-l iubeste in van, o femeie nebuna de durere, sotul ei , si un gardian voyeur deus ex machina. Antonioni sud corean cu un twist, nu e genul meu dar interant filmul, am observat la sfirsit ca numarul detinutului 5795 or something era acelasi cu numarul de la Jeepul cuplului.
se pare ca cele mai bune filme sunt cele pe care le-am vazut deja. Regal, real treat, REDACTED al lui Brian De Palma pe care l-am vazut pe dvd, pe ecran mare, pelicula, clar, chair dac e facut in majoritiate pe video. M-a impresionat mult mult mai tare si mi s-a parut extrem de emotionat la final, dramatic si un film extrem de curajos pentru ca , da, se poate interpreta ca e anti-american ! Casualties of War revisited, Appointment in Sammarra si mai ales falsul documnetar Barrage, complet cu Handel din Barry Lyndon si cadrul cu scorpionul mincat de furnici din Wild Bunch si Salariul groazei. O tona de detalii le-am putut studia mai bine acum ! Pacat ca infara scandalului mediatic filmul lui BDP nu a schimbat nimic!!! Si asta mi s-a parut cel mai absurd si atunci cind l-am vazut prima data, faptul ca e doar un incident care e trecut cu vederea si americanii isi vad de treaba lor !
am revazut si Restul e tacere, o copie excelenata, culori senzationale, il vad acum a treia oara dupa Cluj anul trecut si premiera din martie si mi-a placut si mai mult si m-a convins din nou ca e un film cinefil ! Succes la preselectia de Oscar !

luni, 8 septembrie 2008

Eurasia day 2, part deux -tulpan redux

am zis ca s-a dat Tulpan, dar n-am mai pomenit nimic. Asta din cauza ca am vazut doar inceputul, sfirsitul si doua bucatele la mijloc. Asta pentru ca nu avea subtitluri. Oricum era dat de pe video, si a inceput filmul, si rien, rien de rien. Kanietz. A inceput, nu intelegeam nimic. Sala ridea, unii se foiau, se iesea, nu pe rupte,d ar orisicum. Am iesit si eu, pe hol il vad pe regizor, Sergei Dvortsevoy, care gesticula aprins, potolit de organizatori. Vroia sa opreasca proiectia pentru ca nu avea subtitluri in rusa si engleza si pentru ca era proiectat in format incorect. Anyway, Michael "Fitzcarraldo" Fitzgerald l-a convins sa renunte, spunindui-se ca sala e in mare parte plina de cazaci, care apreciaza imens filmeul. Am mai intrat si intr-adevar asa era. Se ridea, se freamata, frustrant pentru mine, care am iesit din nou in holul piramidei, marmura neagra, producatorul Baumgarten si el suparat, multa lume, occidentali debusolati in asteptarea dineului. Am intrat sa vad finalul, s-a terminat, aplauze furtunose, organizatorii si-au cerut scuze si au promis o alta proiectie, sper sa vad si eu filmul cum trebuie. Si apoi toat lumea s-a relaxat la mincat si baut.

RIP Ilarion Ciobanu

am aflat azi prin sms de laAC ca a murit Ilarion Ciobanu, 76 de ani, odihneasca-se in pace !
Singurul actor de cinema din Romania (nu si de teatru ca ceilalti), debut in Setea
(1960), Petre Petre din Rascoala si faimosul comisar Roman, un Clean Harry comunist, din seria inceputa cu...Cu miiniel curate. L-a razbunat pe Miclovan in Ultimul cartus si apoi a lichidat legionari (Victor Rebenciuc as Horia Baniciu), chiaburi si spioni in cele doua continuari, Capcana si Departe de Tipperary. Tarian Brad in seria Ardelenilor si omniprezent in filmele lui Sergiu N, Gherasim in serialul Toate pinzele sus. Asta primavara, la premiile Gopo, i-am observat absenta, atunci cind mare parte din echipa, era la masa, premiata pentru ca se implineau 30 de ani de la premiera. Ultimele aparitii, in filmele lui Andrei Balier, Ternete si Crucea de piatra, in Tancul(2003) si un scurt metraj al fiului sau, Ioachim din 2004 (Bored), unde era insusi Dumnezeu. Si mia-m amintit de discutia intre el si Sergiu, in masina, un male bonding old fashioned, in care Sergiu/Miclovan il intreaba, "care e actorul tau favorit ?" si el raspune,"Gary COOPER", si Serge ii zimbeste cool: "Si-al meu". Those were the days !

Eurasia day 2

sunt 10 filme in competitie din tarile foste URSS, a nu se confunda cu Eurasia din Antalia, Turcia, unde anul asta seful juriului va fi Paul Verhoeven !!! aici juriul e format din Michael Fitzgerald (care a fost si la Cluj), producatorul lui John Huston (Wise Blood, Under the Vulcano)Sean Penn (the Pledge) si Tommy lee Jones (3 burials), si acum al lui Nae Caranfil, celalalt membru al juriului, deci datorita lui Nae si respectiv Michael, am ajuns eu aici...regizoarea argentiniana Lucretia Martel (...care e blocata inca de aseara la Viena pentru ca nu are viza cazaca si austriecii nu-i dau voie sa paraseasca spatiul Schengen !), un regizor georgian (Nikoloz Tavadze), unul kazahstanez care traieste in Franta (Rashid Nugmantov, considerat responabil de noul Val cazac), unul uzbec (Shukurat Abbasov) si inca unul turc (Hussein Karabey-My Marlon and Brando),

e greu sa inteleg tot, pentru ca se vorbeste in rusa si cazaca, care e mai mult spre turca), si totul e scris in chirilice (deh, daca n-am invatat la scoala, pajalusta).
Sa revin la ceremonia de ieri. O coloana s-a format din busuri, mini-busuri si limuzine si ne-a dus la PIRAMIDA (aici info despre Astana si poze pe situl festivalului pina ce ma intorc si le pun pe ale mele) aka Palatul Pacii si Concordiei (in 1999 ONU a declarat Astana orasul pacii). Covorul rosu nesfirsit, urca spre Piramida, de amble parti publicul aplauda sincer.

Un cort rosu servea sampanie Moet (care s-a evaporat imediat), vodca, sucuri, perrier si vin...de masa francez. Un soare orbitor dadea fastul ceremoniei celui mai lung covor rosu ever, care parea sa nu se mai termine cu o lista de nume nesfirsita dar care suna strain mie. Regiseur si actour, si scenarista si critic si produsier erau cele mai raspindite cuvinte. Producatori americani si internationali, finacieri locali, selctioneri si reprezenatnti ai altor festivaluri, sponsori si heavies cu ochelari negri, producatorul Nasului, Fred Roos, Richard Dreyfuss, producatorul lui Kusturica si Tulpan, Hans Baumgarten, Cary-Hiroyuki Tagawa, starul asiatic, Cary-Hiroyuki Tagawa (cu care am vrut sa-mi fac poza dar chiar atunci mi-a aratat battery exhausted, fuuuuckk), care arata glorios, Jeremy Irons, actorul si regizorul rus, frumuseti locale, ruse si asiatice, o adevarata babilonie intr-un turn Babel modern, dar piramidal.


Sala de spectacol, mare, rosie, somptuoasa, culoarele si cele 3 etaje, de unde la final, la cel mai de sus, o sala de bal unde a avut loc dineul. Ahitectul, Norton, e, se pare unul din cei mai tari din lume, si in piramida a alaturat elementele tuturor religiilor. Intre somon si peste afumat (pus alaturi ca antreu alaturi de toba locala), vodca smirnoff si vinul frantuzesc, cintarile unei trupe locale, l-am tot fixat pe Jeremy Irons, intorcindu-ma spre el, pentru ca latfel el imi fixa ceafa-Irons, scris pe foaia de presa Iron, a cam imbatrinit zic eu dar tot arata fascinant...azi la 12 era conferinta de presa cu el pe care am ratat-o din nepotrivire de ora si recuperare de somn, dar la plecare l-am interpelat pe Timur Bekmambetov (acum e scris corect, ok ?), l-am intrebat daca face Wanted 2 si i-am urat succes. S-a uita puzzled la mine, eram natural high mai mult ca baut, pentru am mincat la dineu extrem de stiintific si baut doar vin alb, si un Johmmy W black (sponsor oficial) la final, iar eu am plecat fericit la bus, unde am conversat cu un cazac pe nume Maximilian (cred) pina la hotel...Azi in competitie 2 filme din Uzbekistan pe care ma duc sa le vad chiar acum. More later and jagshiemash !

duminică, 7 septembrie 2008

Eurasia ziua 1

sunt in Astana, capitala Kazahstanului si astept sa inceapa cermonia de deschiderea festivalului EURASIA, la palatul nou, o Piramida, numit Palatul pacii si concordiei, unde apoi se va da TULPAN, care a primit premiul Un Certain Regard.
s1600-h/pyramid.JPG">a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjo0oYZP6Gp1Q0cTf2KDL_twjpbAcx5mfVx72ooP8XzO4VMZ7jYN1jq08uFd6wW2gz82u_Wq40Zuny5_xA7PEwdBdA131GgFBIiwbx7nqWDNETpVNmkJCaGpEXSiAiMRVVZ_lh_riea_2-0/>
Am zburat ieri cinci ore din Istanbul (cu Indiana Jones si imparatia de cristal pe monitoare si in casti, schimbam canalul si il auzeam pe Harrison in turca), la o diferenta de fus orar de trei ore, am ajuns la 3 dimineata si pina ce m-am cazat la un hotel fabulos, cu lifturi interioare, s-a facut 5. Am ratat o conferinta de presa Timur Bekmantov (nu pot sa-l pronunt , nici sa-l scriu corect) pentu a ma plimba pe jos prin noua capitala a Kazahstanului, care implineste acum 10 ani. Eurasia aduna filmele din toate republicile fost sovietice din zona (Uzbekistan, Kirgistan, Tajikistan, Kazahstan), si e acum la a 5-a editie, mutata din Alma Ata (Almaty) la noua si faloasa Astana. Situata spre nord, dincolo de mijlocul imensei tari, in plina stepa, Astana e cel mai nou oras din lume, bogat, cu bulevarde largi, copaci plantati recent, zgirie enori si cladiri cu cupole albastre.





Descris intr-un articol ca Las Vegas reimaginat de arhitectul lui Hitler, Albert Speer, e o poarta spre Asia si orient dar e si european. se vorbeste ruseste si comunitatea rusa e destul de mare, in rest sunt mongoli. Iti trebuie viza si Borat nu e un subiect de conversatie,. Totusi, Jagshimash.

vineri, 5 septembrie 2008

Don La Fontaine, the man with the golden voice-RIP




a fost vocea a aproximativ 5000 de trailere, din anii 60, de la The Good the Bad and The Ugly pina la Batman Returns...supranumit the voice of God
un clip foarte amuzant pe pe youtube dinaintea Oscarurilor...
"it's never too late for a salad"

http://www.youtube.com/watch?v=v_c8ouUMDbA&feature=related

joi, 4 septembrie 2008

Starship Troopers (noul DVD Blue Ray)

unul din cel mai blamate filme cind a aparut si un formidabil flop, dar de atunci considerat super-subversiv si film cult instant, am revazut de curind pe Blue ray Hollow Man si indiferent cit de tare ma deranjeaza ultimele 15 minute stiu ca Verhoeven n-a mai putut face nimic pentru a a apara proiectul, si asa are ca protagonist un uber bad guy, violent, sociopat si obesdat sexual...
dar ma gindesc cum a fost cind in 1997 a vindut conceptul de Beverly Hills 91125 sau ce numeral o fi, pentru a crea premonitorii nazisti americani, atit de valabili dupa 11 septembrie.
iata un citat extrem de intresant, instructiv si actual din cronica de DVD de pe Dvd savant:
"Starship Troopers has taken on a new life post- 9/11, with extremist claims that a secret government conspiracy purposely made the World Trade Center Towers fall. That irrational notion is prefigured in Troopers by the suspicion that the Bugs really can't shoot meteors all the way to Earth, and that the meteor that destroys Buenos Aires was actually launched by the Federation to justify its all-out assault on the Bugs. No outright evidence in the movie supports this, although the vast distance between here and Klendathu (Federation ships go into hyperspace to make the trip) makes Bug-launched meteors seem impossible. With writer Ed Neumeier involved, there's little doubt that the suggestion of a faked Bug attack was intentional. The Brain Bugs treat their millions of Bug warriors as expendable, a philosophy shared by our own corporate powers with their "human resources" policies."

Stiu ca doiul la Troopers e un gunoi dar se pare ca treiul (Starship Troopers 3: Marauder) ar putea fi cel putin interesant si cu siguranta peste dezamagitorul Mutant Chronicles.

Transsiberian


Transsiberian e noul thriller de Brad Anderson, pe care n-o sa-l vedeti la noi in cinematografe. Produs de Filmax, la fel ca anteriorul succes arthouse al lui Anderson, Masinistul (si interesantul The Kovak Box al lui Daniel Monzon), filmul a avut premiera la Sundance pe 18 ianuarie 2008.

Scris de Anderson alaturi de Will Conroy, thrillerul dramatic se petrece in trenul Trans-Siberian Railway, care face o saptamina de la Bejing in China la Moscova. Am vrut si eu sa merg cu el dupa aventura Matrioska dar a cazut planul. Filmat in mare parte in Vilnius, Lithuania (din decembrie 2006), cu scene in Beijing si Rusia, Transsiberian are o distributie eclectica: un cuplu de americani (Emily Mortimer, Woody Harrelson), spaniolul backpacker Carlos (Eduardo Noriega)si prietena lui Ann (Kate Mara, si politistii rusi Ben Kingsley si Thomas Kretschmann. Ma asteptam la altceva in plot dar filmul e mult mai dramatic si creste de la jumatate. O viziune destul de intunecata si personaje complexe si cu flaws, atmosfera excelenta, cu tot cu gimmickul fotografiiilor, un thriller mai old-fashioned in care nu exista mobile si gadgeturi tehnologice, si in care trenul si ninsoarea sunt elementele principale, transformate in personaje. Ben Kingsley mult mai bun decit de obicei, de la accent la modul cum si-a compus personajul, extrem de slavizat.

un interviu interesant cu Brad Anderson, despre Hitchcock, Dostoievski si...Bossanova de pe IFC.
3 1/4 din 5

miercuri, 3 septembrie 2008

Metallica-The Day That Never Comes


primul videoclip de pe Death Magnetic, regizat de danezul Thomas Vinterberg (Festen, It's All about love, Dear Wendy), care poate fi vazut pe situl Metallica.
am scris despre el pe REKINO (link asap as published)

si textul pentru deslusirea mai bună a mesajului, desi uite ce spune Hetfield: iar Kirk Hammett si Ulrich aproba: "the concept of the video deals with humanity and the relationships between human beings and how your basic sense of humanity can override any sort of politicized situation."


Born to push you around
You better just stay down
You pull away
He hits the flesh
You hit the ground
Mouths so full of lies
Tend to black your eyes
Just keep them closed
Keep praying
Just keep waiting

Waiting for the one
The day that never comes
When you stand up and feel the warmth
but the sunshine never comes
No the sunshine never comes

Push you cross that line
Just stay down this time
Hide in yourself
Crawl in yourself
You'll have your time
God I'll make them pay
Take it back one day
I'll end this day
I'll splatter color on this gray

Waiting for the one
The day that never comes
When you stand up and feel the warmth
but the sunshine never comes
No the sunshine never comes

Love is a four letter word
And never spoken here
Love is a four letter word
Here in this prison
I suffer this no longer
I put it into
This I swear!
This I swear!
The sun will shine
This I swear!
This I swear!
This I swear!

luni, 1 septembrie 2008

The Major and the Minor


finalmente am reusit sa vad singurul film de Billy Wilder pe care nu-l vazusem si il vinam de prin 1996 (primul film facut in America in 1942 dupa ce regizase in Franta Mauvaise Graine-pe care inca-l mai am de recuperat).
Calamburul din titlu e excelent, Ray Milland , despre care scriam la postul cu X (intre timp am facut rost si de acest film) e maiorul iar Ginger Rogers (extrem de sexy), seamana cu Melanie Griffith un pic, e minora, aidca fata care nevind bani de bilet se da minora ca sa primeasca bilet la jumate. de aici se leaga o gramada de incurcaturi/ O mica Lolita a la Wilder, comedie romantica pe tiparul Lubitsch. Un film despre care mi-a povestit prima data Nae Caranfil la Catalin acum enspe mii de ani (adica peste 10) Culmea e ca a fost facut remake dar cu Dean Martin si Jerry Lewis (You're Never Too Young, 1955). Initial o piesa de teatru de Edward Childs Carpenter modificata de Wilder si Charles Brackett. In cartea lui Cameron Crowe, "Conversatii cu Billy Wilder", BW nu spune mare lucru despre film decit ca si-a asigurat un sure hit pentru debut, lasind subiectele mai intunecate pentru mai tirziu. Dar mentioneaza subtextul Lolita surizind enigmatic. Tag-ul la lansare: "Is She A Kid - Or Is She Kidding?"

4 din 5