RIP Harvey Korman

profesorul Auguste Balls din pantera roz, Count du Monet in istoria Lumii si guvernatorul Hedley Lammar din Blazzing Saddles, comic american, colaborator apropiat al lui Mel Brooks. 81 de ani. RIP.

Absence of Pollack

m-am mai gindit la Pollack si nu mi se pare ca i-am facut justitie cu postul anterior, intre Cannes si Cluj si odiseea Indiana Jones (l-am vazut de trei ori si o sa-l mai vad odata)m-a afectat moartea lui, pentru ca nu m-am astepatat, parea foarte viu in rolul din Michael Clayton. Rolul meu preferat al sau e din Eyes Wide Shut insa. Filmele mele preferate ale lui Pollack sunt insa Castle Keep, The Yakuza, Cele trei zile ale condorului, Jeremiah Johnson si chiar The Scalphunters. Deci early Pollack, mai ales Castle Keep, un film unic, cu look si touch de A noua configuratie, un flop imens la data iesirii. Cind eram copil am vazut Calaretul electric si Bobby Deerfield in cinema, ambele excelente, dintr-unul l-am invatat pe Willie Nelson, din celalalt am cunoscut-o pe Marthe Keller (si revazindu-l pe dvd, cu comentariul lui Pollack, l-am descoperit pe Mickey Knox !!!). Mi-am luat in decembrie din Germania, Havana, aveam chef sa-l revad, fie doar pentru muzica lui Dave Grusin, mai am pe raft de revazut Absence of Malice. Singurul film al lui Pollack pe care nu l-am vazut e Random Hearts (si Sketches of Frank Gerry), iar Interpreter m-a dezamagit. Dar nu credeam ca o sa se duce Sydney inaintea celuluilalt Sidney, anume Lumet, care a facut film si la 83 de ani (Before the Devil knows you're dead) !

RIP Sydney Pollack

o veste chiar neasteptata. 73 de ani, cancer. Abia am facut rost de Jeremiah Johnson si chiar ma gindeam sa-mi cumpar la Cannes Out of Africa dar m-am gindit ca nu-l mai vad. In 2005 a prezentat ultimul sau film Sketches of Frank Gerry la Cannes unde a dat si lectia de cinema, ultima in sala Bunuel, unde atunci n-am putut intra si am vazut-o pe ecran. Ultima data l-am vazut ca actor in Michael Clayton.

Cel mai bun film de la Cannes (Fingers)

no kidding...si intr-o copie incredibila, nou nouta, si un q& a cu James Toback gregar, extrem de funny si de instructiv, mai ales legat de Tisa Farrow, Jim Brown si Keitel antrenindu-se la pian pe platou la Ridley Scott si Duelistii, pina ce i-a inebunit pe toti. O hiper-influenta asupra lui Tarantino, cel putin la fel de interesant ca Taxi Driver (cu care semana cel mai mult), debutul malign si mult blamat al lui Toback, care a dat un remake inegal si fara cohones (De Battre mon coeur c'est arrete v. cronica mea din aprilie 2006 in comparatie cu Toback)...