vineri, 1 decembrie 2006

007: Casino Royale (2006)

Shaken and Stirred: Royale without Cheese - Casino Royale


Bond s-a întors. Cu totul altfel decît îl ştiaţi. Dar aşa cum a apărut el prezentat de Ian Fleming în romanele originale. S-a iscat o mega-controversă a alegerii actorului, pentru o miză la fel de mare ca dominaţia globală a super-adversarilor lui 007, aceea de relansare a francizei, la fel ca la Batman şi Superman. Dar Bond are la activ 20 de filme şi cinci încarnări diferite, de la Sean Connery la Pierce Brosnan. Este cea mai longevivă şi de succes franciză cinematografică, punct. Dar între timp au apărut o tonă de variante updatate, de la XxX la Jason Bourne şi versiunea parodică Austin Powers.

Casino Royale e singura carte de Fleming care n-a fost ecranizată până acum, totodată prima scrisă şi considerată unanim drept cel mai bun roman 007. Atenţie, a fost totodată prima adaptare, dar făcută pentru TV în 1954 şi din nou în 1967 dar în variantă parodică, un Casino Royale cu doi James Bonzi şi Orson Welles în rolul lui Le Chiffre. Bond în roman e extrem de dur, întunecat, cinic, o adevărată maşină de ucis. Iar misiunea lui Daniel Craig este extrem de dificilă, aceea de a obişnui o lume întreagă cu o nouă imagine, un Bond cu ochi albaştri şi reci, privire nemiloasă, mai dur decât oricare din precursorii lui.



Filmul începe inedit, în alb-negru, pentru a afla cum şi-a câştigat Bond dublul 0, licenţa de a ucide. Odată cu împuşcătura trademark ne mutăm în culori explozive. Pe generic nu apar obişnuitele forme de femei fatale, ci chestii stilizate, mai sixties şi trei D şi doar Bond e omniprezent. Piesa lui Chris Cornell, "You Know My Name" e epică şi virilă, Cornell (Soundgarden, Audioslave) fiind una din puţinele voci masculine care au apărut în serie (de la Matt Munro la A-ha).

Regizorul Martin Campbell a mai relansat odată franciza cu GoldenEye (1995), acum ştacheta e mai ridicată. E cel mai bine filmat Bond de până acum, d.o.p. e Phil Meheux, colaborator frecvent al lui Campbell, care a lucrat şi la GoldenEye. Compozitorul David Arnold, e ataşat francizei de patru filme încoace, iar scenograful Peter Lamont lucrează în echipa Bond încă din 1964. Castingul e excelent (minus Giancarlo Giannini, care face figuraţie), Bond girl a devenit Femeie şi Eva Green (Dreamers, Kingdom of Heaven), se achită cu brio de un rol dificil, Vesper Lynd, cu debutul într-o scenă în tren, cu referinţe la Nord prin nord vest. Danezilor le-a venit rândul să dea seria lor de badguys, Mads Mikkelsen e sinistru în pielea lui Le Chiffre şi Jesper Christensen (Mr. White) e elegant, rece şi calculat.


Casino Royale ne plimbă din Bahamas (reper Thunderball), în Muntenegru (filmat în Karlovy Vary şi Praga) şi Veneţia (din Moonraker şi finalul la From Russia with Love). Nu avem de-a face cu gadgeturile obişnuite, Aston Martin are un rol dublu în intrigă (noul model şi cel din Goldfinger) şi jocului de Baccarat / Chemin de Fer din roman i-a fost substituit sistemul de poker Hold'em Texas.

Dar ideea este că aveam de-a face cu formarea unui personaj, mai bine zis anihilarea totală a unei fiinţe umane. Bond begins acolo unde se termină filmul, odată cu tema muzicală familiară care e absentă total până atunci, şi odată cu replica legendară, "the name is Bond, James Bond". Bun venit din nou 007. James Bond will return!
4 stele din 5, 8 din 10 !

Alin Ludu Dumbravă
Şapte Seri, decembrie 2006