A Good Year (2006)

 A Good Year - O comedie romantică

Alin Ludu Dumbravă 

Re:publik / noiembrie 2006  (scos acum de la naftalina re: Ridley and his old good ones).

Pitch: Sir Ridley plus Russell Crowe. / Adică Gladiator 2?/ Nu. O comedie romantică. / Ce? E o glumă? / Nu. Aşa am crezut şi eu, dar trebuia să am încredere. 

Nu îmi place Ridley Scott necondiţionat, G.I. Jane e o vomă, iar White Squall e şi plictisitor şi inegal şi întotdeauna am urît finalul la Someone to Watch Over Me. Dar acesta e cel mai light / upbeat film pe care l-a făcut şi pe care se vede şi simte că i-a făcut reală plăcere. Care-i şpilul? Ridley are o vie în Franţa, în Provence şi vecinul său este scriitorul Peter Mayle, specialist în istorii provensale, udate cu vin roşu şi delicii gurmande. 

Împreună au brodit un plot şi un vehicul pentru durul Russell Crowe, pe care Ridley îl consideră un sensibil. Şi iată filmul, o comedie romantică care se petrece în Provence, despre o casă, o podgorie, vin şi amintiri, mai concis, povestea unui om care se redescoperă pe sine. Max Skinner (Crowe) se ocupă cu producerea banilor la bursa londoneză, e un tip cinic, dur şi nemilos. El primeşte moştenire vila şi podgoria unchiului său Henry, cu care n-a mai comunicat de când era copil. Henry este un minunat Albert Finney în flash-back-uri în culori glorioase (amintind de rolul din Big Fish, la prima colaborare cu Ridley Scott de la debutul acestuia, Dueliştii, 1977). 

A Good Year nu arată ca un film din ziua de azi, ci mai mult din anii '60-'70, e un tribut Franţei şi filmului francez, dar mi-a adus aminte mai ales de Avanti de Billy Wilder şi de atmosfera toscană din Stealing Beauty al lui Bertolucci). Pe lîngă citatele Jacques Tati, prezenţa lui Didier Bourdon (unul din Les Trois Freres), cote-ul romantic e asigurat de ingenua Marilon Cotillard (decorativă în seria Taxi). Un film cu un buchet special, despre vin, cum să-l bei, să-l faci, să-l trăieşti, la joie du vivre, dragoste, prietenie, căldură. Problema e că şi tu vrei să-şi laşi slujba şi să mergi în Provence, dar cine oare îţi lasă moştenire un conac şi o vie? "Some Guys Have All the Luck", cînta Rod Stewart. Ridley Scott şi Russell Crowe sigur au. Dacă spectatorii se vor simţi măcar pe jumătate la fel de bine ca ei, pariul e cîştigat. Oricum vinul s-a băut. 

*** 3 din 5, 6 din 10 !

A Good Year, SUA 2006 Regia: Ridley Scott Scenariul: Mark Klein după cartea lui Peter Mayle, Imaginea: Philippe Le Sourd, Cu: Russell Crowe, Marilon Cotillard, Albert Finney, Abbie Cornish, Didier Bourdon, Tom Hollander, Freddie Highmore. 

# primul score al lui Marc Streitenfeld, anterior music editor (la RS via Tony Scott de la Gladiator, Hannibal, Black Hawk Down, Kingdom of Heaven, Matchstick Men), care a recidivat cu Sir RS la inca 4 filme, American Gangster, Body of Lies, Robin Hood, Prometheus si serialul Raised by Wolves.

Gladiator (2000)

 INTO THE ARENA*

Alin Ludu Dumbrava / Art & Roll, 2000.  Pus acum aici pentru comparatie cu Gladiator II. 

Filme de acest gen nu se mai fac de 35 de ani incoace. Costul unor asemenea superproductii (numite de italieni Peplum si de americani Toga and Sandals movies) era imens -figuranti, costume, decoruri, staruri, cai, pirotehnie. Lovitura de gratie a dat-o Cleopatra (1963), un urias esec de public, cel mai scump film al vremii sale, cel care si-a falimentat producatorii in asa hal incit Hollyood-ul a pus definitiv sub cheie genul. Cele mai bune mostre ale acestui gen de spectacol cinematografic sunt Ben-Hur (William Wyler, 1959), Caderea imperiului roman (Anthony Mann, 1964)si Spartacus (Stanley Kubrick, 1960). Asta pina la Gladiator. Pentru ca filmul lui Ridley Scott este mai mult decit un simplu peplum si se ridica net peste ele.

"Are you not entertained? "

Scott este un regizor baroc, acuzat mereu de detractorii sai pentru simtul sau acut vizual in detrimentul actorilor si al naratiunii. Dupa o cariera furtunoasa, plina de esecuri de public si certuri cu producatori lipsiti de viziune, Scott revine in forta cu un film care incheie mileniul in ideea ca de doua mii de ani incoace nu s-a schimbat mai nimic pe pamint. Colosseum-ul lui Scott este arena eterna, cea in care publicul spectator vrea senzatii tari, adrenalina, piine si circ. Este si ceea ce a ajuns cinematograful azi, o disfunctie intre arta si industrie, menita sa recupereze cu orice pret banii investiti si sa scoata din amorteala si rutina zilnica rontaitorii de popcorn. Lectia lui Scott din 2000 A.D. este ca se poate face un film pe care sa-l aclame publicul mic si mijlociu dar si criticii si cinefilii impatimiti. Pentru ca Gladiator este spectacolul pur, epic, maiestuos, cinema 100 %. Si mai mult, o sarja mascata a artistului impotriva unui sistem de mercenariat, in care intri in arena, te umpli de glorie si apoi multimea te uita imediat. La fel ca in Hollywood, unde esti vedeta pina la urmatorul film. Daca acesta e un esec, esti deja o glorie trecuta. Intreaga cariera a lui Scott a stat sub acest semn, fara premii, fara elogii, fara libertatea de a crea liber. Ridley Scott este Russell Crowe, gladiatorul care sta in arena si urla multimii insetate de singe, “acum sunteti multumiti?”. In arena realizezi ca poftele umane sunt mereu aceleasi de la prima caverna la primul pas in cosmos, sex si violenta, cit mai mult sex si cit mai multa violenta. Lumea in care traim a uitat definitiv maximele lui Marcus Aurelius (un Richard Harris in amurg), visele, nobletea. “Ce e Roma? -Un vis…” Replicile din film l-ar face invidios si pe Shakespeare. “Ceea ce facem in aceasta viata dainuie in eternitate”. Asta e si menirea artistului, a creatorului de cinema adevarat, ce va rezista mai mult decit o vara in box-office-uri. Oliver Reed primeste un ultim rol extraordinar, simbolic- Proximo, simbolul actorului care stie care e pretul gloriei. El stie cum poti sa-ti cumperi libertatea-trebuie sa cistigi multimea. In arena. Orice fel de arena, fie ea o scena de concert rock, un miting electoral, un ecran de cinema. Gladiator este o meditatie asupra a ceea ce se numeste showbusiness, punind accent pe mirajul pe care il exercita orice scena luminata asupra multimii.

Daca in martie 2001 Gladiator va lua sau nu cel putin cinci Oscaruri, (NA: si a luat exact 5, dar Scott nu, si asta eramarea lui sansa, da, as always, some movies direct themselves..) aceasta se va datora nu mesajului filmului si nici calitatilor sale cinematografice, ci faptului ca a fost un succes extraordinar, de public si apreciere generala. That’s showbiz, and there’s no business like showbusiness. Odata in viata Ridley Scott a iesit cistigator. In arena. Pe acordurile cele mai simfonice pe care le-a compus vreodata Hans Zimmer. Lights, camera, action: Give’em Hell! Pina la urmatoarea lupta: Cut!

ALD

*titlul vine de la o piesa de Michael Shenker, which I love(d).

5 stele din 5 !  (azi, NA, 2024 m-as duce la 9, pentru tot mambojambo-ul cu acel complot debil)

DVD director's cut, nu merita pentru ce in plus. More like deleted scenes. 171 mins vs. originalul la 155. L-am dat la Cinemateca Patria in 2014. 

asta seara Johnny Winter la Sighisoara !!!!

si cinta chiar de ziua lui, in care implineste 68 de ani-uncanny ! io zic sa va suiti in trenuri , masini, bususi, si hey, ho let's go ! see ya there !

Johnny, inainte sa ma nasc io (1969) !!!!!!

comentarii la INDY

Cosmin 31 Mai, 2008 ora 00.16
Indy 4 vazut de 3 ori? Why? Cea mai slaba poveste din serie, naratiune 0 barat, suspans inexistent, nu imi vine sa cred ca e un film regizat de Spielberg. Am asteptat cu sufletul la gura acest film, m-am dus la avanpremiera digitala si din pacate a fost o crunta dezamagire. Rambo 4 ca sequel nou dupa 20 de ani e infinit mai bun...


alin 31 Mai, 2008 ora 16.33
James Christopher in the London Times concludes his review by proclaiming that the film \"is, quite simply, exquisite nonsense. Welcome back Indy. Lord knows we\'ve missed you.\" And, indeed, most critics echo those cheers. Roger Ebert in the Chicago Sun-Times sums up: \"If you like the other Indiana Jones movies, you will like this one.\" (Clearly Ebert loves this one.) Lou Lumenick in the New York Post has the identical reaction, writing, \"Fans of the series -- you can include me -- will lap it up, flaws and all, and likely make it the summer\'s biggest blockbuster.\" And Joe Neumaier in the New York Daily News describes the movie as \"entertaining, inventive and old-fashioned in the best way.\"

1Cosmin 1 Iunie, 2008 ora 00.10Am citit si eu cam toate review-urile, sunt impartite (asta e clar), dar \"If you like the other Indiana Jones movies, you will like this one\" este cea mai nefericita afirmatie zic eu, daca ti-au placut primele filme o sa fi dezamagit teribil de noul film. Pe imdb.com (7,3, sub Temple of doom), tinerii sub 18 ani ii dau 8 sau 9 iar cei peste 30 de ani nota 7 sau 6, deci publicul initial al seriei nu e asa fericit. O serie incredibila de cascade fara o poveste reusita pot sa satisfaca publicul de la Transformers, etc, dar nu si publicul inteligent, cu simtul umorului. Sunt si lucruri reusite in film in acest scens dar prea putine totusi. Bine ca macar Clint nu va mai face un nou Dirty Harry, un om cu mult bun simt, by the way, how did you liked Changeling in Cannes?

Absence of Pollack

m-am mai gindit la Pollack si nu mi se pare ca i-am facut justitie cu postul anterior, intre Cannes si Cluj si odiseea Indiana Jones (l-am vazut de trei ori si o sa-l mai vad odata)m-a afectat moartea lui, pentru ca nu m-am astepatat, parea foarte viu in rolul din Michael Clayton. Rolul meu preferat al sau e din Eyes Wide Shut insa. Filmele mele preferate ale lui Pollack sunt insa Castle Keep, The Yakuza, Cele trei zile ale condorului, Jeremiah Johnson si chiar The Scalphunters. Deci early Pollack, mai ales Castle Keep, un film unic, cu look si touch de A noua configuratie, un flop imens la data iesirii. Cind eram copil am vazut Calaretul electric si Bobby Deerfield in cinema, ambele excelente, dintr-unul l-am invatat pe Willie Nelson, din celalalt am cunoscut-o pe Marthe Keller (si revazindu-l pe dvd, cu comentariul lui Pollack, l-am descoperit pe Mickey Knox !!!). Mi-am luat in decembrie din Germania, Havana, aveam chef sa-l revad, fie doar pentru muzica lui Dave Grusin, mai am pe raft de revazut Absence of Malice. Singurul film al lui Pollack pe care nu l-am vazut e Random Hearts (si Sketches of Frank Gerry), iar Interpreter m-a dezamagit. Dar nu credeam ca o sa se duce Sydney inaintea celuluilalt Sidney, anume Lumet, care a facut film si la 83 de ani (Before the Devil knows you're dead) !

RIP Sydney Pollack

o veste chiar neasteptata. 73 de ani, cancer. Abia am facut rost de Jeremiah Johnson si chiar ma gindeam sa-mi cumpar la Cannes Out of Africa dar m-am gindit ca nu-l mai vad. In 2005 a prezentat ultimul sau film Sketches of Frank Gerry la Cannes unde a dat si lectia de cinema, ultima in sala Bunuel, unde atunci n-am putut intra si am vazut-o pe ecran. Ultima data l-am vazut ca actor in Michael Clayton.

Iron Man scena de dupa genericul final

4 mai 2008
nu m-am hotarit inca daca ii dau 3 1/2 sau 3, dar nota unu la cinema pro, care ca de obicei opresc genericul, m-am mai plins de chestia asta la ei. Aflu acum, de pe net cu stupoare si ma enervez, ca dupa generic mai era o scena, un teaser, in care aparea Nick Fury, un agent al SHIELD, (adica Sam Jackson, cu eye patch pe ochi gen Snake Plisskin) si ii zicea lui Downey, "you know, you are not the only superhero in the world".


Filmul cu Nick Fury e anuntat pentru 2010. Vreau sa spun ca acum dupa ce am vazut scena pe youtube, trasa de un fan, din sala si ascult score-ul lui Ramin Djawadi (tot din cauza administratiei cinema-ului n-am putut sa vad cine interpreta Iron Man instrumental si de ce nu a fost toata piesa-ea apare doar pe partea genericului principal)-dar aflu eu, MF's), mi-a crescut adrenalina, oricum Iron Man 2 va fi mai bun ca primul !!!
iata aici scena de pe youtube, probabil ca Paramount o s-o scoata si pe asta dar va aparea alta

more cool stuff:
Downey apare in noul Hulk ca Stark, ca si Nick Fury Hulk e un agent al SHIELD, organizatie de supereroi Marvel, din initiativa Avengers !!!!
aha si...
Omul de otel ? wtf, n-au vrut sa-l confunde cu filmul lui Wajda ?

A Face in the Crowd

daca am scris anterior de cel mai prost film al lui Kazan, iata ca apoi l-am vazut si pe cel mai bun, A Face in the Crowd, din 1957, un amalgam de politica si showbiz cu un one man show cum rar am mai vazut, o ascensiune si o decadere demna de Arturi Ui sau Tony Montana in varianta Al Pacino. Andy Griffith (in debutul sau) este cel ce e botezat Lonesome Rhodes, un drifter vulgar, cu o putere hipnotica atunci cind ajunge la radio si mai apoi vedeta de show TV. Scris de Budd Schulberg, alt camarad "turnator la HUAC" de-al lui Kazan, cel care de altfel a scris On the Waterfront, este suma colaborarii lor. Iar Griffith este ireal, o forta a naturii !!! In anii 70-80 Tom Waits s-ar fi putut apropia de o variant a sa, mai ales ca omul e si cintaret country. Complet politic incorect, rasist dar de fapt anti-rasist, amar si cincic, este unul din cele mai importante filme americane despre politica si media, cu 20 de ani inainte de Network !!! Alte referinte dar mai cuminti ar fi All the King's men, the Great Mc Ginty si the Sweet Smell of Success. Am inteles ca Bamboozled al lui Spike Lee ii este dedicat si citeaza din el la greu. Iar Clooney cu Good Night and Good luck, Good Night and Good luck, punct. Sunt sigur ca gimmickul de care se foloseste Patricia Neal pentru a-l compromite pe Andy Griffith a fost folosit in alt film, i just can't recall which.



extrem de avangarde pentru vremea lui , capodopera lui Kazan si azi mult mai actuala decit piesele de teatru sau romanele ecranizate de el pentru care e celebru. Un film care asteapta sa fie redescoperit.

10/10

The Last Tycoon

as putea sa scriu un lung articol despre ce s-a intimplat cu filmul asta dar imi ajunge ca l-am revazut. Stiam atunci ca e prost dar unele filme imbatrinesc mai bine. Asta nu. E ultimul film al lui Elia Kazan, care nu era atit de batrin la acea ora, avea 66 de ani. dar trebuia sa fie regizat de Mike Nichols. de Niro a ajuns accidental sa joace in el, imediat dupa Taxi Driver. E slabanog si parca e hipnotizat de ceva, atita lipsa de prezenta are. Celelalte variante ar fi fost Dustin Hoffman, Al Pacino sau optiunea initiala a lui Nichols, Jack Nicholson, care insa apare in filmul final. M-am uitat pentru ca vroiaa sa vad ceva cu Jack, fiind ziua lui. Dar, dupa cum imi aminteam, rolul lui este o secventa intreaga, prelungita, cea mai buna scena din film. Este si singura data cind a a jucat alaturi de De Niro. Si mai mult decit atit, il bate pe acesta si spune nemuritoarea replica: "I always wanted to hit 10 million dollars". Nicholson cu mustacioara si umor arata la fel cum apare in Reds in rolul lui O'Neill, dar apare sarmant si proaspat fata de fantomaticul De Niro care se impiedica mai ales in partea romantica a filmului (cea care nu are ritm si il ucide).



cred ca Warren Beatty s-ar fi descurcat mai bine in rolul lui Monroe Stahr, producatorul al carui model in romanul neterminat al lui Fitzgerald este legendarul Irving Thalberg. Filmul din film este o pastisa de Casablanca combinata cu alte modele, dar pare total neinteresant si alchimia dintre cele doua staruri ale sale, interpretate de Tony Curtis si Jeanne Moreau, e nula. Sunt momente, sunt si vignete, sunt si actori , majoritatea in cameo-uri extinse (Robert Mitchum, Donald Pleasance, Ray Milland, John Carradine). Primul rol al Theresei Russell (care arata superb si joaca minunat) dar love interestul este Ingrid Boulting, o non-actrita, se pare iubita sau protejata producatorului Sam Spiegel care s-a dus la fund odata cu esecul Ultimului Mogul. Si de ce ultimul, ca nu prea se intelege, decit ca si-a facut-o cu mina lui si nu prea e bun la ceea ce face (he lost it). Pe undeva era un film si se pare ca daca scenariul lui Harold Pinter nu ar fi fost sacrosant (si Pinter e autor si la noul Sleuth fara de care ne puteam descurca linistiti) , pentru ca romanul lui Fitzgerald era doar o schita si o adunatura de note, Ultimul mogul ar fi putut fi salvat.

5/10 pentru valorile de productie, numele celebre implicate si pentru citeva secvente memorabile. Dar tot episodul povestii de dragoste, fals si fara viata, m-a disperat.

The Fall

filmul lui Tarsem Singh (cel cu The Cell), filmat in 26 de tari printre care si Romania, finantat independent in timp ce facea publicitati in aceste locuri...in rolul principal e o fetita, Catinca Untaru, non-profesionista descoperita aici. De doi ani de zile nu-si gaseste o distributie ca lumea desi filmul se pare ca e fabulos (ceva ce si-ar fi dorit Aronofsky sa faca cu Fountain) si acum finalmente va iesi, cu suportul lui David Fincher si Spike Jones, care si-au pus numele pe prezentare.



iata trailerul aici.

petitie pentru a-l opri pe Uwe Boll

aici:

http://www.petitiononline.com/RRH53888/petition.html

se propaga ca napalmul ! Uwe pare a fi cel mai urit dintre concetatenii sai, SS Camp Uwe Boll in the making, distruge orice gen cu persistenta..si lipsa de umor sau umor martian (n/l), v. postul meu la ITNOTK: ADST...si altele way back..

Uwe a zis ca se lasa de filme cind un milion de oameni ii vor cere asta, eu cred ca e biza (Bzzz)si un publicity stunt (again, dupa meciul de box cu criticii) si ca se va folosi de asta pentru a-si face mai multa reclama...

deocamdata scoate Postal, pe care l-am vazut anul trecut la Cannes (don't ask why ! Uwe isz ze mench) in weeendul cu Indiana Jones (care BTW deschide Cannesul oficial acum so I must go !!!), und spera sa-l bata !!!

citate:

"On the Indiana Jones weekend - May 23 - we will go out and destroy Indiana Jones in the Box Office! We all know that Harrison Ford is older as my grandpa and his time is up - would Michael Moore say!"

und:

"Spielberg gets sloppy. We saw that with War of the Worlds (why the fuck the older brother survived?) and also in parts of Jaws, E.T., Munich etc.! My performance in Postal as 'Nazi Theme Park Owner' outperforms easily Ben Kingsley in Schindler's List!"



Uwe ist game !!!

Bob Dylan ia Pullitzerul

wow for Bob ! primul artist rock care marcheaza in domeniu!!!

Dylan became the first rocker to land a prestigious Pulitzer Prize for his songwriting prowess. The singer received an honorary Pulitzer on Monday (7 aprilie 2008) for his "profound impact on popular music and American culture." It marks the first time Pulitzer judges have honored a rock star. Past musical accolades have been given to classical music and jazz artists only.

ce si-o fi zis Bob: " I'm not There" sau "Times are a changing" ?

Bond 22 song: Amy Winehouse

produs de Mark Ronson. Noul film, Quantum of Solace va avea piesa titul cintata din nou de o femeie (doar citiva masculi au participat, de la Louis Armstrong, Tom Jones, Paul Mc Cartney la Chris Cornell)

pina acum Winehouse not my house, sper sa nu fie house of pain !!!


comment: stay cool, Winehouse is out, maybe vodkahouse helped !
v, si aici

The Omega Man (RIP)

sau cum a sunat smsul, s-a dus the Last Hard Man (de la filmul pe care-l pusesem deoparte sa-l revad in care joaca alaturi de James Coburn, The Last Hard Men)

the omega man din adaptarea din 1971 dupa I am Legend

un alt fel de omega men, astronautul din planeta maimutelor

politistul din Soylent Green

Moise in Cele Zece Porunci

Cidul

seniorul din Lord of War

si



intotdeauna m-a enervat modul in care l-a tratat Michael Moore in Bowling for Columbine cind se vedea foarte clar ce inconfortabil si subred era Heston (Alzhaimer, you Moore asshole), controversat pentru ca a fost presedinte NRA (national rifle association), nu poate fi contestat ca una din cel mai mari legende ale ecranului



the last hard man (ne-a mai ramas Clint) indeed, RIP !

comentarii:

cuervo 8 Aprilie, 2008 ora 12.56
a mai ramas si Kirk Douglas, indeed

alin 8 Aprilie, 2008 ora 14.40
unu, poza era cu clint, doi kirk nu e asa hard man, pe cind heston, coburn, widmark (heavy) erau. Kirk s-a autoparodiat in the Villain (cactus Jack), Tough Guys, Posse si a suferit in The Arrangement,Lonely are the Brave, Ace in the hole, etc. Kirk e la combo cu Burt Lancaster. Heston e aproape de imaginea de dreapta, righteous hero, care
i-a inspirat pe Sly si Ahnuld. Intersant, Kirk si Charlton nu au facut nici un film impreuna...iar pt. Kirk mi-e frica, are 91 de ani. As gasi o legatura intre ei totusi, artistico-biografica, guess ?

Gran Torino (comments)

Cosmin 3 Aprilie, 2008 ora 18.212 questions:

Vreo veste noua despre Gran Torino-il lui Clint? Pana acum cele 2 variante de scenariu vehiculate erau Dirty Harry 6 sau o poveste mai simpla despre un pensionar singuratic...

Cand apare si la noi Der rote baron, la nemti iese pe 10 aprilie, sunt sanse sa il cumpere cineva pt. piata romaneasca?

alin 7 Aprilie, 2008 ora 15.08
Gran Torino e un model de Ford din 1972, masina lui Starsky si Hutch. Despre filmul lui Clint e data ca data de premiera decembrie 2008 dar Cahngeling intra in Noiembrie, so ??? Se zvoneste ca e Dirty Harry 6 si m-ar bucura asta dar eu zic ca mai sigur nu (Ecourile la Blood Work au fost atit de proaste ! si acela ar fi putut fi un Harry Callaghan batrin), anyway netul zice Plot details are being kept under tantalizingly tight wraps.
cit despre Rote baron, nu stiu sa fie distribuit la noi de nimeni. Si nici nu cred ca va fi...

ALADYGMA

cel mai misterios site recent. o campanie virala sau faimosul Cloverfield 2 aka Matt Reeves untitled cloverfield sequel...

un site intrigant care se deschide greu si in care pot fi observate clue/uri in cele sase spoturi albe, se clickeaza ctr+a si se deschid pe rind

am aflat info aici



-aladygma almost directly spelled backwards is amygdala, which is a region of the brain that controls a variety of things, including fear.
-if you rearrange the numerals on the homepage of the site, you get 1-18-2008: 2. Does that mean Cloverfield 2? (It also renders any number of other combinations, including 12-18-2008 or 11-28-2008.)

chestia cu germana e mai intriganta, thomas ist ein lugner ?(backwards)

tot aici (meaning this blog) am scris de campania virala la cloverfield anul trecut si da, am vazut filmul it rules...

RIP Jules Dassin

tocmai am dat doua filme ale sale imprumut, Rififi si Night and the City al lui Jules Dassin cu Richard Wimark, pentru ca vroia omul sa vada un film cu Widmark...si bum!

bum bum la 96 de ani , dupa ce l-am vazut extrem de jovial si prezent in interviurile de pe discurile Criterion !!! inca n-am vazut Brute Force si Naked City, e un moment bun de comemorare !

tribut pe BBC news aici. Cu toate astea aici ei zic de Never on Sunday ca fiind cel mai faimos film al sau, nah, e RIFIFI sau Rififi chez les hommes, care a inspirat si spargerea din Topkapi si care la rindul sau a inspirat-o pe cea din Mission Impossible.

film cult: THE TRAIN (beauty and the beast)

Paul Scofield, maan, de ce oare n-a jucat un James Bond villain -ar fi fost perfect, e unul din cele doua roluri pe care le-a jucat inainte de A Man for All Seasons sia dtorita lui The Train (1964) este mult mai memorabil. un actor care l-a urmat ca stil si prezenta este Stephen Berkoff.

beauty and the beast, multe conotatii., beauty: tablourile, arta., sacrificiul.
the beast: nazistii cu uniformele lor batoase, obsesia colonelului Von Waldheim, trenul in sine si masinariile de fier si otel, razboiul in general.

am vazut filmul la Astra, Brasov, pe 16 mm, in sala mica, de protocol, cind eram in liceu, la o vizonare instructaj pentru cei din intreprinderea cinematografica (cca. 1986) cu tata, prezentat de Radu Aneste Petrescu, cu care dupa film am avut o discutie interesanta si instructiva, sursa de inspiratie, pe care i-am povestit-o apoi cind i-am devnit student. Tata era mare fan de filme cu o anume morala (Last Train from Gun Hill, Rio Bravo, Expresul lui Von Ryan, Marea Evadare) si de multe ori vorbeam despre Trenul si imi dadea ca exemplu ofiterul neamt interpretat de Scofield, pentru care obsesia personala aabsurda reprezenta singura realitate, in timp ce in jurul lui lumea se facea praf. Azi, dupa ce Scofield a murit (imi aduce aminte mult de Peter Finch si Albert Finney, acelasi gen de actori britanici) mi-am dat seama vazindu-l pe dvd mai viu si mai nebun ca niciodata ca traieste pentru totdeauna. Din perspectiva mea el este punctul nr unu de atractie al filmului lui Frankenheimer (pe care-l tineam atit de bine minte, desi l-am vazut o singura data, acum aprox. 22 de ani).


Colonel von Waldheim: "Labiche! Here's your prize, Labiche. Some of the greatest paintings in the world. Does it please you, Labiche? Give you a sense of excitement in just being near them? A painting means as much to you as a string of pearls to an ape. You won by sheer luck: you stopped me without knowing what you were doing, or why."

initial trebuia sa fi regizat de Arthur Penn pe un scenariu mai intimist dar Burt Lncaster l-a dat afara si l-a adus pe regizorul sau de la Young Savages, Birdman from Alcatraz si Seven Days in May, Frankenheimer care a schimbat filmul si a pus trenul in prim plan si actiunea non-stop realista. Filmat in alb-negru in Franta de Jean Tournier (Ziua sacalului, Moonraker) si Walter Wottitz (Ziua cea mai lunga, Armata umbrelor), cu participarea lui Wolfgang Preiss, Michel Simon, Jacques Marin, Jeanne Moreau, Suzanne Flon si doi actori cult, Howard Vernon si Donal O'Brien (euro-trash), de partea nazista...muzica lui Maurice Jarre imi aduce aminte pe alocuri de un sound din filmele riomanesti (Tiberiu Olah, la Sergiu ceva, probabil preluat de aici). O influenta sigura asupra multor filme, de la Riders of a Lost Ark la Schindler's List si chiar Die Hard.



mai ales ultimul act, extrem de tensionat in care obsesia devine duala si duelul , tablourile pentru care merita (?!) sa risti si sacrifici atitea vieti...
Colonel von Waldheim: (contd.)"You are nothing, Labiche -- a lump of flesh. The paintings are mine; they always will be; beauty belongs to the man who can appreciate it! They will always belong to me or to a man like me. Now, this minute, you couldn't tell me why you did what you did."

9/10

Warren Zevon: Stand in the Fire

mi-a venit albumul lui Warren live din 1981, extended, pentru prima oara pe cd la rhino in 2007, wow!
si am gasit pe amazon un poster de vinzare. din turneul din 1995: "something happens"...
imi place la nebunie ca, impresionat de dressed to kill, warren schimba versurile (chestie uzuala la fiecre versiune de altfel) la Wewewolves of London, "little old lady got mutilated last night...Brian De Palma did it", parca imi amintesc de un post de anul trecut unde am mai mentionat asta...

Violent City / Citta Violenta (1970)

film cult # 10: Violent City aka The Family
14 martie 2008
da, poate ati observat, filmele cult sunt mai mult italienesti. Acesta se numeste in original Città violenta si a fost facut in 1970 de Sergio Sollima, celebru pentru trilogia sa de westernuri cu Tomas Milian si pentru seria Sandokan.


Dar Sollima, cineast angajat plotic de stinga, a facut si doua filme politiste excelente, Violent City si Revolver. Peste media genului predilect italian din anii 70, politiotescho, si precursor al genului (v. post Milano Calibro 9 anul trecut).

Jill: "Why is it when I'm with you I always end up in the middle of blood and violence?"
Charlie: "Well it happens the whole city is full of blood and violence. You only see it when you're with me."

Este si un film major pentru starul sau, Charles Bronson, in primul rol important alaturi de sotia sa, Jill Ireland, cu carea facut 15 filme. Si un preambul la The Mechanic, filmul din 1972 al lui Michael Winner, unde Bronson este tot asasin profesionist, la fel ca aici. Cunoscut in America sub titlul The Family, a fost filmat la New Orleans, in insulele Antibe si in studio, la Roma. Beneficiaza de o cursa de masini gen Bullit, si un bad guy interpretat de Telly Savalas. Apar si Michel Constantin si Umberto Orsini. Muzica atmosferica de Ennio Morricone, co-scris (rescris) de Lina Wertmuller. Este o combinatie de film politist cu film noir, cu o femme fatale interesanta, mai ales pentru filmografia lui Ireland, citeva set-piece-uri excelente-curse de automobile, (responsabil cu cascadele auto, Remy Julienne), plimbarea cu barca prin mlastinile din New Orleans, si mai ales finalul. Din situl francez Histoires de tournage aflu ca de fapt Sollima a vrut sa faca un remake liber la Out of the past al lui Jacques Tourneur (dixit si Tarantino).

Recenzia lui Ebert din 1973 (a vazut filmul dupa Mechanic !!!) are 2 chestii interesante:
"

Anyway, the clue to a Bronson movie is that he hardly ever talks. In one scene in "The Family," for example, Telly Savalas offers him a drink. "I'm not thirsty," Bronson rejoinders. Savalas thereupon launches into a three-minute dissertation on love, marriage, sex, loyalty, fidelity, mutual understandings, trust and friendship (he plays a gangster, if you have not already guessed). At the end of this outburst, he again asks Bronson to have a drink. Bronson: "I TOLD you - I'm not thirsty." End of scene. (….) One thing's for sure, Charles Bronson would never have made it in radio. "

8/10, 4 din 5