Gladiator (2000)

 INTO THE ARENA*

Alin Ludu Dumbrava / Art & Roll, 2000.  Pus acum aici pentru comparatie cu Gladiator II. 

Filme de acest gen nu se mai fac de 35 de ani incoace. Costul unor asemenea superproductii (numite de italieni Peplum si de americani Toga and Sandals movies) era imens -figuranti, costume, decoruri, staruri, cai, pirotehnie. Lovitura de gratie a dat-o Cleopatra (1963), un urias esec de public, cel mai scump film al vremii sale, cel care si-a falimentat producatorii in asa hal incit Hollyood-ul a pus definitiv sub cheie genul. Cele mai bune mostre ale acestui gen de spectacol cinematografic sunt Ben-Hur (William Wyler, 1959), Caderea imperiului roman (Anthony Mann, 1964)si Spartacus (Stanley Kubrick, 1960). Asta pina la Gladiator. Pentru ca filmul lui Ridley Scott este mai mult decit un simplu peplum si se ridica net peste ele.

"Are you not entertained? "

Scott este un regizor baroc, acuzat mereu de detractorii sai pentru simtul sau acut vizual in detrimentul actorilor si al naratiunii. Dupa o cariera furtunoasa, plina de esecuri de public si certuri cu producatori lipsiti de viziune, Scott revine in forta cu un film care incheie mileniul in ideea ca de doua mii de ani incoace nu s-a schimbat mai nimic pe pamint. Colosseum-ul lui Scott este arena eterna, cea in care publicul spectator vrea senzatii tari, adrenalina, piine si circ. Este si ceea ce a ajuns cinematograful azi, o disfunctie intre arta si industrie, menita sa recupereze cu orice pret banii investiti si sa scoata din amorteala si rutina zilnica rontaitorii de popcorn. Lectia lui Scott din 2000 A.D. este ca se poate face un film pe care sa-l aclame publicul mic si mijlociu dar si criticii si cinefilii impatimiti. Pentru ca Gladiator este spectacolul pur, epic, maiestuos, cinema 100 %. Si mai mult, o sarja mascata a artistului impotriva unui sistem de mercenariat, in care intri in arena, te umpli de glorie si apoi multimea te uita imediat. La fel ca in Hollywood, unde esti vedeta pina la urmatorul film. Daca acesta e un esec, esti deja o glorie trecuta. Intreaga cariera a lui Scott a stat sub acest semn, fara premii, fara elogii, fara libertatea de a crea liber. Ridley Scott este Russell Crowe, gladiatorul care sta in arena si urla multimii insetate de singe, “acum sunteti multumiti?”. In arena realizezi ca poftele umane sunt mereu aceleasi de la prima caverna la primul pas in cosmos, sex si violenta, cit mai mult sex si cit mai multa violenta. Lumea in care traim a uitat definitiv maximele lui Marcus Aurelius (un Richard Harris in amurg), visele, nobletea. “Ce e Roma? -Un vis…” Replicile din film l-ar face invidios si pe Shakespeare. “Ceea ce facem in aceasta viata dainuie in eternitate”. Asta e si menirea artistului, a creatorului de cinema adevarat, ce va rezista mai mult decit o vara in box-office-uri. Oliver Reed primeste un ultim rol extraordinar, simbolic- Proximo, simbolul actorului care stie care e pretul gloriei. El stie cum poti sa-ti cumperi libertatea-trebuie sa cistigi multimea. In arena. Orice fel de arena, fie ea o scena de concert rock, un miting electoral, un ecran de cinema. Gladiator este o meditatie asupra a ceea ce se numeste showbusiness, punind accent pe mirajul pe care il exercita orice scena luminata asupra multimii.

Daca in martie 2001 Gladiator va lua sau nu cel putin cinci Oscaruri, (NA: si a luat exact 5, dar Scott nu, si asta eramarea lui sansa, da, as always, some movies direct themselves..) aceasta se va datora nu mesajului filmului si nici calitatilor sale cinematografice, ci faptului ca a fost un succes extraordinar, de public si apreciere generala. That’s showbiz, and there’s no business like showbusiness. Odata in viata Ridley Scott a iesit cistigator. In arena. Pe acordurile cele mai simfonice pe care le-a compus vreodata Hans Zimmer. Lights, camera, action: Give’em Hell! Pina la urmatoarea lupta: Cut!

ALD

*titlul vine de la o piesa de Michael Shenker, which I love(d).

5 stele din 5 !  (azi, NA, 2024 m-as duce la 9, pentru tot mambojambo-ul cu acel complot debil)

DVD director's cut, nu merita pentru ce in plus. More like deleted scenes. 171 mins vs. originalul la 155. L-am dat la Cinemateca Patria in 2014.