Berlinale Retrospective 2015: Glorious Technicolor

dupa ce a anuntat seful juriului,, si anume pe Darren Aronofsky, a 65-a Berlinala (5- 15 Februarie 2015), anunta si tema Retrospectivei:
Berlinale Retrospective 2015:
“Glorious Technicolor. From George Eastman House and Beyond”
communique:
The Retrospective of the 65th Berlin International Film Festival promises to be an opulent colour spectacle. It will celebrate the 100th anniversary of a colour film process that has become a legend far beyond Hollywood: Color by Technicolor. The Retrospective will present around 30 magnificent Technicolor films, some of which have been elaborately restored. They were made in the early years between the dawn of Technicolor and 1953 – and include six British films.

“The blazing red of Southern skies in Gone with the Wind or the ecstatic yellow of the raincoats in Singin’ in the Rain – in those days, the play of dramatically intensified colours was a sensation. The Technicolor process combined with cultural and economic trends to produce great cinematic works of art that still thrill audiences today,” says Berlinale Director Dieter Kosslick.
As of 1915, inventors Herbert T. Kalmus, Daniel Comstock and W. Burton Wescott developed the two-colour process Technicolor No. I at the company they had founded for this purpose: Technicolor Motion Picture Corporation. This system used a beam splitter, and red and green filters to record and project the film. However, the spectrum of colours that could be reproduced on the screen in this process was still limited.
Viewers and film critics responded with some reserve to these first films and the flickering fringes of the colours. Though it was the scepticism of cinema operators, coupled with their own high standards, that repeatedly motivated Kalmus and his team to make ever new improvements over the next years and decades. With Technicolor No. IV, in which the three colours green, red and blue were used as of 1932, a level of quality was achieved that gave Technicolor its brilliancy. For the first time the whole colour spectrum could be reproduced. Technicolor No. V, introduced in 1952, was just a process for printing film, not for shooting it.
Technicolor was never connected to one single style even if, in comparison to the transparency of other colour film processes, it had a rather saturated look. Instead it aimed at making the use of colour more conscious and deliberate. Technicolor came into its own especially in (melo‑)dramas, musicals and adventure films.
In Richard Boleslawski’s drama The Garden of Allah (USA 1936), the empty expanses of the desert, that appear in warm shades of red and brown, become landscapes of the soul. In George Sidney’s adventure film The Three Musketeers (USA 1948), dashing young men battle in dazzling pink and light blue in an entirely stylised and artificial setting.

A true box-office hit was the MGM musical The Wizard of Oz (Victor Fleming, USA 1939), which competed with the Technicolor films of Walt Disney Productions. In The Wizard of Oz, colour was used so excessively that the actors in their imaginative costumes look almost like in a cartoon. And in Howard Hawks’ Gentlemen Prefer Blondes (USA 1953), Marilyn Monroe is clad in an irresistible pink set against a rich red backdrop when she sings “Diamonds are a girl’s best friend”.
Stunning panoramas characterise Westerns in Technicolor. In King Vidor’s Duel in the Sun (USA 1946), hate and love are acted out under the scorching orange-red desert sun. In John Ford’s She Wore a Yellow Ribbon (USA 1949), Monument Valley and its earthy tones serve as a picturesque backdrop that sets off the resplendent uniforms and details on the costumes.
Ultimately, in 1953, Technicolor’s rival – colour negative film – started booming. Today it is important to get as close to the original of these splendid Technicolor films as possible. “Thanks to the cooperation with George Eastman House in Rochester, we will be able to present prints from one of the world’s largest and best preserved collections of Technicolor films – and they will range from original prints to modern colour film prints. Thanks to the support of other film archives and studios, we will also be showing a large number of restored versions,” comments Rainer Rother, Head of the Retrospective and Artistic Director of the Deutsche Kinemathek.
For the Retrospective, Bertz + Fischer Verlag is publishing a richly illustrated book, “Glorious Technicolor”. In essays, renowned authors – including Scott Higgins, Barbara Flückiger and Susanne Marschall – will explore in depth the multi-faceted, and hitherto partly disregarded, phenomenon of Technicolor for the first time in German.
The Retrospective’s film programme will be supplemented by events at the Deutsche Kinemathek. George Eastman House in Rochester, New York, had the idea for the topic of the upcoming Retrospective. It was then developed in partnership with the Deutsche Kinemathek, The Museum of Modern Art (MoMA) and the Austrian Film Museum. Thanks to this cooperation, the film series will also be presented in Vienna (April 2015) and New York (summer 2015).
For the second year running, the Retrospective and Homage will be supported by their section partner, Glashütte Original, a watch manufacturer rich in tradition and co-partner of the Berlinale since 2011.

http://www.berlinale.de

Rampart (2011)

Tagline:The most corrupt cop you've ever seen on screen.

dar nu-i adevarat, Bad Lieutenant si Denzel in Training Day si Ethan Hawke in Brooklyn's Finest (Fuqua's turf), Woody it ain't, e superflawed, dar si James Cromwell-Dudley Smith, din LA Confidential, Christian Bale in Street Kings, si Kurt Russell in Dark Blue il depasesc (James Ellroy's LA Quartet/Quintet/Hell-tet). E bine ca filmul nu merge pe drumul easy al cop thriller-ului, ci pe drama realista, un pic trippy.

Woody Harrelson, care e unul din cei mai buni actori americani si e si funny as hell, aici dark as hell with a scorned fury, la a doua colaborare cu Oren Moverman si Ben Foster, dupa The Messenger (pe care l-am vazut la Berlin in 2010). Co-scris de Moverman cu James Ellroy, e un film L.A. tipic sau a-tipic, despre un politist corupt, old school, in anul de gratie 1999, din circa mult blamata pentru police brutality-Rampart. Cu greu si-a gasit Moverman un distribuitor pentru SUA la TIFF Toronto (Millennium Entertainment-wtf ?), si Rampart iese in sali la ei pe 27 ianuarie. Deocamdata Woody e nominalizat la Independent Spirit Awards, dar nu m-ar mira sa ajunga si la Oscar.
Distributie de secundari impresionanta, Ben Foster, care e si co-producator, Robin Wright intr-un rol risque, Anne Heche, Ice Cube (contra-emploi), Sigourney Weaver, Brie Larson, Ned Beatty, Cynthia Nixon si un cameo Steve Buscemi.
Imaginea lui Bobby Bukowski (care a filmat si The Messenger) e temerara pe alocuri, extrem de moody, in 2.35.1 !

3 1/2 din 5, 7 din 10 !!!

Snabba Cash (2010)

N-am stiut de film cind am fost la Berlinala in 2010, unde a avut premiera. A trebuit ca regizorul sa se duca la Hollywod pentru ca sa aud de el.
Senzatie in Suedia, bazat pe bestsellerul lui Jens Lapidus, (comparat cu James Ellroy si Dennis Leahne, creatorul unui gen denumit "Stockholm Noir"), Snabba Cash (Easy Money), e un crime drama pe tiparul european (de la Melville la Un Prophet al lui Audiard), stilizat in SUA de Michael Mann. Un triptic despre un suedez student al finante,JW, "matematicianul"(Joel Kinnaman), un traficant de droguri spaniol, Jorge, (Matias Padin Varela), si un gangster sirb, Mrado(Dragomir Mrsic), care tocmai a primit custodia fetitei sale de 8 ani.

Regizorul Daniel Espinosa a fost apreciat la maxim pentru ritm, tensiune si stil, si a fost ales sa regizeze noul thriller al lui Denzel Washington, Safe House. Acum filmeaza la Stockholm Snabba Cash 2, pentru ca povestea nu s-a terminat.
Nu stiu daca o sa fie o alta trilogie senzationala precum Millennium sau Red Riding, dar e cert ca din montaj si camera, Espinosa imi aduce aminte de Nicholas Winding Refn si de trilogia Pusher, si cred ca va deveni un nume important de regizor pe piata mondiala.
4 din 5, 8 din 10 !
format: 2.35.1
potential de revizionare-da, mai ales ca la anul apare 2-ul ! Si bineintles ca americanii s-au apucat de remake !

The Kids Are All Right (2010)

The Kids Are All Right (nici o legatura cu piesa si documentarul The Who), o comedie dulce-amara, sau dramedie, de Lisa Cholodenko (High Art, Laurel Canyon). Annette Bening si Julianne Moore sunt 2 lesbiene "moms", care au avut un donator de sperma necunoscut pentru cei doi copii ai lor, o fetita, Joni (dupa Joni Mitchell) - Mia Wasikowska, si un baiat, Laser-Josh Hutcherson. Iar acestia vor sa stie la 18, respectiv 15 ani, cine e donatorul. Acesta e far out, zanatecul cultivator de legume bio si patron de restaurant the same, Mark Ruffalo, deja in Berlin pentru Shutter Island. Urmeaza complicatii
intr-un film care putea sa fie mai ok, daca nu avea partipriuri in subiectul abordat, bun pentru festivalul de gay and lesbian, si in care marile atractii sunt jocul actoricesc, In rest e bine sa fie vazut pe stomacul plin, pentru ca se bea vin rosu si se mananca la greu, bio or not-bio !!!
din blogul hbo-februarie 2010 !
acum intra in cinema, dupa ce a fost nominalizat la 4 Oscaruri !!! si patru BAFTA ! a luat doua Globuri de Aur, unul Annette Bening, celalalt pentru cel mai bun film muzical/comedie !
iar la Berlin a primit un premiu Teddy !!!

Shutter Island (2010)

un remember pentru locul doi in topul pe 2010, filmul lui Scorsese dupa cartea lui Dennis Lehane, pe care am cumparat-o si am citit-o, dupa ce am mai vazut filmul in Romania de 2 ori...
citat din blogul meu de Berlinale 2010 (60), partea 1...

Back to Scorsese. E de gen, film de gen, noir with a twist. Dupa romanul lui Dennis Lehane (Mystic River), in teritoriul lui Ellroy meets Stephen King. Am trei cuvinte de spus, A Noua configuratie. Si mai am doua, Angel Heart. In rest, fara spoilere. Iar regula de patru din film o fi legata de faptul ca e al patrulea film cu Leo DiCaprio. Megastilizat, filmat virtuos de Robert Richardson, dar de la o vreme incoace filmele lui Marty sunt grabite la montaj. Nu e speed ca Departed, dar parca l-as fi vrut mai lin. Muzica, adunata gen Kubrick (la fel ca si alegerile), excelenta, densa, atmosferica, tenebroasa: Lygeti, Penderesksi, Eno, Mahler. Actori buni in roluri secundare. Cel mai comercial proiect al lui Scorsese, dupa Culoarea Banilor si remake-ul la Cape Fear. Dar extrem de dark. La conferinta de presa de dupa, nebunie. Fotografii urla, "Leo, Leo, Marty, Marty". Sunt aici si Ben Kingsley si Michelle Willliams, si Mike Medavoy. Vreau sa intru, nu se mai intra. Se imbulzeste lumea ca in Ziua Lacustei. Agita badge-uri. Se calca pe picioare, se imping. Ne desparte o usa de cei norocosi dinauntru. Sincer, renunt. Si asa intarziu la Tica. Apuc sa-l aud pe Scorsese de pe monitor, referitor la un ziarist care-l intreaba de ce nu e filmul in competitie ci inafara ei, "It’s a movie. I made many movies before, this is just another of my movies." Gen de raspuns de John Ford, Hitchcock. Asta de pe un ecran gigant in fata la Sony Center, in timp ce alerg spre Cinestar 8 sa vad cum se lupta partizanii hand-held si fara muzica din off.

Bellamy (2009)

dupa Tavernier, a urmat Chabrol, al carui Dr. M l-am vazut inainte de Cannes si acest Bellamy pe care l-am ratat anul trecut la Berlin, cind am vazut un alt Tavernier noir, In the Electric Mist...
Bellamy este dedicat celor 2 Georges, Simenon si Brassesns, e un film foarte special, foarte lent si care reprezinta prima colaborare a lui Chabrol (la 78 de ani) cu Gerard Depardieu. Al 57-lea film de Chabrol, scris de el cu Odile Barski. Se petrece la Nimes, unde comisarul parizian Bellamy (un soi de Maigret jucat foarte lejer si understudied de Depardieu), are un caz de analizat, dar si relatia cu sotia sa (Marie Bunel) si fratele sau alcoolic (Clovis Cornillac). ca o mentiune amuzanta, Cornillac si Depardieu au fost Asterix si Obelix in Astérix aux jeux olympiques (2008)! Mici detalii si amanunte al vietii burgheze, intr-un joc de cuvinte incrucisate existential tipic pentru Chabrol.

3 din 5, 6 din 10

Bear needs Honey !-palmares Berlinale 60

BAL, adica miere, filmul turcesc, a luat Ursul de Aur.
but i got a word for you: Polanski ! Frumos dat, mi-a placut, acum ma inteles ce nu intelesesem, de ce e Ghost Writer in competitie. Deci, cel mai bun regizor, Roman Polanski, am si semnat o petitie pentru el, in fata la Urania, inainte sa vad Daca vreau sa fluier, fluier.
in rest, daca vreau sa iau premiu, iau ! Fluierul e noul 4.3.2 . marele premiu al juriului de la Renée Zellweger, eh, nu chiar Jane Fonda, dar mai in la BO azi ! Si premiul Alfred Bauer (fondatorul festivalului) ! Si normal, ca rusescul pe care nu
l-am vazut (How I spent the end of summer),luat pentru cea mai buna contributie artistica, si pentru actori. Servus Cristutiu, ca el a facut primul cut ! Si ca am baut impreuna la party-ul filmului la Hotel Cosmo, unde l-am cunoscut si pe editor # 2, Sorin Baican ! Eu daca vreau sa beau, beau ! Rom Augustura !

&
Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu, chinezul Wang Quan'an-Apart Together.
&
Ursul de Argint pentru cea mai bună actriţă-Shinobu Terajima-Caterpillar.
Best debut-50.000 de euro !!!! Sebbe-Babak Najafi


deci o japoneza, un chineza, niste rusi, niste miere si fluiere romanesti !
Free Polanski ! care i-ar fi zis lui Alain Sarde ca nu ar fi venit la Berlin,
"ultima oara cind am vednit la un festival de film sa iau un premiu am fost arestat!"

Tage 9: Mammuth

Mammuth, al patrulea film al lui Gustave de Kervern si Benoît Delépine, e un soi de About Schmidt, cu Deaprdieu overweight, con si cu par a al Mickey Rourke in The Wrestler si fantoma lui Isabelle Adjani, un soi de glorified cameo. Vazindu-l pe Depardieu in Dumas cu 2 zile inainte, iar aici e sloppy si marginal, te gindesti ca totusi asta e marele actor pe cre l-a avut Franta odata (mie mi-a placut recent si in Mesrine).

Tage 9-The Killer Inside Him

desi eroul zilei a fost Fritz Lang si colaboratorii sai la Metropolis, azi am mai vazut doua filme din competitie, The Killer Inside Me, take-ul lui Winterbottom al un noir de Jim Thompson si Mammuth, al patrulea film al colaboarii Kervern & Delépine.
mehr spater...(spater ist jetzt)
despre Killer am pomenit deja, cind am aratat poza cu Jessica Alba, pe cind era prezentat la Sundance...filmul a fost criticat deja, extrem de- ca fiind violent si misogin...
adica nah, Cassey Affleck e deja typecast, dupa psihopatii din Asasinarea lui Jesse James si din Gone, Baby Gone. Dar aici e mai insolent si nesuferit ca vreodata, in rolul lui Lou Ford, ajutor de serif in Texas. Un soi de American Psycho in orasul din Hud.

povestirea, scrisa de Jim Thompson in 1952 a fost descrisa de Stanley Kubrick, cu care Thompson a lucrat la Killing si Paths of Glory, ca:
"probably the most chilling and believable first-person story of a criminally warped mind I've ever encountered", citat folosit in promovare de distribuitorul Wild Bunch (in America la IFC Films).
Filmul este mega-sick si mega-noir, mi-a adus in cap Badlands al lui Malick, dar si Coup de Torchon si Grifters (alte doua filme dupa Thompson), Blue Velvet si chiar Funny Games. Not for the weak stomachs.
La Berlin nici unul din actori nu a au venit, poate pt ca stiau ca va fi o conferinat de presa controversata.

articol despre violenta-soc si receptia de la Berlin in The Guardian .

Winterbottom said: "Loads of films promote violence as entertainment, but I don't think this one does and neither would I want to do something that's going to encourage violence."

He said he had been inspired to make his first foray into the film noir genre by the novel, which "stayed with me for a long time and made me think about the way we behave. It's very Shakespearean, very shocking and pushes everything to the extreme and I wanted to make a film that was a very literal version of the book".

Winterbottom care mi-a fost simpatic pentru prima oara, desi filmul e sick si antipatic, e unul din cele mai bune pe care le-am vazut la Berlin, si dintre cel mai interesante neo-noiruri, mult peste overloaded-ul look al lui Shutter Island, si un exercitiu de stil in gen excelent. Lucrat stilizat pe muzica (Mahler, Im den Abendrot de Richard Strauss, Fever, arii din opere). Ambele femei sunt minuntae, si Jessica Alba si Kate Hudson si cred ca nu le-a fost usor sa joace scenele respective. Roluri secundare excelente, Simon Baker, Elias Koteas, Ned Beatty si Bill Pullman, dar mai ales Tom Bower.

si un afis si mai insolent:


4 1/2 din 5, 9 din 10 !

tage 8-acht-Im Abend(rot)

am avut o seara de film minimmaximalist gegen die wand, in loc sa fac program cumintel de revazut Magnolia as planned, dar ce e viata fara suspans ???
asha...
m-a prins controlu pe metrou fara bilet si am negociat la 20 de euro, in loc de 40, incredibil, erau turci, dar franco-belgianul Yvan cu care eram a zis ca erau controlori falsi si de-asta ne-am enguelat o seara intreaga
ne dadeam cu taxiul o ora de 40 de e(nah)
Ne-a dus Benjamin la o petrecere turceasca da inainte la appart la prietenii lui care avau clipuri psihotice pe un ecran de 2 inchi si am baut o bere berlinerkindl
si apoi dai plimbare pe ghetush si cu metrou,
si am uitat aparat de foto la ei acasa si s-a dus proprietarul repede si mi l-a adus si noi asteptam la gaura de metrou, gen 10 min
si am dat 5 euro la intrare la turci si apoi am mincat fasole ca nehalitzii,
ca era fasylparty, extraordinara fasole, dar nu face bine, mie cel putin not really
si un Efes la 33ml a fost 2 euro 50
si la fasole era Birol Ünel din Gegen Die Wand, cam muci si cu bere Becks im hande, exact ca-n film, fumind nervos ca i-au taiat sunetul la un film care se proeicta, cel putin bucati...
si apoi am plecat si am mai schimbat 2 metrouri pina acasa si m-am balonat.
si am dat si 1 euro 30 pe un krautlikior de la un non-stop arabesc
si asta pt ca rusescul (How I spent the end of the summer), care probabil o sa cistige avea subtitluri in germana la Urania si am vrut sa-l ajut pe Yvan, francobelgianul ca se plictisea solo in Berlin, si am umblat pe metrouri vreo 2 ore,
scheisse
si tusesc si expectorez ca un magar tabagist...
si nachauss se dadea Blue velvet pe arte da in germana de kkt
ceea ce mi-a adus aminte din nou de unde au ciordit Coenii la Burn After Reading faza cu Brad Pitt si shooting din dulap, dar with a twist of course...
asa ca m-am uitat la Stepfather de pe dvdul meu care ramasese in laptop, si nu
m-a impresionat deloc (originalul din 1987, care nu stiu cum l-am ratat atunci)...si nu ma intereseaza nici sequelurile nici remakeul din 209 cu Dylan Walsh in rolul lui Terry O'Quinn
fasolea aia de la turci cred ca era cu droguri ca am visat numai ciudatenii,
inclusiv Stallone cu care m-am intilnit si trebuia sa mergem impreuna la bazin si el s-a dus inainte si care intr-o piscina full, laolalta cu moronii (asta ca se speculeaza ca s-ar da Expendables la Cannes intr-un midnite screening si stirea m-a marcat :-), si unii care se aruncau pe geam si chestii fumurii asha...
dar interesting si a lot, intre gen 7 juma si 10, cind sunt visele mai intense...
apoi m-am trezit si era sa intirzii la The Killer Inside Me
*
lucrul bun care a reiesit din aceste pelegrinari S +U a fost ca la turci (undeva in Kreuzfeld, o casa de cultura, local cu etj, cebva, cu tot cu screening room si loc de concert dar nu si de garderoba), am gasit un pliant cu Metropolis restaurat, expozitie la Filmhaus in Potddamer, unde anul trecut am avut privilegiul sa vad expozitia Hitchcock, si tot muzeul. Aa ca am purces azi la prinz, altfel ratam sa inchei cercul complet, inceput cu Metropolis cu orchestra in Friederichstadtpalast, acum am vazut expozitia completa, cu schitele originale, partituri si un documentar argentinian despre cum au descoperit copia ce mai completa la ei si cum s-a restaurat(expozitia e la Berlin in Filmhaus pina la sfirsitul lui aprilie asa ca daca aveti ocazia si sunteti im stadt go for it).
*
Im Abendrot e o arie e Richard Strauss din care apare in filmul lui Winterbottom, The Killer Inside Me, dar pe care o stiu din Wild at Heart al lui Lynch, si iata si conexiunea cu Blue Velvet.

tage 8-Iluzionistul

Aseara Iluzionistul lui Sylvain Chomet a fost o placere, un film dulce-amar, cu un personj animat. Alter-ego-ul lui Tati, Tatischeff, numele lui adevarat. I-a fost dat lui Chomet de fata lui Tati. Sophie, careia i-a cerut voie pentru a folosi o imagine a tatalui sau in Jour de Fete.

cel mai cald film din Berlinala, si cel mai emotionat, desi cam trist si far un final clar. Un prestigitator (evit termenul de magician) care intra intr-un con de umbra. Si pleaca de la Paris la Londra si apoi intr-un satuc din Scotia, unde intilneste o fetiscana pe nume Alice care i se alatura si el are grije de ea. Fara cuvinte, in stilul Tati care are si un cameo extraordinar, la cinema-ul... Cameo in Mon Oncle. Se brodeste bine, pentru ca anul trecut am vazut in Berlinala la retrospectiva Playtime.
animatie 2 D excelenta, cu o minutiozitate scrupuloasa, arhitectura din Edinborough si alte peisaje care par reale.
un articol despre originea filmului, din Guardian, aici
in productie timp de 5 ani, e destul de ciudat de ce a fost aratat la Berlin si nu au asteptat Cannes-ul. Sau poate termenul de prezentare speciala (genericul final nici nu e lucrat), nu implica exclusivitatea si va reaparea la Cannes.
*
Azi am ratat rusul Cum mi-am petrecut vara, la re-run, care se pare ca a impresionat presa, cel putin Screen Daily.

trailer la Portetul luptatorului la tinerete

asta e filmul din Forum al lui Tica Popescu. care acum a fost acuzat de o organizatie de anti-defaimare, liga samd. ca ar fi de dreapta. Legionaro-fascist. Sieg Heil thysef, ar trebui sa vedeti Jud Süss, intimpinat azi cu huiduieli, la 60 de ani de Berlinala, film revizionist. soi de "Lipsa lui Schindler"....totul despre Jud Süss miine pe blogul de pe hboclub.ro.

comunicatul zice:
Institutul National Elie Wiesel din Bucuresti, care se ocupa cu studierea Holacaustului in Romania, a protestat impotriva includerii filmului romanesc Portretul luptatorului la tinerete in programul de la Festivalul International de Film de la Berlin 2010.

Prin intermediul unei scrisori deschise trimise directorului Berlinalei, Dieter Kosslick, si membrilor juriului actualei editii, reprezentantii Institutului Elie Wiesel sustin ca filmului Portretul luptatorului la tinerete, regizat de Constantin Popescu, ar "glorifica" un fost legionar, fascist si anti-semit, motiv pentru care cer incetarea proiectiilor din festival.
deci tot din Romania, nu din Allemania, ma miram io...popor mic da' irdentist. jos legionarii din muntii nostri...

Tage 7-lesbienele si fii, celalalt Dumas si Iluzionistul

einz: ma oftic ca am pierdut filme tari in panorma, Red Hill, australian, cop thriller meets western dar am aflat tirziu de el, si Sex Drugs and Rocknroll, despre Ian Drury cu Andy Serkis, dar dej aa vut premiera in Anglia, film care nu se vede singur si fara schnaps, hit me with your rhythm stick. Asta seara era ultima proiectie, la cubixx in alexanderplatz la 10.30 dar decit sa ma risc la n taxi dupa am preferat animatia lui Sylvain Chomet, Iluzionistul, safely la walking/schpatziren distance, la Urania.
E un scenariu neprodus al lui Jacques Tati din 1959.
zwei: asta seara cinta Dave Matthews Band in Berlin. Nu stiu e ce sunt atit de famous, mie mi se pare lame. Miine seara Paco De Lucia. Nu l-am vazut, so as fi mers. Dar nu solo/allein. So, I wont. Vineri, cinta Vampire Weekend si e sold out, eu n-as fi mers, dar altii s-au dat de ceasul mortii sa intrebe de bilete. Deh, de gustibus...
drei: azi s-a facut o saptamina de cind sunt la Berlin si de cind am racit si acum tusesc de zici ca fumez fara filtru. But i ain't (rauchen that is).
Schlimmer !!!!!
tot azi am vazut filmul # 11 din Berlinale, The Kids Are ALL RIGHT, cred ca in subconstient, pardon inconstient, m-a marcat titlul cu aluzie la The Who. Hit la Sundance, e un gay and lesbian festival entry, out of competition, naiss, cosy and forgettable. Cu cast insa, Julianne Moore, Annette Bening, Mark Ruffalo si doi pusti simpatici. More on my hbo blong tmrow.
si L'autre Dumas, despre Auguste Maquet, negrul"lui Dumas, si pare-se adevaratul autor al muschetarilor. Filmul seamana mult cu "Comeddia de la TERRACINA", facut film de Nae Caranfil in Italia sub titlul Dolce Far Niente. Depardieu este Dumas si Benoit Pouleverde e le scribe. Mai e si o juna blonda cu ochi albastri care incurca itlele, si revolutia franceza, si creditorii. Si Vinjotele de brajelone, si o piesa dupa Monte Cristo. Productie fabuloasa a ala francaise, cu Vatel, la bouffe et le bon vin et les femmes, mult prea traditional pentru a fi altceva decit clasic, cred ca povestea ar fi meritat un film mai bun.
bis ende...

Tage 6-die, der rauber(s)

Azi, zi cu un singur film. Si ala tinut de un fir de par, si anume biletul luat cu o zi inainte, autriacul Der Rauber. . Cu umlaut. Adica Hotul. Desi ar fi fost mai chul sa se cheme The Runner. Omul oricum era maratonist. Poveste adevarata cum numai in Austria exista. Ulrich Seidl, haneke,. No relation to Falco. Un film de Benjamin Heisenberg dupa un roman de Martin Prinz, despre un enigmatic si laconic jefuitor de banci si maratonist cunoscut sub numele de "Pump-Gun Ronnie"(Andreas Lust, din Revanche, joc intovertit dar extrem de fizic). In competitie.
No Heat, mai mult Hit (mich mit dem rythm stuck, asta apopo ca n-am ajuns sa vad filmul despre Ian Drury, Sex and drugs and rocknroll:(). la inceput cam idiot si plictisitor, dar ultima jumate de ora intensa si fara aproape o vorba, tensionata. Am un feeling ca lui Herzog i-a palcut, asa cum am scris si pe blogul hbo.

ea l-a dat in git. Din iubire. nah, spoilers. But not really.
*
Acum la TV, pe Das Erzte, un documentar despre cinema-ul german, Fassbinbder und else, cu marturii si interviuri de la Michael Ballhaus la Tom Tykwer.
Grand finale of die tage! Aud ca Adrian Sitaru a castigat pentru scurtmetrajul Colivia Premiul DAAD (Premiul serviciului german de schimb academic). adica o bursa de 3 luni la Berlin. Da-mi-o mie Adi ca vin asa, Pat Metheny, Lynyd Skynyrd, Peter Gabriel (no guitar, no drums, only orchestra), KISS si AC/DC. Just kidding. But seriously now. Tu ai de filmat oricum. Some of us still like to fuck around S+U. Bahn.Hof. Zoo.

Tage funf (5)-Norway, Broncos and Chinese noodles

in Potsdamer l-au dat jos pe Sherlock Holmes si au pus un banner H&M. Tot huge. S-a mai incalzit, tusec si sunt racit. Jack on the rocks de la Rote Salon nu a ajutat. Nici detoururile cu Fulger la dus de la Urania cu metroul la Rosa Luxenburg sau jumatea de ora in taxi cu detour si un sofer libanez care cica avea GPS-ul kaputt si Fulger care zicea ca ïch weiss nicht"unde sta, finally lasat pe Bismarkstrasse. Soferul a vrut sa-mi bage pe git cluburile de sex de la Charlottesburg si a trebuit sa-l ghidez eu prin cartier si la strada. Cursa a costat urias pentru Berlin, in Bucuresti n-ar mira people i know. Am plecat de la party-ul romanesc cind barmanita mi-a cerut bani pentru Jack, deodata numai vinul si cola erau moca. La poarta jos era jale, cohorte de oameni care de care mai zombificati se bateau sa intre. Am intels ca s-a mai stat pina spre patru. Eu am vazut un concert de la Rockpalast cu Them Crooked Vultures la TV si mi-au placut baietii si mai mult.
Prima oprire azi dupa o cafea to go cam nashpa, in Palast un nou film din competitie, adica A Somehow Gentle Man cu Stellan Skarsgard care ar trebui sa ia Ursul de cel mai bun actor, no contest. Un film noirish, Bob Le Flambeur norvegian in care se intilnesc Coenii, Big Lebowski in special (Rolf e noul Donnie), cu elemente de Kaurismaki, al norvegianului Hans Petter Norland. Muzica, un aranjament de tango la Grieg, plus i fought the law and the law won .
dupamasa m-a tirit Andrei la Gentlemen Broncos, noul film al lui Jared Hess (Napoleon Dynamite, Nacho Libre) pe care l-a ingropat Fox Searchlight, la generation plus, adica filme de copii. Asta complet cu gism, gondads, cletus si alte anus, parea sa fie perfect. Cu Mike White si Sam Rockwell in rolul eroului SF Bronco, the movie has to be seen to be believed,. Far out e too much in. Un montaj halucinant pe Wings of Change al Scorpionilor cred ca a strinit nationalismul german din sala. Se pleca pe rupte, dar asta e common practice la Berlin, mi-aduce mainte de Kazahstan. Ne-am intilnit cu Benjamin, care are festivalul de film pentru copii, deci e in scouting.
Carry on My Wayward Son (Kansas, pe genericul final, si Paranoid, si Cher si generic excelent de inceput pe ilustratii de fascicule sf din anii 50 si pe In the Year 2525 )

ne-am dat cu EFM shuttle-ul ca idiotii si am produs de la Wild Bunch invitatii in market la A Girl, a Gun and a Noodle Shop, reamkeul chinois la Blood Simple al lui Zhang Yimou de recuperat din Competition. Am si mincat kinezich la prinz, de pregatire. Eh, cum se pleca la asta, ca la balamuc. Dar sa zicem ca erau buyers, o asiatica a dormit linga mine tot filmul, nestingherita de sunete de tun sau pistol. E un remake liber, medieval, mai mult ca un western, extrem de colorat care introduce 2 personaje noi, 2 idioti in plot si in care in mare nu-ti pasa de cine, ce se intimpla. Cel mai mic score critic din competitie dupa Screen Daily. Da, colorat si cam degeaba, chinezarie. Lui Antoine cred ca i-a placut asa ca poate-l aduce la cinema.
O bere rosie la schwarzwescaffe cu un tavan decojit decadent si bruschete cu Karsten si acum James Bond in germana,ca pe vremuri in anii 80 citeodata, cu For Your Eyes Only, sau Im todlicher mission, cum ii zice pe Kabel Einz, cu superba urmarire din Cortina pe pista de bob, intre un bob, el pe skiuri si o motocicleta urmarindu-l. End la Muntele Athos, Meteora, unde am fost si am rememorat atunci. Chestia mai ciudata e ca s-a terminat si a inceput Die spione der liebt micht cu minunata Barbara Bach care seamama cu M., nevasta lui T.....

Tage vier (4)-Greenberg

briefly ca intirzii la Fluier!
Il recuperez acuma, la Urania, care e aproape de unde stau hopefully ca m-am saturat de S plus U, plus ca e duminica si Valentine's tage asa ca se circula langsam.
Film de valentine, in competitie, GREENBERG, al cincilea film a lui Noah Baumbach (Squid and the Whale, Margot at the wedding), cu Ben Stiller, minunata Greta Gerwig si mereu excelentul Rhys Ifans. de cind a inceput filmul in Palast, pe piesa Jet Airliner a lui Steve Miller Band mi-am dat seama ca o sa-mi placa, de fapt stiam de cind am vazut Squid and the Whale.

Noah e un emul al tipului de film post Altman si Hal Ashby, si post Wes Anderson (cu care colabrreaza, v. Zissou si Mr. Fox), David O Russell si PTA. Iar Stiller e excelent ca personajul central, Roger Greenberg, muzica lui Jmaes Murphy (de la LCD Soundsystem) calda, emotionanta, cu referinte cool (Kinks, Steve Windwood, Gainsbourg, Duran Duran, Wings), un film cald, genul indie disfunctional pe care-l stim pe de rost dar din cind in cind un crochiu reusit iti incalzeste inima. Fraze gen "Life is wasted on the people"sau "hurt people hurt people" suna for real aici.
anul trecut la Berlin m-a impresionat in aceleasi nunate, The Messenger. Mai mult film de Sundance. Am intrat la conferinta de presa dar toate intrebarile erau adresate lui Ben Stiller, "tell us Ben, please Ben", so on, asa ca m-am dus. Asa cum merg acum la Daca vreau sa fluier, fluier si apoi la petrecerea romaneasca la Wolksbuhne featuring Taraful din Clejani. Tullamore Dew-tu lás mordu... (urare de valentin's tage)

tage drei-Shutter Island si partizanii lui Tica Popescu

foarte pe scurt fiindca o asa am blog pe hboclub.ro si acolo am detaliat si nu vrea sa ma repet aici,
nu mai ninge.

am vazut Shutter Island la worldpremiere, i-am vazut si pe Scorsese si pe DiCaprio la 5 metri de mine separati printr-o use, si un zid de fotografi bezmetici, si apoi pe un monitor, oricum conferinat o sa se dea in streaming si probabil se vor spicui 2-3 lucruri interesante. Marturisesc ca ma astepatm la altceva de la Denis Lehane, mai mult realism ellroy-ian imbinat cu genul consacrat din Mystic River, Gone Baby Gone si The Wire, nu si zona lui Stephen King.

so again, who is Patient 67 ?
clue-uri: The Ninth Configuration, Angel Heart, si ma mai gindesc.
despre Tica Popescu, m-a rupt in doua imaginea prim aoara, de la cea linsitita si lucrata a lui Scorsese (Robert Richardson) la handheld si running around> un film absolut necesar, dur, realist. Public Enemies romanesc, ma bucur ca cineva l-a facut -a fost o incercare cu Undeva in Est in 1991, si Constantin mai are doau parti despre rezistenta din munti in plan.
Revin, am bilet la retrospectiva la Deer Hunter dar se aude si de party la Fluier. ich komme zuruck :)

Tage zwei-Gangs of NY revisited...

ningea si era urit pe Unten der Linden cind m-am dus la Zeughaus dupa un lunch cu Wild Bunch-ii) sa vad si eu pe ecran mare filmul lui Scorsese care atunci (vazut pe dvd, deh) nu mi-a placut deloc, sau mai deloc. Gangs of New York, un fel de Alexandre Dumas meets Victor Hugo dupa parerea mea de atunci...
acum mi-am revizuit parerea cu o zi inainte de Shutter Island, al patrulea film cu Di Caprio, acum sa-l vad pe primul...intre timp DiCaprio mi-a intrat in gratii, dupa Aviator, si mai ales The Departed, iar Cameron Diaz nu mai e asa enervanta, filmul e ultra-virtuos, culorile la fel, si e cam ultimul film analog intr-o lume CGI (filmat entirely al Cinecitta si nu pe computer)

Berlinale 60-Metropolis Tage

83 de ani de la premiera, cea mai completa varianta posibila la capodopera lui Fritz Lang, cu cele 30 de minute in plus descoperite in 2008 la Cinemateca din Buenos Aires. M-am sculat de dimneata si cu ochii cirpiti am pornit-o la metrou si cu coffee to go am ajuns la tanc la Friederichstadtplast, unde era o coada de zile mari. Dar asta pentru ca usile nu se deschisesera inca, si tocmai se deschideau, asa ca o gramada au sarit coada, included me, cu cafeaua im hande, la coada la garderoba, pt ca in Palast (cea mai faimoasa sala de variete din fostul DDR) nu te lasa cu haina pe tine. Am mai asteptat ceva si apoi, in sala, orchestra repeta si ea, ca si MC-ul, care a rostit discursurile de seara, ale lui Dieter Koslick si prim-ministrului. O poza cit casa a lui Lang cu monoclu, cu un text introductiv despre Metropolis, apoi a inceput proiectia.

Cu fulltime orchestra, mi-a parut rau de ei, ditamai catastiful de partitura, parca era Biblia lui Moise si De Mille, si oamenii au cintat trei ore dimineata si apoi trei ore seara. In acelasi timp se prezenta la Opera veche din Frankfurt, si in trasmisie directa la Poarta Branderburgica, unde o cortina imensa a acoperit Poarta si traficul a fost deturnat. Doar ca timpul si ninsoarea nu sunt propice pentru un film mut de trei ore cu acompaniament simfonic.
Cu o ora inainte nu prea era nimeni pe acolo. Anyway, filmul vazut astfel e o minune. fantastic, cum l-au ciopirtit si l-au ciuntit. Copia din Buenos Aires era pe 16 mm asa ca toata calitatea materialului inserat este mult mai slaba decit a celui restaurat de arhiva Murnau in 2001, pe atunci ceea ce se credea ca va fi editia finala. Cred ca primul insert vizual din Metropolis pe care l-am vazut a fost in clipul lui Queen la Radio Gaga din 1983. Apoi am vazut prima data la video in oras versiunea colorizata si orhestrata de Giorgio Moroder, cea ciuntita la 95 de minute aprox, cu piese de Freddie Mercury si Loverboy. Abia dupa jumatea anilor '90 am facut rost de pe Arte de cea care era atunci versiunea extinsa, restaurata, iar in 2001 un prieten mi-a adus de la Madrid cofretul metalic dvd Metropolis final restaurat, complet cu un tricou negru cu Fritz lang si un ceas Metropolis. Tricoul ar fi fost bun de purtat azi. Cu toate ca e greu sa urmaresti un film mut, alb-negru, cu muzica grea live, la 10 dimineata, i did it, si n-am atipit. Un intreg subplot, cu muncitorul nr 11811 si omul de incredere al lui John Frederesen a fost scos si multe alte detalii copioase. "Inima ramine mediatorul dintre cap si miini" si Metropolis, readus la fala sa (mai ramin 2 secvente nerecuperate care sunt punctate de inserturi explicative), ramnine cel mai influent film SF of all time si una din cel mai ambitioase productii din istorie. Si motiv suficient de venit la Berlinale anul asta.

Berlinale 60- tage eins

la Berlin ninge de ieri de cind am ajuns. Cu turbulente i have to say. Cu toata delegatia filmului romanesc-cei doi autori de scurt metraje Siotaru & Negoiescu included. In Potsdamer nebunie mai mare, e doar editia 60. Poze cu vedete si ceea ce se vrea vedete peste tot, pe panouri, din statia de autobuz la Penelope Cruz, care e pe skyscraper PWC in Potsdamer, dind cu ochii de un banner urias cu Sherlock Holmes, de unde o privesc obraznici Jude Law si Downey jr. Ninge si e vint. Cred ca o sa racesc. Berea nu ajuat, fie hefeweiss, nefiltrata alba adica, dunkel, adica neagra sau normal helles pils, blonda, nea. Inainte sa plec am citit despre vizita lui Barbu Delavrancea la prietenul sau Caragiale stabilit la Berlin. Before the war. !st big one. Genial. Si tipic romanesc. Mtpt! Am luat bilet la Gangs of New York, la retrospectiva, am renunat la The Ghost Writer pentru Metropolis, repetitia finala , proiectie pentru presa, dimineata la 10 in Friederichstadtpalast (unde am vazut anul trecut It Might Get Loud si Katalin Varga). Rough day incheiata pe un LCD widescreen cu La Guerre de Feu, Krieg des Feuer, pe ARD Eins, pentru ca filmul lui Annaud e doar cu mormaituri si gemete si o limba primitiva, deci nemtii n-au avut cum sa-l dubleze. Funny Ron Perlman, naked Rae Dawn Chong, cool Everett McGill. Si mamut non-CGI.

ich hasse der poster und der ofiicial bag ! si ce e cu atit mov si violet ???