Astana vista Baby !

in citeva ore incepe ceremonia de inchidere a festivalului, urmata de vizonarea filmului premiat. Am vazut jumatate din competitie, incheind cu coproductia kazahsano-ruso-franco-germana Songs from the Southern Seas, scris si regizat de Marat Sarulu, caruia i-am dat cel mai mare punctaj, 7 (adica 3 1/2 din cinci) si trebuie sa spun ca din cei 10 ziaristi care au dat cotatii am fost cel mai zgircit la vot, cu cea mai mica nota , 2, pentru The Unknown. Am aflat intre timp ca toate filmele uzbece sunt pe video, pentru ca n-au alte posibilitati tehnice si nici cinematografe adecvate, etc. Kirghizii la fel, doar Kazahstanul are acum puterea sa faca filme de anvergura, in sistem de coproductie, beneficiind de suportul programelor Media europene. Mongol (Ivan Passar) si Ulzhan (Schlondorff, la a carui petrecere foarte tare am fost la Cannes in 07-predestinare ?) si Tulpan sunt cele mai mari filme facute pina cum aici. Dar acest Songs vine aproape, o poveste despre toleranta si dragoste in prietenia dintre un cazac si un rus, distrusa de sosirea pe lume a copilului rusului care seamana cu cazacul. O alegorie pentru citeva din problemele regiunii, cu tot cu flashbackuri istorice, filmari in stepa, munti si un baraj impresionant.
Am mai vazut insa Shultes, un film rusesc prezentat la Cannes in Quinzaine anul asta, extrem de minismalist. Shultes e numele protagonistului, un marunt hot de buzunare. Inspirat de Pickpocket al lui Bresson si in stilul filmelor romanesti actuale (cu mentiunea ca acesta se intimpla pe o lunga bucata de timp), e zic eu mai bun si mai cu noima decit ele, are finalmente mai mult miez. Cu toate ca are si o parte sentimentala (prietenia lui Shultes cu un copil, hot si el), un truc narativ, ritm letargic si un final abrupt, Shultes (scris si regizat de Bakur Bakuradze) e un studiu de caz interesant. 3 1/4 din cinci
Am recuperat si Absurdistan al lui Veit Helmer, o comedie absurda despre razboiul dintre barbati si femei intr-un satcuc imaginar care nu mai are apa. Personajele principale sunt un baiat si o fata destinati sa fie uniti in momentul in care stelele vor fi in forma perfecta. Facut in stilul filmelor mute cu o distributie internationala (pentru a amesteca trasaturile fetelor, una din actrite e romanca !) a fost filmat in Georgia si Azerbaigian. Muzica de exemplu e de japonezi. Extrem de apreciat la Sundance, unde a avut premiera. L-am cunoscut azi noapte pe coscenaristul georgian Zaza Buladze care era extrem de suparat pentru ca rusii (imperiul Gascom cum il numeste) ii invadeaza tara. Si ne felicita pentru ca Romania s-a alaturat protestului, chiar daca Basescu a facut-o dupa Sarkozy.
Gluma festivalului (copyright Nae caranfil), e Astana Vista baby ! Anyway, plecam in miez de noapte, la 3 jumate dimineata, via Istanbul sa ajungem in absurdistania noastra !

Richard Dreyfuss si femeile

azi am avut ocazia sa petrec doua ore in compania lui Richard Dreyfuss. Stiam ca e un tip dificil, care a avut conflicte, ups and downs dar nu stiam ca va fi o intilnire atit de fascinanta. Conferinta de presa, anunata ad-hoc
(lost in translation again, noroc ca am venit la biroul de presa sa-mi las ratingurile la filmele din competitie vazute, btw am fost certat ca am vazut doar patru si am sperat sa nu ma pedepseasca prea tare :->, apoi am cerut o informatie despre cum sunt facute, pe video, digital sau pe pelicula, pentru ca ma obosesc cele vazute facute pe video, asa cum sunt cel uzbec (The Other) si cel chirgiz (Unknown Destination), dar si cel in schetciuri kazahstanez (in the town of A, 5 segmente A vine de la Alama Ata). Back to Dreyfuss. Conferinta de presa era in salde masterclass in acest imens hotel Duman care e ca un pachebot din care rar iesi, de exemplu eu azi n-am apucat desi am vrut de mai multe ori. Aici sunt si petrecerile, la Club 30, in care fiecare tara are o seara specifica, cu dansuri care noua ni se par la fel. Sau ni se pare ca suntem direct in Charlie Wilson's War. Mincarile sunt diferite dar nu chiar. Vodca (Smirnoff, nu cazaca) se tremina invariabil rapid, si doar berea e la discretie. Dar sunt bigshots care au sticla la indemina in separeuri, bodyguarzi cu walkie talkie si refuzuri de a te lasa sa intri pina nu termina security checkul dinaintea sosirii vreunui ministru. Sau aminari de program. Revin la Dreyfuss.


Ajung in sala, si inafara de citiva fotografi si doua camere de la televiziunea locala, sunt la masa, fata in fata Dreyfuss si traducatoarea lui, si vreo 6-7 femei, ziariste cazace. Ele intreaba, rapid si il intrerup pentru noi intrebari, tipa care traduce face bucati largi de text. N-am fost la nici o conferinata de presa cu vreun actor care sa aibe intrebari mai personale, dar si raspunsuri pe masura. Pentru a stii cine e Dreyfuss azi la 60 de ani, ai nevoie de mai multe informatii. In 2004 a a anuntat ca se retrage din filme, ca nu il mai intereseaza, ca va juca doar teatru, si asta la Londra. Repeta la The Producers dar pleaca cu o saptamina inainte de premiera(mie mi-a zis "before they fired me", so....). A studiat la Oxford in ultimii 3 ani, istorie si a facut ceva ce se numeste Initiativa Dreyfuss, un program pentru copii care sa invete asta in scoala, din clasa 1 in a 12-a. Extrem de implicat in politica, de partea democratilor si anti Bush, Dreyfuss s-a insurat in 2006 cu o rusoaica, Svetalana, si iata si motivul venirii in Kazahstan. In plus vrea sa-l joace pe Hrusciov intr-un film pe cre incearca sa-l finanteze (l-a jucat pe Dick Cheney in W. al lui Stone). Femeile kazastaneze se acopereau una pe cealalta, in intrebari despre dragoste, femei, Rusia si Kazahstan, faima si celebritate, autori preferati, sentimente. A existat si o intrebare referitoare la procesul intentat de Dreyfuss tatalui si unchiului sau pentru o datorie neplatita catre el. Mi s-a parut incredibil, un publicist ar fi interzis topicuri stinjenitoare. El a zis simplu, no comment. Nici un ziarist barbat, numai femei. Care vroiau sa stie ce il faca sa plinga, de exemplu. Sau cind a plins ultima data. Sau de ce nu vorbeste ruseste, daca e insurat cu o rusoaica ?


Am stat siderat dar am inceput sa-i ascult raspunsurile. Extrem de diferite de un star hollywoodian, adinci, nestudiate. Ce ar face daca l-ar intilni pe Dumnezeu ? L-ar lovi ! I would hit him. ! E un tip ironic si psihotic. Se vede clar dupa simtul lui la umorului. (ma refer la Dumnezeu, nu la Dreyfuss, care a fost diagnosticat ca bipolar). A fost cel mai tinar actor care a luat Oscarul (la 30 de ani, in 1977, pentru The Goodbye Girl, la noi numit Adio dar ramin cu tine), "30 years too soon", zice el. Acum Adrian Brody l-a detronat pentru Pianistul. La festival s-a dat Mr. Holland Opus, nominalizarea lui la Oscar in 1995. Cu muzica lui Michael Kamen. Pe femei le-a impresionat, una zice ca plins. Dreyfuss zice ca si el a plins. Ma uit la el si imi reamintesc filmele. Pe vremea cind eram copil era unul din cele mai mari staruri americane, la noi in Intilniri de gardul trei, Adio dar ramin cu tine si Competitia. Unul din actorii pe cre i-am invatat imediat, alturi de Redford, Newman, Pacino si Dustin Hoffman. Si mi-am adus aminte de Jaws mai tirziu. Whose life is it anyway ?, Stakeout si continuarea, Rosenkrantz si Guilderstern sunt morti, Tin Men, What about Bob ?, Lansky, Luna peste Parador. Ok, si American Grafitti, Always, Down and out in Beverly Hills, etc. In anii '80 a avut probleme cu cocaina care au dus la un accident de masina, care l-a speriat si s-a lasat. Omul e o legenda, a body of work. dar nu stiam ca e pasionat de istorie, istorie alternativa si science fiction. Ca a co-scris o carte de istorie alternativa, in care America a ramas o parte a imperiului colonial englez (The Two Georges). Sau ca a fost la Constanta, pe vremea lui Ceausescu si nu l-au lasat sa intre la tarm. Mi-a zis-o el, cind i-am zis ca sunt din Romnania. Si mi-a zis ca era intr-o croziera cu familia si au vrut sa intre in oras si locotenentul de militie nu i-a lasat. Si ca a intilnit un om, un marinar presupun, care cind l-a vazut la fata, si-a schimbat expresia si i-a zis ca acum o sa fuga si n-o sa se mai intoarca. Parerea lui Dreyfuss era ca pina atunci omul nu credea ca exista o lume exterioara si ca fata lui a fost prima care l-a facut sa creada in speranta. Am ramas blocat cind mi-a zis ca a fost la Constanta pentru ca stiam ca nu fusese in Romania.

Si am stat de vorba separat, pentru ca i-am zis ca nu am vrut sa ma interferez cu discutia lui cu femeiele cazace. care l-au intrebat si ce iubeste in viata, si a zis in ordinea asta, femeiele, iubirea , sexul. Most important things in life ! Ca l-a citit pe Dostoievki si s-a speriat la fratii Karamazv cind s-a recunoscut in pagina. Ca e un evreu rus si ca se simte foarte rus, ca vrea sa opredea istorie si libertati civile la copii si ca apreciza artistii si oamenii care creaza si nu celebritatea. "Daca ar fi aici Britney Spears sau Angelina Jolie n-ar fi loc in camera. Asa este."

Interesant mi s-a parut ca intrebat ce ar vrea sa mai realizeze in viata a raspuns ca ar vrea sa ia premiul Nobel pentru pace. Not a small thing, huh ! ma gindeam ca ar putea veni linistit l aunm festival ca TIFFul clujean si i-am zis sa vina in Romania, a zis ca a auzit multe si ca prieteni de-i lui au facut acolo filme. A mai zis ca astazi nu s-ar mai face actor si ca nu il mai intereseaza filmul si lumea lui, ca a dedicat 45 de ani din viata pentru actorie si acum e burn out, si ca a descoperit alte lucruri in viata. Si l-am intrebat de ce a revenit la decizia de a juca, daca nu-l mai intereseaza, "For the Money", mi-a zimbit omul care a fost Duddy Kravitz, Roy Neary, profesorul Krippendorf si care probabil va deveni Nikita Hrusciov.

Lost in Eurasia-day 3 and 4

An-m ami apucat sa intru pe internet pentu ca tot timpul era coada, la capitolul computere pentru presa sunt doar 7, ceea ce e egal cu zero l aun festival cu sute de guesti. Lost in Astana, cu vintul stepei care suiera la geamul meu de la etajul 13, sau care aproape ca te ia pe sus cind mergi pe strada. Astana nu e un oras de batur cu picioarul, asta am stabilit deja. Cam toate problemele sunt legate de limba, daca nu vorbesti ruseste si nu intlegi chirilicele esti mai lost decit Sofia si alteregoul ei, Scarlett in Tokyo (am vorbit despre ea cu Fred Roos, producator la toate filmele ei, si amic de familie cu toti Coppola). Aici se fac multe filme pe video, si sunt extrem de greu de vizionat. Proiectile sunt in salile din hiotel si intr-un muiltiplex (Astana are zece kinopark-uri, asa se numesc, si asta la 700.000 de locuitori ! Mallurile sunt aproape goale, magazinele la fel, dar sunt deschise pina tirziu , peste tot sunt fete, tinere, majoariatea mongole dar si caucazine...ce e cel ami enervat e cum intra ele la film in tot timpul filmului ! si se plimba de colo colo, parca ar fi pe strasse, sau vorbesc nonslant la telefon, sau intre le, tare ! Nu o fac inadins, pur si simplu sunt ca niste copii mici ! Azi am plecat de la un film kirkiz (Unknown Destination), n-am mai rezistat, ca era filmat groaznic pe video, si nu inteleg de ce fac asta, pentru ca au buget si actori, etc, si am intrat la filmul Lucretiei Martel, saraca nici nu ajunsese aseara si nici azi la filmul ei, n-am vazut-o !), Femeia decapitata, titlu fatidic parca !, am rezistat vreo 15 minute-auzisem de la Cannes ca e plicticos si static- si am plecat in alta sala unde trebuia sa se dea Absurdistan, dar in locul lui se dadea Kim Ki Duk, Breath. Am jurat sa nu mai vad filme de Kim Ki Duk dupa ce am vazut Insula la TIff acum citiva ani si m-a enervat rau de tot, dar am zis sa stau sa vedem cum e. Weird guy, and kinky too Duk asta ! Un triunghi care de fapt e cvinet, un condamnant la moarte in puscarie, un alt detinut care-l iubeste in van, o femeie nebuna de durere, sotul ei , si un gardian voyeur deus ex machina. Antonioni sud corean cu un twist, nu e genul meu dar interant filmul, am observat la sfirsit ca numarul detinutului 5795 or something era acelasi cu numarul de la Jeepul cuplului.
se pare ca cele mai bune filme sunt cele pe care le-am vazut deja. Regal, real treat, REDACTED al lui Brian De Palma pe care l-am vazut pe dvd, pe ecran mare, pelicula, clar, chair dac e facut in majoritiate pe video. M-a impresionat mult mult mai tare si mi s-a parut extrem de emotionat la final, dramatic si un film extrem de curajos pentru ca , da, se poate interpreta ca e anti-american ! Casualties of War revisited, Appointment in Sammarra si mai ales falsul documnetar Barrage, complet cu Handel din Barry Lyndon si cadrul cu scorpionul mincat de furnici din Wild Bunch si Salariul groazei. O tona de detalii le-am putut studia mai bine acum ! Pacat ca infara scandalului mediatic filmul lui BDP nu a schimbat nimic!!! Si asta mi s-a parut cel mai absurd si atunci cind l-am vazut prima data, faptul ca e doar un incident care e trecut cu vederea si americanii isi vad de treaba lor !
am revazut si Restul e tacere, o copie excelenata, culori senzationale, il vad acum a treia oara dupa Cluj anul trecut si premiera din martie si mi-a placut si mai mult si m-a convins din nou ca e un film cinefil ! Succes la preselectia de Oscar !

Eurasia day 2, part deux -tulpan redux

am zis ca s-a dat Tulpan, dar n-am mai pomenit nimic. Asta din cauza ca am vazut doar inceputul, sfirsitul si doua bucatele la mijloc. Asta pentru ca nu avea subtitluri. Oricum era dat de pe video, si a inceput filmul, si rien, rien de rien. Kanietz. A inceput, nu intelegeam nimic. Sala ridea, unii se foiau, se iesea, nu pe rupte,d ar orisicum. Am iesit si eu, pe hol il vad pe regizor, Sergei Dvortsevoy, care gesticula aprins, potolit de organizatori. Vroia sa opreasca proiectia pentru ca nu avea subtitluri in rusa si engleza si pentru ca era proiectat in format incorect. Anyway, Michael "Fitzcarraldo" Fitzgerald l-a convins sa renunte, spunindui-se ca sala e in mare parte plina de cazaci, care apreciaza imens filmeul. Am mai intrat si intr-adevar asa era. Se ridea, se freamata, frustrant pentru mine, care am iesit din nou in holul piramidei, marmura neagra, producatorul Baumgarten si el suparat, multa lume, occidentali debusolati in asteptarea dineului. Am intrat sa vad finalul, s-a terminat, aplauze furtunose, organizatorii si-au cerut scuze si au promis o alta proiectie, sper sa vad si eu filmul cum trebuie. Si apoi toat lumea s-a relaxat la mincat si baut.

Eurasia day 2

sunt 10 filme in competitie din tarile foste URSS, a nu se confunda cu Eurasia din Antalia, Turcia, unde anul asta seful juriului va fi Paul Verhoeven !!! aici juriul e format din Michael Fitzgerald (care a fost si la Cluj), producatorul lui John Huston (Wise Blood, Under the Vulcano)Sean Penn (the Pledge) si Tommy lee Jones (3 burials), si acum al lui Nae Caranfil, celalalt membru al juriului, deci datorita lui Nae si respectiv Michael, am ajuns eu aici...regizoarea argentiniana Lucretia Martel (...care e blocata inca de aseara la Viena pentru ca nu are viza cazaca si austriecii nu-i dau voie sa paraseasca spatiul Schengen !), un regizor georgian (Nikoloz Tavadze), unul kazahstanez care traieste in Franta (Rashid Nugmantov, considerat responabil de noul Val cazac), unul uzbec (Shukurat Abbasov) si inca unul turc (Hussein Karabey-My Marlon and Brando),

e greu sa inteleg tot, pentru ca se vorbeste in rusa si cazaca, care e mai mult spre turca), si totul e scris in chirilice (deh, daca n-am invatat la scoala, pajalusta).
Sa revin la ceremonia de ieri. O coloana s-a format din busuri, mini-busuri si limuzine si ne-a dus la PIRAMIDA (aici info despre Astana si poze pe situl festivalului pina ce ma intorc si le pun pe ale mele) aka Palatul Pacii si Concordiei (in 1999 ONU a declarat Astana orasul pacii). Covorul rosu nesfirsit, urca spre Piramida, de amble parti publicul aplauda sincer.

Un cort rosu servea sampanie Moet (care s-a evaporat imediat), vodca, sucuri, perrier si vin...de masa francez. Un soare orbitor dadea fastul ceremoniei celui mai lung covor rosu ever, care parea sa nu se mai termine cu o lista de nume nesfirsita dar care suna strain mie. Regiseur si actour, si scenarista si critic si produsier erau cele mai raspindite cuvinte. Producatori americani si internationali, finacieri locali, selctioneri si reprezenatnti ai altor festivaluri, sponsori si heavies cu ochelari negri, producatorul Nasului, Fred Roos, Richard Dreyfuss, producatorul lui Kusturica si Tulpan, Hans Baumgarten, Cary-Hiroyuki Tagawa, starul asiatic, Cary-Hiroyuki Tagawa (cu care am vrut sa-mi fac poza dar chiar atunci mi-a aratat battery exhausted, fuuuuckk), care arata glorios, Jeremy Irons, actorul si regizorul rus, frumuseti locale, ruse si asiatice, o adevarata babilonie intr-un turn Babel modern, dar piramidal.


Sala de spectacol, mare, rosie, somptuoasa, culoarele si cele 3 etaje, de unde la final, la cel mai de sus, o sala de bal unde a avut loc dineul. Ahitectul, Norton, e, se pare unul din cei mai tari din lume, si in piramida a alaturat elementele tuturor religiilor. Intre somon si peste afumat (pus alaturi ca antreu alaturi de toba locala), vodca smirnoff si vinul frantuzesc, cintarile unei trupe locale, l-am tot fixat pe Jeremy Irons, intorcindu-ma spre el, pentru ca latfel el imi fixa ceafa-Irons, scris pe foaia de presa Iron, a cam imbatrinit zic eu dar tot arata fascinant...azi la 12 era conferinta de presa cu el pe care am ratat-o din nepotrivire de ora si recuperare de somn, dar la plecare l-am interpelat pe Timur Bekmambetov (acum e scris corect, ok ?), l-am intrebat daca face Wanted 2 si i-am urat succes. S-a uita puzzled la mine, eram natural high mai mult ca baut, pentru am mincat la dineu extrem de stiintific si baut doar vin alb, si un Johmmy W black (sponsor oficial) la final, iar eu am plecat fericit la bus, unde am conversat cu un cazac pe nume Maximilian (cred) pina la hotel...Azi in competitie 2 filme din Uzbekistan pe care ma duc sa le vad chiar acum. More later and jagshiemash !

Eurasia ziua 1

sunt in Astana, capitala Kazahstanului si astept sa inceapa cermonia de deschiderea festivalului EURASIA, la palatul nou, o Piramida, numit Palatul pacii si concordiei, unde apoi se va da TULPAN, care a primit premiul Un Certain Regard.
s1600-h/pyramid.JPG">a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjo0oYZP6Gp1Q0cTf2KDL_twjpbAcx5mfVx72ooP8XzO4VMZ7jYN1jq08uFd6wW2gz82u_Wq40Zuny5_xA7PEwdBdA131GgFBIiwbx7nqWDNETpVNmkJCaGpEXSiAiMRVVZ_lh_riea_2-0/>
Am zburat ieri cinci ore din Istanbul (cu Indiana Jones si imparatia de cristal pe monitoare si in casti, schimbam canalul si il auzeam pe Harrison in turca), la o diferenta de fus orar de trei ore, am ajuns la 3 dimineata si pina ce m-am cazat la un hotel fabulos, cu lifturi interioare, s-a facut 5. Am ratat o conferinta de presa Timur Bekmantov (nu pot sa-l pronunt , nici sa-l scriu corect) pentu a ma plimba pe jos prin noua capitala a Kazahstanului, care implineste acum 10 ani. Eurasia aduna filmele din toate republicile fost sovietice din zona (Uzbekistan, Kirgistan, Tajikistan, Kazahstan), si e acum la a 5-a editie, mutata din Alma Ata (Almaty) la noua si faloasa Astana. Situata spre nord, dincolo de mijlocul imensei tari, in plina stepa, Astana e cel mai nou oras din lume, bogat, cu bulevarde largi, copaci plantati recent, zgirie enori si cladiri cu cupole albastre.





Descris intr-un articol ca Las Vegas reimaginat de arhitectul lui Hitler, Albert Speer, e o poarta spre Asia si orient dar e si european. se vorbeste ruseste si comunitatea rusa e destul de mare, in rest sunt mongoli. Iti trebuie viza si Borat nu e un subiect de conversatie,. Totusi, Jagshimash.