sâmbătă, 21 octombrie 2023

Killers of the Flower Moon (2023)

"They die young"

The Alamo of epic, meaningful and beautiful moviemaking.
Killers of the Flower Moon is an instant American classic.
Would do a great double bill with There will be Blood.
Retribution and revolution, makes a stand for the American natives more than most films I can think of (Little Big Man, Dances with Wolves, Geronimo, etc.)
For me it's the best Scorsese film since Casino (I'd say that film 'cos it's epic and I saw it again this year and it was a blast-getting better with age- and I never liked the way The Departed was edited, never agreed morally with The Wolf of Wall Street, The Irishman lost me on the de-aging, loved the esthetics of Shutter Island but Scorsese disowns the film-!-). 
At 206 min. it could've been even longer (again my one hundred and fifty cents;) 
Reminded my of immortal doomed then, now essential films of films like The Godfather, Heaven's Gate, Once Upon a Time in America, those where every frame spent on film makes you wanna yearn for more. As I wrote above, meaningful.
Beware, the real film does not start 'til min 70, it's the longest exposition I've witnessed in a theater maybe ever, ?, 
Based on David Wann's 2017 non-fiction book on the true story of what happened in Osage County in the twenties of the last century. oil, greed, poison, murder, power play, manipulation,  conspiracy, touch of evil, a Macbeth/Shakespearianlike drama of twisted turn to the dark side.

Best of KotFN:
This is a very heavy film made by a man who is soon 81 years old. Kudos. It feels young at heart and justified.
Di Caprio (6th film with Marty, 21 years after Gangs of NY), plays on the edge, De Niro (tenth collaboration, 50 years+), also at his most evil (ex aqueo with Angel Heart & The Untouchables where he was at the opposite, haven't seen him so restrained in a long time)the ensemble cast plus some cameos (musicians Charlie Musselwaite, Jack White, Pete Yorn, and Martin Scorsese himself, in his most heartfelt appearance yet).
Highest point: it's the Last score of Robbie Robertson  (he was part Indian-Six Nations- so he was proud to do this film- and definetly at most his personal and best. "Still Standing" is a grand song and a lawful legacy. 
Magnificent cinematography, again by Rodrigo Pietro, set design by legendary Terry Malick's attachee Jack Fisk (born 1945 -another similitude with There Will Be Blood whose production designer he also was, but this is Fisk's first film with Scorsese though !!!).
Editing by Thelma Schoonmaker (82!!!), Marty's collaborator for all his life & work.
      In memory of Robbie Robertson


vineri, 20 octombrie 2023

Hackney Diamonds (out 2day) !!!

I'm listening to Hackney Diamonds 'til morning and I think it's really great! Listening before to the 2 singles- to Angry to the point of overexposure, then liked the Lady Gaga/Stevie Wonder song. Sweet Sounds of Heaven. 
Ok, ten new songs were waiting. Special brut prosecco/spumante opened (Aragosta), and here we go (again-st;)

Who would ever believe The Stones would pull this out in 2023 ???
Now there's guest spots from old friends like Paul McCartney (Bite My Head off, on bass, for the 1st time on Stones record!) and Elton John (Live by the Sword and Get Close, Elton on piano). 
Whole Wide World is more a new wave-punk song, the most pop-ish here.
Driving Me Too Hard, another power riff.
Mess it Ups funky rthythm reminded me of Emotional Rescue and that period songs. 
Some cool country vibes on Dreamy Skies.
And the Keef special, Tell me Straight, another warm truth seeking statement. 
For the grand finale, The Rolling Stone Blues, a Muddy Waters song from 1950 and a worthy coda, true to both artists' legacy and legend.

Charlie Watts is still here, present on drums on Mess it Up and Live by the Sword, both recorded in 2019. Live by the Sword gets also Bill Wyman on bass. 
The rest is done with the Stones old cahoot Darryl Jones on and Steve Jordan on drums. The album is produced by Andrew Watt (ecclectic American producer known as Watt who for me is the guy behind Ozzy' Ordinary Man and Patient no. 9 and Iggy's latest, Every Loser), who contributed on three songs as a composer.
Critics have given Hackney Diamonds positive reviews and several have remarked that it is their strongest album in multiple decades. Long time til 2005 and better and stabler sound and songwriting.
The album's name is London slang for the shattered glass left behind after burglars have smashed a window to break in, Hackney being an inner-city area of London associated with a high crime rate.

I totally agree, it's much much better than A Bigger Bang and Bridges to Babylon, i have a softer spot for Voodoo Lounge though. 
"Happy"?, would ask Keef. Yes, sireee ;)
Worth another special bubbly ;) Noroc !!!
Guess I gotta see ya guys again next year!!! Who would've believe it though? 

miercuri, 18 octombrie 2023

Saw X (2023)

Tobin Bell is for the 1st time the lead in SAW X, the tenth film of the infamous porn torture gimmick McGyver franchise started in 2004 by Aussies ex-pats James Wan and Leigh Whannell. This is a smart sequel, set after Saw and before some events from that film and before Saw 2, and considered to be the best of all in the series, except the original, cos' yep, that was the 1st.

Bell is John Kramer, better known as Jigsaw. Now in Mexico in the seek for a cure for his brain cancer.

Bell is a great veteran character actor who's career has been turned up to cult status and stardom with the Jigsaw character. He is 81 now, and also a very good balladeer. See here. He looks fragile now and somehow reminds me of Clint Eastwood. He's also the reason I went to see this film, with great precaution, being ready to leave the theater if i get too bored or offended. But the screening was like a heavy metal concert of sorts. Dumb but loud, and sometimes fun. 

A strong asset of this Xth entry is blonde Norwegian actress Synnøve Macody Lund, as Cecilia Pederson, a worthy adversary for John.
 Pulsating score again by Charlie Clouser (ex Nine Inch Nails), the creator of the film signature theme, that brought a lot of thrill and production value to a very B first film. Also Shawnee Smith returns as Amanda, and another surprise cameo which I won't spoil here will turn up on the mid end credits. 

Directed by the editor of the series, Kevin Greutert, who is also the editor here. He directed also Saw VI and Saw 3D in the franchise.

Here's a history of the Saw franchise. 

or video- the films 1 to 9 explained on youtube here.

and the ratings of imdb for each film.


Never thought I will see another Saw film in a theater, I guess I saw only the first Saw in the cinema, and then also another title from the franchise, can't remember which one, probably no. 2 or 3, and saw Jigsaw and Spiral (#8 & 9) at home but wasn't impressed. Skipped at least half of the films. Now, as far as I can guess, the Saw franchise and spin-offs are far to be done and will come back with more bloody gimmicks and R rated traps. 

3 out of 5. 6 out of 10. 

marți, 17 octombrie 2023

Peter Gabriel's i/o cover photo

This is the cover image of the new PETER GABRIEL album "i/o".  Photo by Nadav Kander.

PETER GABRIEL's "i/o" is an album that took more than 20 years to become reality.

The album is out on December, after the last full moon of this year. 

Peter's been releasing a new song every full moon of 2023, a masterstroke of promotion & marketing which was never performed before. As for the cover, it's a work of art and it follows the thematic cover art of PG, one of the best and most consistent artworks of a modern artist who happens to work in the musical field. 

A collection of PG's album covers artworks here.

The Making of "i/o": https://bit.ly/3Mgjo8C or here

luni, 16 octombrie 2023

Libertate / Freedom (2023)

 cronica in românește aici

And now, in ingles...

Libertate/Freedom -a necessary film

The fifth cinema feature by Tudor Giurgiu (Despre oameni și melci/About people and Snails, Why Me?), has a strong theme that hurt us (and still hurts). The Sibiu events of December 1989 were not told until now on film.

2 million bullets were shot (!!!) , 99 people died and 272 were wounded, 522 persons suspected as terrorists were illegally detained in a swimming pool of the Sibiu Military Unit 01512, last of them freed only on February 1st 1990. It was complete chaos & hellfire and there were the most casualties in the country, after the ones in Bucharest.

A very tough and a very necessary film. 
In 33 years after the ”Point Zero” there was only one important film about the ”Revolution”, Hîrtia va fi albastră/The paper will be Blue, by Radu Muntean (2006), and in the same year a satirical view of it-A fost sau nu afost/12:08 East of Bucharest, by Corneliu Porumboiu. Together with a documentary (a bit abstract and experimental) Videograme dintr-o revoluție/Videograms of a Revolution, by Andrei Ujică and Harun Farocki in 1992 (you can see it on youtube and it's even more relevant today!). 

A prestigious ensemble cast, a whole generation of actors (I won't name names out of respect for all of them-I counted 27 parts of equal importance) a detailed research that took 4 years and a half (script written by Giurgiu with Cecilia Ștefănescu based on an idea by Nap Toader), set design (Vali Ighiceanu), costumes (Viorica Petrovici-update: Libertate just won the Award for best costumes and sets at the Waterloo Historical Film Festival, bravo!), and high production values, dynamic, violent hand-held photography by Alex Sterian, alert editing (Reka Lemhenyi), a prophetic and ironic title in the same time, not necessarily in the search for a Cathartic Truth, but a naturalist remake with the feeling and shape of a documentary. No one is condemned, there is no personal judgement, just what is puzzling all of us and is found in the films subtext -why did this happen and mostly, can it happen again?

To be seen -definitely in cinemas (October 6th in theaters across the country).

Alin Ludu Dumbravă -Culturama nr. 3, octombrie 2023

Libertate (2023)

Libertate -un film necesar*

*această cronichetă a apărut în print în ziarul Culturama al Băncii de Cultură Apollonia, nr. 3, ediția octombrie 2023.

aceiasi cronica, in engleza, aici. 

Al cincilea lungmetraj de cinema a lui Tudor Giurgiu (Despre oameni și melci, De ce eu?), preia o te gravă și care încă ne doare (și ne va mai durea). Evenimentele de la Sibiu din decembrie 1989 nu au mai fost povestite până acum. S-au tras 2 milione de gloanțe (!!!) , au murit 99 de oameni și alți 272 au fost răniți, 522 de persoane considerate teroriști au fost reținute ilegal într-un bazin gol al unității militare 01512, ultimii din ei fiind eliberați abia pe 1 februarie 1990, a fost haos total, au fost cei mai mulți morți din țară, după București.

Un film foarte dur, și un film absolut necesar. În 33 de ani de la ”Punctul Zero” a fost făcut un singur film important despre ”Revoluție”, Hîrtia va fi albastră de Radu Muntean (2006), și în același an un film-pamflet, A fost sau nu a fost, al lui Corneliu Porumboiu. Alături de un puternic documentar (dar puțin abstract și experimental) Videograme dintr-o revoluție, de Andrei Ujică și Harun Farocki din 1992 (filmul se poate vedea pe youtube și este mai cutremurător azi decît la data premierei!).

Distribuție de ansamblu, o generație întreagă de actori (nu am să numesc niciunul din respect pentru fiecare -am numărat 27 de roluri de egală importanță), o documentare minuțioasă care a durat patru ani și jumătate (scenariu scris de Giurgiu alături de Cecilia Ștefănescu după o idee de Nap Toader), scenografie (Vali Ighiceanu), costume (Viorica Petrovici-update, Liberatate tocmai a luat premiu pentru cele mai bune costume și decoruri la festivalul Filmului istoric de la Waterloo, bravo!) și o producție minuțioasă, imagine dinamică din mână, violentă, de Alex Sterian, montaj alert (Reka Lemhenyi), un titlu profetic și ironic în același timp, nu neapărat în căutarea unui Adevăr catartic, ci o reconstituire naturalistă cu aspect și tentă de documentar, fără a condamna pe nimeni, fără a emite judecăți personale, decît aceea care ne macină pe toți și care se găsește în subtextul filmului, de ce a trebuit să se întâmple asta și mai ales, se poate întîmpla din nou?

De văzut neapărat -și de văzut în cinema (din 6 octombrie în toată țara).

Alin Ludu Dumbravă

-critic de film-

*** Coda***sau P.S. (16.10.23, well, wasn't the best day, but the coldest til now..)

Mi s-a pus în vedere că mai sunt și alte filme despre ”Revoluție”, Cum mi-am petrecut sfîrșitul lumii al lui Cătălin Mitulescu, tot din 2006 nu e despre asta ci despre copilarie și Stare de fapt (1995) regia Stere Gulea, co-scenarist (sau "dupa o idee de") Lucian Pintilie !, despre care chiar uitasem, e un film isteric, sordid și cam periferic, răfuială cu securiștii. Dar dacă le vreți și pe astea de ce nu vorbim și de 15 de Sergiu Nicolaescu (2005) și chiar Punctul Zero (1996), unde avem reconstituirea execuției Ceaușeștilor. Atîta s-a putut...:D

Nu suntem într-un film de Nicolaescu”, e replica din filmul lui Giurgiu. Nu, nu suntem. Suntem (aici) de mii de ani și într-o etapă nouă acum de 33 de ani într-un film prost. Se numește (I)Realitate mioritică. Libertatea e doar (sau ”decât”) un concept frumos, eteric, iluziv, escapist. Liber, adică dezlegare la pește...

duminică, 15 octombrie 2023

Hârtia va fi albastră / The Paper will be Blue (2006)

Apropo de Libertate de Tudor Giurgiu, acum pe ecrane (cronica mea din ziarul de Brașov Culturama aici și în engleză aici), iată și cronica la celalat film despre ”Revolutie”, Hârtia va fi albastră de Radu Muntean, cu premiera pe 13 octombrie 2006 (i was there ;). Articolul a apărut atunci în revista Șapte Seri. Dacă vă interesează și Porumboiu, A fost sau n-a fost, cronica mea din epocă, tot Șapte Seri, e aici.


Hîrtia e foarte albastră - Hîrtia va fi albastră 

 de Alin Ludu Dumbravă

 Şapte Seri / octombrie 2006

"There's no time No time to remember these days No time to hold back in that size We don't have no time, no time, no time... No time for revolution!" 

                                                              Falco - No Time for Revolution

Atenţiune, atenţiune! Film nou românesc! Iară cu revoluţia? Da, dar nu iară şi nu din nou, ci pentru prima dată... despre cei ce au băgat în stradă în noaptea de 22-23 decembrie, în capitala acestei ţări numită pe atunci R.S.R. (Republica Socialistă România), cei ce au murit de-an pixul la acea circotecă datorită căreia azi poţi să-ţi iei maşină în leasing şi să culegi căpşuni în spaniolă. Aşa zisa "Revoluţie", minunata lovitură de stat bazată pe zvonistică, fum fără foc şi foc fără fum, scăpată de sub control datorită unor tineri entuziaşti. Mulţi dintre ei n-au mai apucat să se entuziasmeze de a doua zi încolo, nici măcar să se deprime. Pentru cei care au avut ghinion, în confuzia generală, prezentată realist de Radu Muntean (la al doilea film de cinema, după Furia), 22-23 a fost o noapte fatală, nu "Conu' Leonida faţă cu reacţiunea". Ţţţţţ, noroc că a fost cald. Că altfel, dacă erau minus 30 de grade, se ducea de râpă tot evenimentul. Aah, şi să nu uit, era mai cald afară ca înăuntru.

OK. Precizări. Hîrtia va fi albastră e un film Important. Dur. Minimalist. Docu-dramă. Lumina de atunci, străzile sumbre, camera tremurată, dar foarte puţin, culorile desaturate (bravo Tudor Lucaciu). Nu mă aştept să se bată lumea pe bilete, pentru că aud zvonuri cum că "iară cu revoluţia, dom'le, ne laşi, au trecut 16 ani". Da, au trecut şi iată, un copil de 16 ani, nenăscut în tomberonul lui Ceaşcă, poate să afle şi el câte ceva. Să vadă primul film cu adevărat despre "noaptea cea mai lungă". Într-un stil narativ alert, cu miez şi point. Să afle de unde vine ciunga şi coca cola aia, că nu scrie pe net şi messenger! Eu cam atât aş avea de spus. Să-i ducă la film, cu clasa, de la şcoală. Aşa cum erau duşi elevii să facă cu mâna Cârmaciului, cînd trecea pe drum, sau cum recoltau cartofi, ca să avem agricultură. Am şi o problemă, una singură în unghi subiectiv şi muzical, genericul final cu Nana Mouskouri şi corul sclavilor. Mă aşteptam de la Radu la ceva gen Scorsese în Goodfellas, unde cântă Sid Vicious My Way, adică ceva mai punk, gen Zob cu o variantă la Deşteaptă-te, Române, sau varianta mea (că se discută în film despre Amadeus-ul austriac, RIP), No Time for Revolution. OK. După film am intrat într-o tutungerie-alimentară, butic, chiar în spatele Ateneului Român pe care scrie Molière, Franklin etc, şi era ca pe vremuri, salam, cu menţiunea fără soia. În continuare la noi hîrtia e foarte albastră. Nu ca cea de turnesol, că nu-şi schimbă culoarea, asemeni cameleonului naţional.

sâmbătă, 14 octombrie 2023

Nigel Kennedy plays Hendrix in Bucharest (again;)

 Nigel K. is back with some Hendrix before Xmas :D

Saw him there in 2008

2018...(plays Bach meets Gershwin) 

*** Unfortunately this gig was cancelled just three days before the show (I guess they didn't sell enough Tickets...)