Se afișează postările cu eticheta animest. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta animest. Afișați toate postările

sâmbătă, 5 octombrie 2013

The Congress la Animest

The Congress, noul film al lui Ari Folman, autorul lui Vals cu Bashir (prezentat la Animest in 2008), adaptarea unui roman de Stanislav Lem, prezentat in premiera la Cannes anul acesta in Quinzaine des Realisateurs, cu Robin Wright, Harvey Keitel, Paul Giamatti si Danny Huston animati, este film-eveniment in cadrul noii editii Anim'est, simbata 5 octombrie, la cinema Studio la ora 18.00.

reluare: simbata 12 octombrie ora 22.00 la cinema Studio.

duminică, 9 octombrie 2011

9 la Anim'est

9 (2009) este un sf animat post-apocaliptic, co-produs de Tim Burton cu Timur Bekmambetov.
cu vocile lui Elijah Wood, John C. Reilly, Jennifer Connelly, Crispin Glover, Christopher Plummer, Martin Landau. Filmul e bazat pe scurt metrajul studentesc al lui Shane Acker, care a fost nominalizat la Oscar in 2005 si care poate fi vazut aici.


asta seara la 20.30 la Patria, in prezenta regizorului Shane Acker
si in reluare miine (luni) la 16.30 la Patria si tot acolo duminica 16 oct. la 16.30
miine e si un seminar la UNATC cu Shane Acker, la ora 14.00, intrarea libera !
si joi un masterclass la ArCub (ora 19.00, intrarea libera)

sâmbătă, 8 octombrie 2011

Crulic la Animest !

A inceput Animest-ul, editia a 6-a, ieri.
Am vazut Crulic, de Anca Damian, premiera romaneasca pe 21 octombrie.
primul film romanesc de lung metraj de animatie in peste 20 de ani.
cu vocea lui Vlad Ivanov, despre cazul Crulic, care amurit de greva foamei, in detentie, in Polonia, in 2008. In genul animatiei adulte pe teme dramatice, Persepolis, Waltz with Bashir, un soi de documentar-eseu care combina tehnici de animatie pentru a reda aceasta poveste dramatica. Crulic a avut premiera la Locarno unde a luat o mentiune speciala si face in prezent turul festivaluirlor internationale.

Animatia a fost facuta de o echipă de la studioul DSG din Bucureşti: Dan Panaitescu, Raluca Popa, Dragoş Ştefan, Tuliu Oltean şi Roxana Benţu.

vineri, 9 octombrie 2009

Animest # 4: threesome: $9.99/lascars/immigrants

sau the good$9.99/
the bad: immigrants
& the ugly: lascars/
eh, n-a fost chiar asa, dar $9,99 e un alt australian claymation existential, complet cu ingeri, vocile actorilor de la antipozi, Geoffrey Rush, Barry Otto, Anthony LaPaglia. un fel de wings of desire fara wings, sau broken wings fara Mr. Mister... omul cares e eplileaza pt iubiat fara par pt ca apoi sa treaca la masuri mai extreme, wow such a bonehead !

Lascars: fug de la Union unde citisem eronat in program ca e, si l oar gresita, la Elvira, intreb daca se da de pe pelicula, si intru. Not much. La haine meet Banlieue 13, in animatia cu cocalari frantuzeli, Vincent Cassel aka Tony Merguez (tradus Toni Salam, si da, citeza din Scarface, noormal) si Diane Kruger (voce Clementinei, care mie mi s-a parut cam white trash). Fost in La semaine de la critique Cannes 09. nah.

Emigrantii - (L.A. Dolce Vita)-e un film de Gabor Csupo, care a fost animator al Simpsons dar face si filme pt copii insipide (bridge to Terabitha< n-am vazut dar nici nu voi vedea), povestea unui emigrant ungur Joska (iu-hu, voce Hank Azaria) si unul rus in L.A., Vladislav (Eric McCormack-Da!), cu mult baut de vodca si frustrare sexuala, si umor cam ieftin...in competitie parca, suportabil, si LAscars nu mult mai bun...doar mai ugly...


asta seara n-am mai avut curaj la Afro-samurai (si resurrection), de TV cu vocea lui Sam Jackson si nici la creepy animation night, ca plec la Cluj la Comedy Fest

marți, 6 octombrie 2009

Animest # 4: Mary si Max

addenda: Am aflat de la Vlad, exec director, ca a asa a venit din Australia, Mary si Max, au venit deci, cu bobinele inversate...adica 2 in 1 si asa mai departe..
si am vazut filmul luni si s-a reparat sunetul si proiectia pt Patria, sau cel putin pt fest, si merita oricum, cu vocile lui Philip Seymour Hoffmann (evreul Max Jerry Horowitz) si australianca Mary (Toni Colette). Povestea adevarata a prieteniei de scrisori dintre un newyorkez obez cu sindromul Asperger si a copilitei disfunctionale Mary, in anii '80, e de fapt o megadrama gen Stanley & Iris si worse, dar animatia funny a australianului Adam Elliott (omul a laut Oscarul de sm animatie in 2003 cu Harvey Krumpet, povestea unui tip cu sindromul Tourette...) o salveaza si scrisorile sunt pline de miez si de glumitze pline de spirit.

Umor negru cit cuprinde despre chestiile serioase si nasoale din viata, cum ar fi adictia de orice fel, alcolismul si altele, singuratatea, moartea si bolile psihice. daca ici acum nu va-am facut curiosi...din pacate nu stiu unde-l mai puteti vedea...
4 din 5 ! 8 din 10 !

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Animest # 4 (opening)

nu stiu ce-o fi fost la editiile 1 si 2 ca n-am calcat (si nici de festivalul international de animatie de la mamaia din anii 70 nu stiam), dar anul trecut la scala era si full si mishto, acum s-a mutat la patria si era plin de junime si nu literara. Dar a inceput megatirziu si m-a luat si raceala si sala e neprietenoasa ca miros si ca sunet si imagine si de la balcon sucks dar nu de aia am plecat pt ca Mary and Max (openming muvii) parea un film foarte cool, pe care o sa-l vad io in intregime. dar daca incepea la 7 si la 8 jumate eram in fata ca au gresit bobinele si au inceput cu cea de-a doua si apoi l-au derulat si le-au schimbat si au luat-o de la inceput, so, daca era digital nu se mai intimpla...noroc la fest dar mai usor cu pianul pe scari...aha si am, plecat ca ma luase raceala, dar am recuperat gambit si i'm happy somehow

aah, o sa fie Miazaki si altele, program aici

vineri, 3 octombrie 2008

Waltz with Bashir


Deschiderea la Animest editia 3-a, s-a făcut cu filmul pe care l-am pierdut la Cannes şi apoi în Franţa la cinema, Waltz with Bashir . Descris ca un documentar animat e mult mai mult, un hibrid şi un film unic ca gen, şi mă felicit că l-am văzut. Nimeni din cei care l-au văzut anterior nu mi-au zis că e atît de bun, pe mine m-a rupt. Film de război, sau reconstituire a masacrelor de la Sabra şi Shatila din războiul (invazia) Israel-Liban în 1982.Era considerat favoritul la Palme D'or şi se zice că n-a luat pe motive politice.

Încă n-am văzut Entre les Murs dar acum sunt sigur că Bashir a fost shuntat. Am văzut că a fost comparat cu romanul grafic al lui Art Spiegelman, Maus, despre holocaust. Mai interesant e că Ari Forlman (regizor, scenarist şi producer), soldat la 19 ani în timpul evenimentelor are un blackout total asupra evenimentelor aşa că simte nevoia să afle ce s-a întîmplat. Şi în final aflăm cum s-a transformat dintr-o victimă a Holocaustului într-un torţionar nazist, sau cel puţin un complice. E un film despre memoria afectivă şi despre blocaje, despre război şi despre martorii lui.

Tehnică narativă a la Citizen Kane, cu flashback-uri extrem de puternice vizual (regizorul animaţiei Yoni Goodman), unele suprarealiste. Extrem de dinamic filmat, începe excepţional, cu o haită de 26 de cini turbaţi care aleargă pe străzile Israelului. Mi-a adus imediat aminte de animaţiile lui Gerard Scarfe pentru The Wall. Persepolis, animaţia de la Cannes 2006, distribuită şi în România, e ca un film Disney faţă de Bashir.


Dar tehnicile de realizare sunt mai aproape de Chicago 10, , documentar animat din 2007 despre protestatarii din 1968, şi A Scanner Darkly, tehnica rotoscoping (filmare cu actori, apoi animaţi), a lui Richard Linklater din Waking Life dusă pe teritoriul lui Philip K. Dick. Titlul vine de la liderul libanez Bashir Gemayel, de partea Israelului, ucis de palestinieni, iar valsul e mai mult un dans cu moartea, într-o secvenţă care aminteşte de Full Metal Jacket.

Mi-am amintit şi de alte filme de război, de la Thin Red Line (sunetul amintirii false din flashback), Apocalypse Now, Plutonul la Black Hawk Down şi Redacted. Muzica excelentă, atmosferică a lui Max Richter (poate prea multă, ca să te manipuleze emoţional), cu adaosuri clasice (Bach, Chopin, Schubert) şi cintece rock (“This is not a love song” al lui PIL, vizualizat cu brio). Am citit acum că muzica a fost gata mai întîi şi apoi s-a făcut animaţia. Unul din cele mai bune filme ale anului. În cronica mea la Wall-E spuneam că sigur va lua Oscarul şi că îl merită. După ce am vazut Bashir, Wall-E să mai facă ture pe planeta lui.


interviu cu Ari Forlman (regizor, scenarist, producer) la Toronto aici.

10 din 10 sau 5 stele din cinci