joi, 31 mai 2007

sa mai tragem putin apa (part deux)

30 mai 2007
mi se pare uluitor ca s-a dat amploare acestei cioace, pt/ ca altfel nu pot s-o numesc, momentul in care cineva incepe sa fie banuit de ceva nici nu mai conteaza ca e sau nu vinovat...

si realitatea tv si Tvr-ul au pus botul si au inceput sa ceara declaratii, marturii, etc, cind de fapt este vorba de frustrarea si invidia unui individ care ar trebui pedepsit pentru calomniere...inca o data, nu au nimic in comun proiectele...absolut nimic...povesti cu avorturi s-au scris tone....azi ...si hbo s-a grabit sa dea o declaratie cu toate ca n-avea de ce...e o poveste de filme gen Caimanul lui Moretti...



Mihu:

"
Nu incerc sa confisc subiectul avorturilor ceausiste, dar
:"

si chiar nu cred ca nu a auzit de filmul lui Mungiu pina ce a luat palme D'or, faptul ca a lovit abia atunci arata clar cit de mare e lovitauar sub centura...

dixit Chirilov (si el in juriu)

"
Acuzaţiile sint lipsite de acoperire, pentru că cele două poveşti în cauză sint cum nu se poate mai diferite. Fiecare funcţionează foarte bine în felul ei, nu se exclud una pe alta, ci se completeaza. Controversa iscata e tipic românească."




imi pare rau ca am riciit si eu, in loc sa scriu de BUG al lui Freidkin, care a iesit in State, sau de proiectia la Cruising...enfin...case closed(t). am tras apa si s-a dus....

miercuri, 30 mai 2007

cum e sa iubesti si sa tragi apa...fals scandal !

29 mai 2007
cum sa iubesti si sa tragi apa e un scenariu de cica lung metraj (pt ca are in cel mai bun caz durat unui mediu metraj) , premiat de juriul oncursului de scenarii hbo anul trecut.

totul foarte Ok, mai putin durata, m-am intrebat despre acest lucru atunci.

ce legatura are acest lucru cu 4,luni 3 saptamini si 2 zile al lui Mungiu, film al carui titlu e acum universal cunoscut, datorita premiului de la Cannes ?

well, scenariul domnului Dan Mihu este despre avorturi.

la fel ca si filmul lui Mungiu.

da, si die hard e despre terorisiti.

la fel ca puncul zero al lui nicolaescu.

da, dar Mungiu a fost in juriul hbo care i-a dat premiu lui Mihu. Si astfel a aflat despre subiect.

Ok. ca si cum noi n-am stii de asta, a fost un proiect top secret si Mihu e nascut chiar mai tirziu decit Mungiu, din aceisi generatie ca a mea, plus minus generatia decreteilor. Nu are monopol pe subiect si am citit si scenariul pe liternet (se descarca pdf), tocmai ca sa vad asemanarea. Nici macar ceea ce e cu fetusul aruncat la closet nu se potriveste cu opusul d-lui Mihu. Rien de rien. cu toate astea Mihu a transmis presei peste tot protestul sau si buzzul a devenit zumzait amenintator. deja vad ca romania libera si evenimentul zilei au preluat stirea. Rusinos.

nene, am vazut filmul ! am citit scenariul lui Mihu ! trageti apa si inchideti !

si inca o data, sa-l dea Blaier in vileag pe Mihu, ca a luat subiectul din ilustrate cu flori de cimp duh !!!!








4 comentarii
1Dorin 29 Mai, 2007 ora 21.26well, eu n-am vazut 4 luni... dar tocmai termin de citit scenariul lui mihu (e interesant si are si el potential si calitati)

intru totul de acord ca nu se poate chema plagiat, povestile din ce am inteles eu nu seamana de loc, chiar trateaza momente diferite ale avortului. in \"a iubi..\" totul e deja clasat, se discuta situatia post avort.
plus, oricum mihu nu detine monopol pe subiect, logic

ce s-a intamplat e ca mungiu s-a inspirat din povestea lui mihu, in sensul abordarii unei situatii dramatice de fapt din comunism
a temei, a samburelui de idee tulburatoare cu valente epice impresionante

ok, nu se poate spune ca mungiu a adus primul, din inspiratie divina in prim plan subiectul avortului in comunism
dar tratand acest subiect, prin talentul si meseria lui, a facut un film care a fermecat lumea nu e absolut deloc ceva nemainintalnit, showbizul functioneaza in valuri
cateva teme sunt la un moment dat foarte la moda
a comentat cineva ceva cand au aparut thin red line vs saving private ryan
sau seriile aberante cu asteroizi (imi vin in minte cel putin vreo trei blockbustere) etc etc?

2dan 29 Mai, 2007 ora 20.39ma gindeam ca si-a facut-o cu mina lui:are un scenariu penibil, slab, neinteresant. Acum o sa vada lumea ce tupeu de periculos are. Cred ca, daca ar trebui sa-si cistige banii scriind...nici nu stiu unde ar putea sa o faca...la anunturi de mica publicitate, la \"raspundem la scrisori\"...chestii de-astea.Sa vedem ce se intimpla pina miine...

3dan 29 Mai, 2007 ora 18.04http://www.tvr.ro/articol.php?id=8489&c=99
si de-aici e belea!!!!

4dan 29 Mai, 2007 ora 17.58
Nene Anghelache, se pare ca in tara asta, lipsita nu numai de stralucire ci si de bun simt, e foarte kashtok sa aplauzi si dup-aia sa dai cu kkt. Ca altfel nu pot sa interpretez lipsa de profesionalism a presei. Si nu e pt prima data cind se pune botul la un scandal. Domnul Mihu are tot dreptul sa i se para ca seamana scenariile intre ele. Mai ales ca a fost incurajat sa creada ca ce a scris el e un scenariu de lung metraj. Daca i se explica-sau fara explicatii-ca un scenariu tre\' sa fie asa si asa...ca exista niste norme si niste chestii standard...ca sa nu mai spun ca ideea de a-l premia pt...chestia aia...ma rog, e juriul lor...Acu\' o sa fie un taraboi de prost gust si o sa-l ia pe Mungiu ca din oala cu chestiile astea. Si pe aia din juriu hbo...si cnc...belea!!!

marți, 29 mai 2007

10 zile, 12 ore si 52 de minute Mungiu, Nemescu, Ciulei/ Argento, Friedkin, Hawks, Coen, Tarantino-

28 mai 2007
eh, n-au fost chiar atitea dar cred ca sa o sa se numeasca al treilea articol pe care am sa-l dau la Sapte Seri sa apara joi (grupaj complet pe liternet)....am sa scriu si pt. grupajul Cannes din Observatorul cultural....sa vedem ce si cum am sa scriu...o sa revin la Billy, Quentin and co,

imi pare f rau ca n-am apucat sa bloggez de la Cannes, dar n-am avut net si breathless anyway dar deh...daca un cotidian mare n-a fost interesat de colaborare, la fel ca un post de radio , pentru ca poate asa merita sa-mi iau un laptop si sa am internet wireless care costa endless Nesfirsit ca filmul lui Nemescu, al carui premiu in sala Debussy a fost pt mine cel mai emotionant moment si cel mai neasteptat...Mungiu se stia ca va lua un premiu, dar nu chiar Palme D'Or....dar au mai fost citeva transmisii pro tv, unele de la Alin DUDU Dumbrava, ultima azi dimineata, de la Alin LUDER Dumbrava, SIC, nu sicko de michael moore pe care l-am ratat ca au schimbat ora proiectiei...

oricum tot bugetul meu la Cannes l-am decontat (si decantat) din sampania bauta la petreceri si coktailuri....cred ca am baut mai multa sampanaie decit ever in viata mea, minus anii de Vinifruct de pe vremea lui Ceausescu...



iata insemnarile lui Mungiu pe situl filmului 4l,3s ,2 z., his blog....



si situl filmului lui Nemescu, care, incredibil, iese si pe Dvd (wtf ?!) pe 1 iunie....

luni, 28 mai 2007

Palme D'Or (Veni, vedi, vici)

27 mai 2007
da, am fost, am vazut, am invins...ca-n visele cele mai frumoase, Cannes 60, California Dreaming, un certain regard si Mungiu, PALME D"OR...primul palme d'or pour la roumanie...nu sunt, nu am fost patriot, dar acum chiar am inceput sa cred ca avem sanse sa ne scoatem la lumina...4 luni, 3 saptamini, 2 zile a facut istorie...je suis heureux !!!


Mungiu dixit...

"
This kind of attention that we got here all around the festival, this story in which we believe so much is going to reach lots of people now and I also hope that this award that I am getting tonight is going to be good news for small film makers from small countries because it looks like you don't necessarily need a big budget and a lot of stars
."

chiar acum mes compatriotes petrec pe la dineuri de se kk p ei, AC tocmai m-a sunat ca se uita la John Landis cum isi ia creveti.... mai bine imi schimbam biletul si mincam si io un crevete, ceva...dar e bine si asa, am mai petrecut pentru rumania si endless cu Assante, Razvan Vasilescu si Dan Nutu aseara la Grand Hotel si la dineul de la Un Certain R...

duminică, 27 mai 2007

Jurnal de Cannes 2007

Jurnal de Cannes 2007

Alin Ludu Dumbravă

Şapte Seri, iunie 2007 si liternet




Cannes 60 (première partie) - On parle Roumain (se vorbeşte şi româneşte)

Dragi prieteni, cinefili şi conaţionali, parafrazându-l pe Marc Antoniu din piesa Iulius Cezar de Shakespeare, filmul românesc e din nou onorabil. În momentul în care citiţi aceste rânduri eu mă voi afla pe croazetă, un anonim piticot printre uriaşii cinematografiei şi glamourului mondial. Printre care umblă anul ăsta o tonă de români (care vor fi privaţi de plăcerea referendumului naţional, dar care vor face fapte de vitejii internaţionale).

Au fost ani foarte buni, la care sunt mândru că am fost prezent; 2002: Hanno Höfer, Oleg Mutu şi scurt-metrajul Ajutoare umanitare, Cristian Mungiu cu Occident (în Quinzaine), 2005, Cristi Puiu şi Moartea domnului Lăzărescu (premiu Un certain regard) şi 2006, Cornel Porumboiu (Caméra d'Or pentru A fost sau n-a fost?) şi Cătălin Mitulescu (Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii, premiu de interpretare al secţiunii Un certain regard Dorotheea Petre), pe al cărui film sunt trecute numele lui Martin Scorsese şi Wim Wenders. Marfa şi banii a lui Cristi Puiu a deschis drumul (cu tot cu scandalul non-suportului CNC), fiind selecţionat la Cannes în Quinzaine des Realisateurs, în 2001.

Cu aceasta a început seria de nouvelle vague roumain (mie nu-mi place deloc termenul generic de "generaţia aşteptată"), care a făcut lumea să creadă că mai există speranţă pentru filmul românesc. În 2004, Trafic al lui Cătălin Mitulescu a luat Palme d'Or de scurt metraj. Şi tot atunci, Călătorie la oraş, scurt metraj de Corneliu Porumboiu a luat premiu la Cinéfondation. Dar acum suntem şi mai mari, şi mai tari, în competiţii, jurii, ateliere şi retrospective. Şi avem şi pavilion, cu începere de anul trecut. Iar anul acesta vom avea şi petrecere românească, cu surle şi trompete, nu cu două măsline şi un pişcot, ci seara pe plajă, cu sute de invitaţi. Pentru că, da, avem nevoie de promovare. Pe 17 mai 2007, în competiţia oficială, urcă covorul roşu actorii din filmul lui David Fincher, Zodiac, şi cei din 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile al lui Cristian Mungiu (descris de insideri ca un fel de Lăzărescu cu avorturi). Ultima dată când un film românesc a fost în Competiţia oficială, s-a întâmplat în 1996, cu Prea târziu al lui Lucian Pintilie. Senatorul escargoţilor, pardon melcilor al lui Mircea Daneliuc, a fost ales să ne reprezinte în 1995. Tot Pintilie, în 1994 a avut O vară de neuitat. Dar marea lui şansă ar fi fost cu Balanţa, care însă a fost prezentată în 1991, în afara competiţiei. Nu tocmai cea mai bună idee. Acum în Atelier-ul festivalului se pregăteşte Un balon în formă de inimă al doilea lung-metraj al lui Cătălin Mitulescu, poate candidat la Cannes-ul de anul viitor. Cristi Puiu este membru de juriu cannez, în secţiunea Un certain regard (asta după ce doar Gopo a mai fost prezent în vreun juriu, şi Mihnea Gheorghiu, la scurt-metraje în 1969) şi aici e selecţionat California Dreamin' (nesfîrşit) al regretatului regizor extrem de tânăr şi promiţător Cristian Nemescu, mort într-un accident de maşină în timpul post-producţiei filmului. În care joacă Armand Assante, vedetă de serie B, dar şi de A, cu toate acestea cel mai important actor străin care apare într-un film românesc, de la vremea coproducţiilor din Buftea din anii 70 pînă azi (Rutger Hauer a jucat în Camera ascunsă a lui Bogdan Dumitrescu în 2003, dar filmul avea finanţare germană, şi anterior Charlotte Rampling, în Asfalt tango al lui Nae Caranfil, dar ea e acum doar un nume de art-house).

Un alt eveniment, de astă dată de retrospectivă, este o proiecţie specială în secţiunea Cannes Classics cu Pădurea spânzuraţilor, restaurat frumos cu suportul fundaţiei World Cinema şi girul lui Scorsese. Este singurul film românesc care a luat premiu de regie la Cannes, în 1965. Ecranizarea lui Liviu Ciulei după Liviu Rebreanu a fost scoasă într-o copie absolut jegoasă, anul trecut pe DVD, acum cred că s-a făcut dreptate şi mi se pare, dincolo de mărturiile trecutului, că promisiunile au început să devină certitudini şi că viitorul poate suna (mai) bine. Asta cel puţin la export. Unde vinurile noastre nu mai sunt renumite demult. Pentru că, în ţară, strugurii sunt încă acrii. À bon entendeur...


Cannes 60 (deuxième souffle): Jours de fête

După cum spuneam mai sus, "În momentul în care citiţi aceste rânduri, eu mă voi afla pe croazetă, un anonim piticot printre uriaşii cinematografiei şi glamourului mondial. Printre care umblă anul ăsta o tonă de români" (despre care am vorbit). Titlul episodului 2 parafrazează filmul lui Jacques Tati, finalmente color (Tati are parte de o căsuţă în Cannes sus pe deal, care e decorată ca în şi de Mon Oncle), pentru că se anunţă o ediţie mai specială, cu festivităţi aniversare somptuoase, cu tone de vedete şi un număr record de reprezentanţi media (10.000). Filmul de deschidere e mai special decât în alte dăţi, nu e nici un mare spectacol hollywoodian, nici francez. My Bluberry Nights, e primul film de limbă engleză al lui Wong Kar-wai, şi reprezintă şi debutul în cinema al cîntăreţei Norah Jones. Alte 22 de filme îşi dispută Palme d'Or. Fie că va fi David Fincher cu Zodiac-ul său, despre asasinul în serie din San Francisco, sau al nostru Cristian Mungiu cu 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, James Gray (care a mai fost în competiţie în 2000 cu The Yards) cu aşteptata dramă policieră We Own the Night, noul Kusturica (Promite-mi), No Country for Old Men al fraţilor Coen, artistul plastic Julian Schnabel cu al său al treilea film, Fluturele şi scafandrul, Alexandra de Alexander Sokurov, Kim Ki-duk (Breathe), Paranoid Park de Gus Van Sant sau segmentul lui Tarantino din Grindhouse, acum extins (Death Proof).

Afişul, mie personal nu-mi place, parcă ar fi o competiţie de balet, cu varii de la Wong Kar-wai, la Almodóvar la verii Pulp, Bruce Willis şi Samuel L. Jackson,



în schimb cel de la Un certain regard e o minune, un fel de scufiţa roşie pentru toţi lupii.




Festivalul e completat de o mulţime de tributuri şi de filme clasice. Alain Delon, invitat oficial, la 71 de ani, de Gilles Jacob, organizatorul legendar al festivalului, a venit acum la Cannes, după 15 ani de absenţă şi o răceală care părea definitivă. 100 de ani de la naşterea lui John Wayne, celebraţi cu Hondo (în 3-D), şi Rio Bravo, (după ce anul trecut a fost prezentată o copie cristal la The Searchers), includerea la Cannes Classics a capodoperei lui Dario Argento, Suspiria, la aniversarea de 30 de ani, iar în marché imagini din noul Argento, în producţie, Mother of Tears (La Terza Madre), partea finală a trilogiei, după 27 de ani de pauză (de la Inferno, 1980). Alte goodies, tribut Henry Fonda prezentat de Jane Fonda (12 Angry Men), lecţia de cinema a lui Martin Scorsese, documentarul ecologist al lui Leonardo DiCaprio şi un documentar-maraton despre Marlon Brando, premiera filmului despre Ian Curtis de la New Order (Control), filmul concert U2 în 3-D, proiecţie specială în Quinzaine a controversatului Crusing (1980), de William Friedkin, şi mare tam-tam de paparazzi şi glamour hollywoodian cu Ocean's Thirteen (în afara competiţiei).

Dar aniversarea celor 60 de ani va fi celebrată în primul rînd, prin scurt-metrajele a 35 cineaşti, favoriţi cannezi, Chacun son cinéma, film-omnibus cu contribuţiile lui Roman Polanski, Zhang Yimou, Andrei Koncealovski, fraţii Coen şi fraţii Dardenne, Lars Von Trier, David Cronenberg, Wim Wenders, Aki Kaurismaki, Claude Lelouch şi chiar legendara recluză, Michael Cimino. Chacun son cinéma, ce titlu mai potrivit?




Cannes 60: Triangle

Acum, ce să zic, după Palme d'Or, orice comentariu e de prisos. E cel mai important eveniment internaţional pentru România de la Revoluţie aka evenimentele din 1989. Pentru români e ca o alfabetizare întîrziată, sau ca accesul la internet pentru un trib de papuaşi. Nu zic de primul pas al omului pe lună, pentru că teoria conspiraţiei zice că el nu s-ar fi produs acolo ci într-un studio hollywoodian. Şi ni l-a produs Cristi Mungiu cu o poveste despre două fete, un avort şi o lumină clipocindă de neon într-un hotel sordid.

4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, adică exact vârsta fetusului. Descris la modul simplist ca un Lăzărescu feminin, dar mai dur, mai tragic şi mai emoţionant ca filmul lui Cristi Puiu. Filmat în tablouri-secvenţă, virtuos şi pe ecran lat, de Oleg Mutu (Occident, Moartea domnului Lăzărescu). Cu două actriţe excelente (Anamaria Marinca, Laura Vasiliu) şi un bad guy cum filmul românesc n-a avut, domnul Bebe (Vlad Ivanov). După cum se vorbea de el la petrecerea distribuitorului, Wild Bunch, "dur, dur, monsieur Bebe". După două zile monsieur Bebe era detronat de unul din cei mai psihotici asasini de pe ecran, Anton Chigurh (Javier Bardem), bad, bad motherfucker, citez dintr-o cronică, din păcate nu a mea, "o combinaţie între Terminator şi Robert Mitchum în The Night of the Hunter". Acesta bântuie ca o fantomă în No Country for Old Men, noul Joel & Ethan Coen. O revenire la formă, după ultimele 3 comedii inegale şi uşurele, un western modern, cel mai bun Coen zic eu (cu toate că Big Lebowski este unul din filmele mele preferate), şi cel mai aproape de primul lor film, Blood Simple, ecranizare după romanul lui Cormac McCarthy (All the Pretty Horses), pe nedrept omis din palmares. Apoi, peste încă două zile, Tarantino deconstruia genul şi tipologia fatidic, zgomotos şi camp, cu ajutorul lui Kurt Russell aka Stunt Man Mike. Şoferul maşinii din iad din Death Proof, segmentul din Grindhouse extins. Considerat ca un guilty pleasure, dar asumat. Adică not guilty.

Şi iată, am încheiat un triunghi de bad guys. Dar nu şi triunghiul Roumain. Despre care a am avut premoniţii pozitive dinainte de festival (dovadă primul articol din serie, "On parle Roumain"). California Dreamin' (nesfârşit) al lui Cristian Nemescu, a avut parte de cel mai neaşteptat, inedit şi emoţionat moment pentru că nu ne aşteptam să ia premiu la Un Certain Regard, aşa cum au zis cei din juriu, nici ei nu se aşteptau să vrea să i-l dea. Pădurea spânzuraţilor (premiul nostru de regie din 1965), a fost prezentat în Cannes Classics, finalmente restaurat, cu ajutorul fundaţiei lui Scorsese care ne va sprijini şi pentru alte proiecte de restaurare (e încă un work in progress, nefinalizat pînă în 2008). Ghinionul s-a ţinut de Cristi Puiu, membru în juriu la Un certain regard, care s-a retras pentu un deces în familie, şi care a fost înlocuit în prezentarea filmului lui Liviu Ciulei, de Cătălin Mitulescu, în development în Atelierul festivalului cu Un balon în formă de inimă, sperăm în competiţie anul viitor.

Notă de autor vis-à-vis de titlu: Triangle, prezentat hors competition la miezul nopţii, e o demenţă hiperkinetică regizată ultraschizoid la rînd de Tsui Hark, Ringo Lam şi Johnny To.


Cannes 60 (IV): Grand Finale

Acum, ce a mai rămas de povestit. Un roman întreg, 10 zile, şase ore şi 52 de minute, să zicem aleatoriu. Am scris de Palme d'Or şi o să mai scriu (filmul lui Mungiu e acum la TIFF în competiţie şi sigur o să fie premiant, şi lista abia a început), Preferatele mele, dincolo de româneştile 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile, şi California Dreamin' sunt No Country for Old Men, noul Joel & Ethan Coen, Le Scafandre et le Papillon, filmul de limbă franceză al lui Julian Schnabel, tripticul "De cealaltă parte" Auf der anderen Seite /The Edge of Heaven de Fatih Akin, segmentul extins din Grindhouse al lui Quentin Tarantino, Death Proof (care nu mai vine la noi la cinema).

Un caz particular este We Own the Night, al treilea film al lui James Gray, o dramă-policier noir, undeva între Scorsese, Cimino şi Friedkin, cu elemente de Carlito's Way al lui De Palma. Grey este continuatorul cinema-ului american clasic din anii 70 (Naşul, Mean Streets, Filiera franceză) şi filmul său e imperfectibil şi cu nuanţe comerciale (de aceea l-a şi cumpărat Sony pentru distribuţie în SUA), inegal, dar fascinant. Primit cu răceală, My Blueberry Nights, primul film de limbă engleză al lui Wong Kar-wai, mi-a plăcut tocmai pentru că nu-mi place atmosfera lui obişnuită şi pentru că se apropia de Wenders şi viziunea lui despre America, Norah Jones, drăguţă şi muzica lui Ry Cooder, excelentă.

Mascota festivalului n-a fost Tarantino cum se aştepta lumea (cu toate că introducerea lui la Rio Bravo a fost mai camp ca filmele lui Uwe Boll), ci Asia Argento în trei filme, sărutându-se cu un rottweiler (în GoGo Tales al lui Ferrara şi pe bune şi live pour la bonne bouche) şi cu sânii uriaşi cât ecranul de la Lumière, făcând sex în secolul XVIII în varianta softcore a Legăturilor primejdioase (Une vieille maîtresse), sau cu Michael Madsen, în scene de junkie love în picaj liber (Boarding Gate al lui Assayas). Frumos, unic, miraculos, U2 live pe covorul roşu, concert improvizat, şi 3D în palat. Filmul aniversar, Chacun son Cinéma, trei minute de cinema, despre cinema, de 33 de regizori, din care Cronenberg e cel mai pesimist, Kitano, Polanski sunt cei mai amuzanţi şi Walter Salles cel mai cantabil.

Aş fi vrut să văd planurile secvenţă ale lui Bela Tarr (Omul din Londra), care au adormit pe toată lumea şi n-am văzut animaţia din Persepolis dar m-a convins ulterior banda desenată că am greşit....cât despre Gus Van Sant (Paranoid Park) am ieşit degrabă, Kusturica (Promite-mi) idem, dar din alte motive. Am râs la suedezul Roy Andersson cu Du Levande / You, the Living (acum Cîntece de la etajul trei şi bombardierele lui Vonnegut), m-am speriat la El Orfanato, un horror spaniol produs de Guillermo Del Toro, am adormit la Control în alb-negru cu Bowie, Iggy şi Joy Division audio, şi m-am distrat la Triangle, o demenţă hiperkinetică regizată ultraschizoid de Tsui Hark, Ringo Lam şi Johnny To. M-am emoţionat pentru filmul românesc, dar m-am emoţionat pentru Suspiria şi Cruising, copii noi, restaurate, motivele de venit la Cannes la fel de mult ca restul festivalului. Şi l-am văzut pe John Wayne venind spre mine, în 3-D, la fel de viguros ca în 1953, când a fost original făcut Hondo. The Duke a împlinit 100 de ani, Cannes a serbat şi aniversarea sa la ediţia 60. Despre care, la cât am scris, nici n-am apucat să menţionez petrecerile. Dar care pot fi povestite la o şuetă de pregătire pentru Cannes 61.

joi, 17 mai 2007

Kan Kan (cu tot cu email Dan)

16 mai 2007
t minus io, care plec dimineata, ca Wong Kar WAi a fost deja pe croazeta, my blueberry nights, cu debutul lui Norah Jones, cind ajung io se da Mungiu (despre Cannes-ul romanesc puteti vedea in Sapte seri de miine), dar io vreau sa vad SUSPIRIA, un film cu the duke, poate Hondo 3 D sau Rio Bravo si Cruising, restaurat cu Friedkin si poate pacino ca e p-acolo.
si iata seria de mailuri schimbate ieri cu moshe dayan, poate mai relevante pt. eveniment.

T minus deux. 15.05.2007

Romanian Film Promotion, The National Film Centre (CNC) and Transilvania International Film Festival,
Have the pleasure of inviting you at the Romanian reception at the 60th Cannes Film Festival.

Please find attached the invitation.
We kindly ask you to pick up a hard copy of the invitation from the Romanian Pavilion (no.102), Village International.

From: Alin Dumbrava
To: Dan Dan
Subject: FW: Invitation Romanian Party - 60th Cannes Film Festival

pentru prima oara in Cannnes !
si auzi neene, io nu cred ca am baut 6 beri, nu prea mi-ies, nu e vorba de lozzz ci de cantitate....
??????
From: Dan Dan
To: Alin Dumbrava
Subject: RE: Invitation Romanian Party - 60th Cannes Film Festival
Pai de ce crezi ca ti-am trimis linku ala, ca zice acolo si de Bratan(!!!) si de banii dati de stat pt asta. Pe de alta parte...e prima data cind romanii sunt asa importanti acolo.
Si,uite, te duci sa-ti iei si invitatia la partyu’ cu romanache...!
Si berile...io asa am cam socotit...sase io cu mirela si una mica la sfirsit io

From: Alin Dumbrava
To: Dan Dan
Subject: RE: Invitation Romanian Party - 60th Cannes Film Festival

mie mi-au iesit cinci...
ies la nr. ?
daca da, dai o bere lu neenea anghelache,
acum ma gindesc cum fac io badge de Kodak ca vreau sa ma duc sa beau cafea si apa acolo....sa citesc reviste, nu vreau sa te frustrez...
ca io o s-o cam ard singur p-acolo...m-am gindit si sa bag si io o baie, ca trei ani n-am apucat...

--------------------------------------------------------
Nene anghelache…daca zici tu…asta e...
Badge nu-l platesti? Ca am inteles ca de anu’ trecut e pe bani…parca.
Sau, daca te-ai acreditat trebuia sa-l primesti de la Kodak, de aci sau de acolo...nuuuu, nu ma frustrezi...nuuuuu

--------------------------------------------------------------

nu se plateste, trebe sa vorbesc...
singura probelema uriashe e ca partyul romaesc e la paritate cu suspiria al lui Argento....la cannes classics..si io unde crezi ca vreau sa merg ? o fi primul party romansec dar io vreau sa-l vad pe argento mai tare decit usual suspects de la toate agapele de la Cluj, Costinesti, Buc si aiurea...
am vorbit si cu AC, si el zicea ca vrea....om vedea, dar acum mi s-a pus pata, nu mai am rabdare, vreu sa plec de-acu 5 minute...plus ce-am mai vorbit noi aseara...

From: Dan Dan
To: Alin Dumbrava
Subject: RE: Invitation Romanian Party - 60th Cannes Film Festival
Si BA DA, ai facut baie cind ai fost cu noi, in primul an

daca zici tu....imi amintesc ceva dar n-am inotat.....

----------------------------------------------------------------
Pleci cu Banianiku? La cit ajungeti la nisa?

--------------------------------------------------------------------------
plek singur, bagna miine, AC plus CC miine, ALD poimine,
ajunge la 6 la cannes daca nu se-ntimpla apocalipstic en route....

Alain Delon – gazda de onoare la Cannes 2007
[14.05.2007]

Actorul francez Alain Delon va fi una dintre gazdele de onoare ale celei de-a 60-a editii a Festivalului de Film de la Cannes, ce se va desfasura intre 16 - 27 mai. El se intoarce la Cannes dupa 15 ani de absenta de la celebrul festival. Mai mult, anul trecut a jurat ca nu va mai urca niciodata scarile Palatului festivalurilor. Alain Delon va asista la ceremoniile aniversare prevazute pe 20 mai la invitatia presedintelui festivalului, Gilles Jacob. Delon a participat pentru prima data la Cannes cu filmul "Quelle joie de vivre" regizat de Rene Clement, in 1961. Au urmat alte sase filme printre care se numara "Eclipsa" - Michelangelo Antonioni (1962) si "Ghepardul" al lui Luchino Visconti (1963). In varsta de 71 de ani, Delon a declarat in 2006 ca decizia nu este nici provocare, nici capriciu, precizand ca nu a fost invitat la cea de-a 50-a editie a festivalului.
From: Dan Dan
To: Alin Dumbrava
Subject: RE: Borsalino & Co.
Bai nene, am vazut acu fo 2 luni un material despre Delon, pe M6…am impresia ca nu prea mai e pe acasa...

From: Alin Dumbrava
To: Dan
si el si serge, si charlton heston, asta e ! oldies not necessary goldies...

http://www.festival-cannes.fr/index.php/fr/article/55440
e shi cam asat e...kan kan...promit ca daca am timp si posibilitatea am sa bloggez, daca nu, nu !

miercuri, 16 mai 2007

Romania la Cannes

15 mai 2007
evenimentul zilei zice....despre Cannes 60 eveniment romanesc...

filmele de pe 17, Zodiac si Mungiu pe covorul rosu....

petrecere de 20.000 de euro de la CNC, pe croazeta...

padurea spinzuratilor restaurata (am scris anul trecut in time out ca dvd-ul scos e o rusine)

California Dreamin', cu Assante dar fara Cristian Nemescu

ce sa ne mai kk pe noi, abia astept sa plec sa ajung la petit majestic...sau la fnac sau la micii chinezi...


10 comentarii (scroll down for ordine)

1alin 28 Mai, 2007 ora 13.25i-a fost frika de critici si n-a venit :->
desi s-a anunat noul magnum opus , pacino & de niro, RIGHTEOUS KILL, acelasi uberproducer, regizor Jon Avnet, pe crae l-am scris gresit in cronica in loc de Jon Amiel, so i was visionary...(:


2Luiza 18 Mai, 2007 ora 17.13cum ar fi sa il critici pe pacino....



:) 3dan 17 Mai, 2007 ora 16.56las\' ca, dupa ce o sa dai nas cu Pacino in fata la Carlton sau la party o sa zici ca n-ai avut cojonu sa-l critici pe 88.


4alin 16 Mai, 2007 ora 11.48auleu !!! ultimul Van Damme e Nasul pe linga el !!!


5Luiza 15 Mai, 2007 ora 17.33e asa rau 88 minute?


6Karmina 15 Mai, 2007 ora 16.49Si cam cat sa coste transportul pana la Cannes daca nici bighugewonderful MPP nu poate/vrea sa plateasca, nici sponsorii nu se arunca? :O:O


7alin 15 Mai, 2007 ora 16.14standul a fost inaugurat anul trecut. in alta ordine de idei, no biggie. Cind incep sarmalele sa sara pe crozeta (nu stiu daca o sa fie si muzichie tranditionale), Argento (da, Dario, il papa di Asia) prezinta Suspiria la cannes classic. ASA CA E NO CONTEST. TEHNICOLORUL din Suspiria e neegalat...chit ca am dvdul dublu pe raft....poate mai prindem 3 pishcotzi, dupa ce se termina...
cit despre ocean\'s 13, poate-l vad pe al pacino, sa-l intreb cum de a putut sa faca 88 minute ? Poate da o conferinta la pavilionul american....pe crea merita dati 50 de euroi...

8dan 15 Mai, 2007 ora 14.59si,parca vad...o sa dea mina cu toti 13! la partyuri!sau e ca la noi...cu 13 mucenici, 13 pahare, 13 sonde si 13 marmote. Fara gheata, pe marginea piscinei!

9Luiza 15 Mai, 2007 ora 14.31o sa vezi ocean\'s 13 :)

10dan 15 Mai, 2007 ora 13.50Asa cum iti ziceam...e mare lucru! Sunt curios cum va arata standul, dat fiind faptul ca acolo totul e prezentat la mare meserie. Si e aglomeratia obisnuita-ba mai mult...-in care fiecare vrea sa vinda cit mai mult. Si locatia e mishto...un efort considerabil! Iar la majestic cred ca o sa fie mai aglomerat ca de obicei...si ceva mai multi romani :)

marți, 15 mai 2007

reclamele lui John Wayne

14 mai 2007
acum, daca tot l-am amintit pe the Duke in postul precedent, in care aflam ca there's no cure for cancer, dar e bine sa mai contribui cu fonduri la cercetare, iata ce facea John Wayne dupa ce a murit Sau cui i-au dat binetze urmashii si fundatzia sa, Berii Coors, care e mai buna ca apa de la caprioare....so, if there ain't no cure for cancer we could have Us a drink...no ?

v. aici cu tot cu R. Lee Ermy si mostenitorii lui Full Metal Jacket si noile generatii de recruti....



so, what next.... dupa mai bine de 20 de ani de cind a murit the duke se-ntilneste cu doi baieti penibili, unul din ei e Johnny "Jackass" Knoxville, so merry fun...




si again, there's nothing like Coors...mai putin decit Nicoelas Cage care-l joaca pe Al Capone in Untouchables prequel al lui Brian De Palma (!), shooting starts October (07).

luni, 14 mai 2007

Thank U for smoking !!!

13 mai 2007
"
Now that I'm gone, I tell you: Don't smoke, whatever you do, just don't smoke."

Yul Brynner



s-a terminat si cu fumatul ca si coolness in filme! Numai recent sa-mi amintesc cit m-a enervat Leonardo Di Caprio care fuma ca turbatul in Blood Diamond sau Nicolas Cage care suda tigari in Las Vegas in Next....adica o sa fie rated R si atunci sa vedem cine vrea sa-si strice sansele ela audienta din cauza asta, totusi film noir sans smoking, ca ne se fait pas, sau ? om vedea.

in Thank You for Smoking (care da tiltul post-ului) v. aici cronica din Ziua, (si care mi-a futat sfirstul la Sands of Iwo Jima, cu the duke's last smoke), lobby-ul producatorilor de tutun est mai mult decit o gluma. Thank U for smoking Hollywood ! si parodia SF. Bogey si Bacall sunt cool, cind el ii da foc la tigara intr-un moment seminal din Somul de veci dar dupa ce si Marlboro Man a facut cancer nu mai e fun. Yul Bryner a fost primul care a facut reclame anti-fumat dupa moarte, pina si denis leary nu se mai da mare. No cure for cancer, dar se poate preveni. O zice si the Duke, John Wayne, care si el facut reclame anti-cancer inainte sa moara. Quit while you can !Credeti-ma pe cuvint, am fumat 23 de ani. De ce ?De prost. Dar cind esti copil, si vezi ca John Wayne, Lee Marvin, Bogart, Jack, the man with no name baga, vrei si tu. Cea mai tare faza, in The Good the Bad and the Ugly, cind Clint ii da sa fumeze soldatului inainte sa moara...emotionant si-ti aprinzi si tu una, din solidaritate.



imdb news 13 mai, curat ghinion 13, o sa se bucure Johnny Depp ca el declara ca i-ar placea sa aibe doua guri, sa poata fuma mai mult....


Smoke in Movies -- Get an "R"

In a rare alteration of its movie ratings system, the MPAA said on Thursday that the panel that assesses Hollywood movies will begin considering "depictions that glamorize smoking or movies that feature pervasive smoking outside of a historic or other mitigating context." Until now, the subjects that movie raters have primarily considered are violence, language, nudity, and drugs. In a statement, MPAA CEO Dan Glickman said, "There is broad awareness of smoking as a unique public health concern due to nicotine's highly addictive nature, and no parent wants their child to take up the habit. ... The appropriate response of the rating system is to give more information to parents on this issue."

sâmbătă, 12 mai 2007

filmele Pirelli part deux (mission zero)

11 mai 2007
am ramas dator cu partea a doua la pirelli, nu mi-a cerut-o nimeni decit eu insumi....mie insumi...

Mission Zero e un filmuletz cu si despre Uma Thurman care s-ar fi putut linistit chema Kill Uma. E regizat de Kathryn Bigelow, care, de cind a dat-o-n goarna in 2002 cu submarinul K 19 (the widowmaker, la fel ca piesa lui Wasp), n-a mai regizat nimic. Daca nu pun la socoteala un episod TV din karen Cisco. Bigelow e regizoarea mea favorita, cea mai macho wo-man, tin minte acum o suta de mii de ani (circa 1993, pe Postavarului), un interviu din Playgirl in care povestea de modelele ei, Sam Peckinpah, Kurosawa si parca John Ford. Bigelow a fost sotia lui James Cameron, care a scris pt ca ea sa regizeze, Strange Days. Alt flop dar mega-film la vremea lui. Cu Tom Sizemore care aducea spre probleme lui de azi. Si cu Juliette Lewis post NBK dar rock star pre-LIcks. In a carui vizionare (a doua), la Patria, la Brasov, in 1995, am puked all, pt ca bausem inainte la curul cerbului cu solistul vocal de la pansament. Unfortunately, nici unele nu mai exista, doar Strange Days pe dvd la mine pe raft, si soundtrackul , inca pe caseta. starnge days, indeed. best days, as well....cred ca si Kathryn B. agrees...now that she's 56...

miercuri, 9 mai 2007

Thank U HBO !

9 mai 2007
Chris Albrecht , CEO de la HBO a pus-o de un leave of absence. Si el are probleme de celebrity aka sobriety (or fi probleme de lux) sa bei si sa zici dupa aia "I fucked up" ...Albrecht e responabil de succesul de original programming cu serialele Sex and the City , Six Feet Under The Sopranos si Entourage si mai mult decit atit, je a lucrat odata pt. el. de unde si titlul postului, acuma i-a dat-o in goarna prietenei sale...nah, de prea mult box responsabiity....si a fell off the wagon...

"I had been a sober member of Alcoholic Anonymous for thirteen years," Albrecht wrote. "Two years ago, I decided that I could handle drinking again. Clearly, I was wrong."

we simpathize...(thanks to Dan)

stirea de la reuters aici

asta dupa ce stirile tabloide cu ANS (Ana Nicole Shit pardon Smith) s-au mai potolit, procesul lui Phil Spector e in toi si ce monstru e e, si cum ameninta femeiel cu pistolul, dar sa vedeti ce cu Hasselhoff si ce betiv e el, si Paris H, cum face ea petitia sa nu mearga 45 de zile la zuhaus...si la noi lu Simona de la Senzual i-au luat carnetul pe acelsi timp dar la zuhaus nu merge sa faca s/x cu inmates (adica intimates), si mujea de la Vama Veche e old news, ca azi a fost fanfara de ziua Europei in centru si muje e peste tot oricind, oricum, oriunde...

diverse si Die Hard song

8 mai 2007
akum ar mai fi de zis multe, cum ca am vazut spider-man 3 si mi-a placut desi asa experienta cinematografica oripilanta n-ama vut de muuuult, de cind eram mic de la Tineretului cind era sala plina de golani si avenit politia...\ articolul in sapte seri si pe liternet
ca am vazut ca a murit Octavian Paler, Jack Valenti (i met both) si un tarzan de serie B din anii 50

ca am revazut pe dvd It's Mad MAd MAd MAd World (1963) si ca se tine mult mai bine decit mi-l aminteam...iar Dick Shawn e genial...si genericul lui Saul Bass....

ca ma uit la Prisoner (1967, 17 episoade, cu Patrick Mc goohan prizonierul si ca nu stiam din 1982 de cind ascult THE NUMBRER OF THE BEAST (Maiden), ca piesa THE PRISONER(I'm not anumber, I'm a free man) e din serial..who are U, the new number two/you are number six / ca mai e putin pina la Kan 60 si mai am de scris articole cum ar fi unul pt alTitudinini despre filmul romanesc

dar cum tocmai am vazut un non-film autohton, o lycheala, si un declarat nou pita, adica calzone, un nenecesar (a qui se asha se asha), mi-am luat portia de NEFe adica nonfilm pe un timp...

deci back to prisoner, dar nu inainte de un preview pentru fanii lui John Mc Lane, piesa se numeste DIE HARD (referen, Yippee-ki-yay, motherfucker!), trupa se numeste guyyniteout....

si pe myspace (mersi Rodica), in asteptare de live free sau die...hard

feturing the man himself, Mc Lane....

textul e cam asa,

Remember when we first met John McClane?
Argyle picked him up from the plane,
And took him down to Nakatomi Tower...
To meet with Holly.

He came to get her back and to be her man,
But Hans and his buddies fucked up the plan,
And that's about when everything went sour
At the Christmas party.

And the terrorists were over-zealous,
But it was sweet when they killed Ellis!
And, with a little help from Allen,
John McClane kicked ass!

We're gonna die, die, die, die hard!
We're gonna die, die, die, die hard!
We're gonna die, die, die, die hard!
We're gonna die, die, die as hard as we can!


si asta e doar partea intiii din serie (mai urmeaza trei strofe)

vineri, 4 mai 2007

Double Aldrich

2 mai 2007
ma "ocup" de mult de Bob Aldrich, acest mega-auteur, cinic, punkist, mega-saboteur... de la All the Marbles, s-ar putea ca ultimul lui film sa fie si primul pe care l-am vazut, dat la video prin mijlocul anilor '80, sau sa fi fost Dirty Dozen, cred ca mai degraba All the Marbles. Se intimpla sa fie nascut si in aciasi zi ceu mine, sau eu in aceiasi zi cu el. La fel ca si Don Siegel dar ma aproape de Anthony Mann,a facut tranzitia genurilor, desi e renumit doar pentru war movies si westernuri.

ieri noapte, adica cum am sarbatorit ziua de unu mai dupa ce n-am putut sa ma uit la serialul The Prisoner (sunet decalat, thanks Andrei ca tine dvd-urile alea degeaba)...am bagat un double bill, filmele pe care le-a facut unul dupa altul, in studiourile lui (Aldrich studios), pe care a reusit sa le faca si sa devin independent, datoriat succesului urias cu Dirty Dozen, si pe care le-a pierdut apoi, pt. ca toate au fost flopuri. A inceput cu The Legend of Lylah Clare si apoi cu The Killing of Sister George (ambele de negasit) si a continuat cu un alt tip de Dirty Dozen, anume:

Too Late the Hero 1970

faza de la trivia m-a abatut, adică filmul a rulat cu Sfirsit diferit in fiecare tara (UK, US), cu un supravietuitor diferit (SPOILER: eu l-am vazut cu Michael Caine surviving)

Paranteza> si ma gindeam la alt film de razboi cu Michael Caine care mi-a placut mult si bang, a doua zi aflu ca a aparut pe dvd, se numeste play dirty (andre de toth, 1968), si l-am vazut de la tv, fullscreen si ele e mega-lat. so now, to produce.

The Grissom Gang, 1971 după James Hadley Chase, No Orchids fro Mrs. Blandish, roman din 1939...filmat în Anglia după război...

cu Kim Darby şi Scott Wilson, care deja e typecast din In Cold Blood si revelatia e TONY MUSANTE, shi Ralph Waite daca stai sa ma intrebi pe mine...

de la Bonnie and Clyde la Thieves Like Us cu trecere prin Bloody Mama a lui Corman dar pe mine m-a dus gindul la Honeymoon Killers si Boxcar Bertha

-will return (und i did), just post it ka dupa aia iar murea in fasha....saw on 1-2 mai 2007....

Like a Rolling Stone

3 mai 2007
Keef the human reef and the boyz in turneu in Argentina cinta Like a Rolling Stone (pe CD pe Stripped),


shi like a complete unknown und a rolling stone intra pe scena Bobo Dylan sa participe...

thanks to You tube si Sienna Merlot...my drinking sponsor the night of the this, the that..

have stories to tell about Dylanesque (Bryan Ferry) the Nightwatchman (Tom Morello), Robot Chicken (Les Claypool),

Keef, ronnie wood shi bobo d. cinta Blowing inthe wind, and somehow they blew it in the wind (Warren Z knows)....(nu mai e pe utube)



shi o chestie geniala, Keef si Hunter Thompson stau de vorba...whaaat ???? la sfirsit o versiune live la Eileen....(nici asat nu mai e, deh netul)

joi, 3 mai 2007

MEGADETH's A Tout le Monde 2007

2 mai 2007
pe 15 mai apare albumul nou. UNITED ABOMINATIONS. trupa cu totul noua iaraşi. pînă acum am ascultat un demo de pe el, prima piesa, Sleepewalker. Cred că o am în mp3 player din februarie, pe playlist. e cel mai politic statement Mustaine, care menţine linia anti-guvern, anti-Bush, anti-Pentagon. După The System had Failed...albumul din 2005, din care au cîntat şi la Bucureşti.

o piesă, Gears of War, pe myspace, şi scroll down, clipuri şi extra info...

pe situl lor o altă piesă, Washington is Next.

AMERICAKHASTAN, negreşit...

la piese de resistance: varianta 2007 la A tout le monde, Dave Mustaine cu gagica de la frogmetalopopformagiştii Lacuna Coil (brunetă satanicus, o nepoată a lui Verdi, Paganini şi Parmiggiano), pe numele ei Cristina Scabbia. (no pun intended, dar să se nu se ia, de data asta e Ok),

videoclip tot pe sit , varianta 2007 la A tout le monde, care acum a căpăta o nunaţă apocaliptică, adio lumii, nu declaraţia de suicid individuală de pe Youthanasia (1994)... acum sună ca un perfect airplay FM, poate va fi cel mai mare hit din cariera lui Dave M. and co...

videoclipul original aici, şi o variantă unplugged live în Canada (Montreal, so they dig French!)

"These are the last words I'll ever speak And they'll set me free! "

check out Mustaine's final smirk.....