Snob de cinema
iată introducerea în original, şi cu mîna pe dvd şi pe pereţii inutili de vhs-uri, jur că până ieri nu am ştiut că sunt un SNOB (merci Le Corse) :
„The Film Snob’s stance is one of proprietary knowingness—the pleasure he takes in movies derives not only from the sensory experience of watching them, but also from knowing more about them than you do, and from zealously guarding this knowledge from the cheesy, Julia Roberts-loving masses, who have no right whatsoever to be fluent in the works of Samuel (White Dog) Fuller and Andrei (the original Solaris) Tarkovsky. The Film Snob fairly revels, in fact, in the notion that The Public Is Stupid and Ineducable, which is what sets him apart from the more benevolent film buff, the effervescent, Scorsese-style enthusiast who delights in introducing novitiates to The Bicycle Thief and Powell-Pressburger movies.”
da ne-au descoperit, suntem cu toţii nişte snobi nenorociţi, mai puţin, citez, “the normal, non-sociopathic, movie-loving people”.
aşa că, dacă vreţi vă comandaţi frumos acest dicţionar The Film Snob*s Dictionary: An Essential Lexicon of Filmological Knowledge, iată fragmente de capitole aici
şi vă puneţi la punct ca să vă puteţi duela cu snobii despre Daniel Emilfork , Lucio Fulci
sau „the name is Brian”.
dar tot aici aflaţi că, e mai grav cu rockul, şi snobii ăia
sunt mai zgomotoşi, îi ştiu eu de la Blues Cafe, am subzis (şi scris) chiar...
+
chestia asta cu snobismul mi-a amintit, să nu cumva să cumpăraţi DVD-ul cu SCARFACE apărut la noi, meniul în româneşte, nici un bonus, nu e nici măcar în format (SACRILEGE, my liege), cu peste 40 % lipsă de imagine, aşa cum l-am văzut la video pe vremuri, bine că nu e şi alb negru cu subtitluri în olandeză sau versiunea TV fără fuckuri, thanx euro entertainement http://www.euroent.ro/ (situl cu pagina în construcţie), care şi aşa au cele mai scumpe preţuri la dvd, dar bună iniţiativă că aduc Neil Young-Heart of Gold, că o fi mega, s-or cumpăra vreo trei exemplare *rock snobii subcategoria Crazy Horse la coadă !!!
vive les snobes du cine egal verite !!! non ?
marți, 30 ianuarie 2007
Cary Grant, mr. Smith şi the awful truth, Oscar nom # 2 e sîngeriu, SAG.
29 ianuarie 2007
Dilema de duminică seara, la ce să ne uităm, la Rocky sau la Cary Grant ?
Şi suavul câştigă, fără a avea nevoie de knock out. la fel ca şi alb-negrul care cică e mai odihnitor pentru ochi dar te şi adoarme mai repede, la fel ca lectura unei cărţi. So, THE AWFUL TRUTH (Leo Mc Carey, 1937). Highlight-ul e Mr Smith, care se joacă de-a v-aţi ascunselea cu un melon (bowler hat), nu v-aţi prins, nu e Brad Pitt ci un cîine foxterrier genial. Cary joacă minunat în acest prototip perfect de upper class sophisticated comedy, în genul lui Lubitsch, cu aere de screwball. Irene Dunne este irezistibilă dar Cary e în filmul perfect, filmul în care Cary Grant e Cary Grant, cu un an înainte de Bringing Out Baby (nu ştiu dacă de aici i-a venit lui Hawks ideea de a-i da partener un pui de leopard, sau în cazul lui ONCE UPON A TIME o omidă dansatoare invizibilă (v. entry din 19 ian). Iar Ralph Bellamy e un milionar petrolist din Oklahoma, care învaţă pe propria-i piele că femeile sunt frivole şi “a boy’s best friend is his mother”. Nu ştiu dacă lui Hunter Thompson de aia îi plăcea cântecul cu “I wanna go home, where the Buffalo roam”.
+
mi-a apărut un articol în Observatorul cultural NR. 99. Se numeşte “Borat cel voinic şi globurile de aur”, şi în el l-am redescoperit pe Ray Arco, personaj faimos al revistei “Cinema” din perioada de tristă amintire. U’ll see why !
+
OSCAR NOMINEES # 2 Leonardo DiCaprio
în loc să-i dea pt DEPARTED l-au nominalizat pentru Blood Diamond. Pe undeva ascuns se află şi un film, într-un extrem de lung promo ONU, UNICEF. Deh, un film de Ed Zwick.
O singură glumitză mishto, în mijlocul unui sat pîrjolit , un negru îl vede pe Digimon cu DiCaprio şi-l întreabă, ce-i cu ăsta, “e înebunit după diamante”, zice Dijimon. “Bine că n-au găsit încă petrol”, zice negrul fantomatic. “Să vezi atunci belea pe noi”.
Şi acest diamant sîngeriu e nominalizat la cinci Oscaruri, actor, actor în rol secundar (Djimon Hounsou), montaj, sunet şi montaj sonor. Io n-am prea auzit sunetul din cauza muzicii care era o clonare de zimmereală de prost gust şi mă gîndeam că e făcută de vreun junior de la media ventures până la genericul final cînd am văzut că e un quickie de James Newton Howard. Cred că africanii au toate motivele să se declare jigniţi pentru cum sunt prezentaţi, problema e că nu-ţi pasă de ei, ccea ce de fapt e tristul adevăr, v. Somalia, Rwanda, etc. E un film albuliu, făcut de albi, pentru albi, care rulează cu un promo înainte, help the bla bla...
+
s-au dat SAG (Screen actor’s guild awards) . De obicei cine ia, ia şi Oscarul, distribuţia-ansamblu din Little Miss Sunshine, Whitaker, Mirren, Eddie Murphy şi Jennifer Hudson. Julie Andrews ia lifetime achievement. Pentru Mary Poppins sau pentru SOB, “I’m gonna show my boobies” ?
+
asha, so I’ll show ya mine. Mâine veţi afla de ce sunt eu şi people I know, nişte snobi, pardon, film snobs înfumuraţi şi afurisiţi.
Dilema de duminică seara, la ce să ne uităm, la Rocky sau la Cary Grant ?
Şi suavul câştigă, fără a avea nevoie de knock out. la fel ca şi alb-negrul care cică e mai odihnitor pentru ochi dar te şi adoarme mai repede, la fel ca lectura unei cărţi. So, THE AWFUL TRUTH (Leo Mc Carey, 1937). Highlight-ul e Mr Smith, care se joacă de-a v-aţi ascunselea cu un melon (bowler hat), nu v-aţi prins, nu e Brad Pitt ci un cîine foxterrier genial. Cary joacă minunat în acest prototip perfect de upper class sophisticated comedy, în genul lui Lubitsch, cu aere de screwball. Irene Dunne este irezistibilă dar Cary e în filmul perfect, filmul în care Cary Grant e Cary Grant, cu un an înainte de Bringing Out Baby (nu ştiu dacă de aici i-a venit lui Hawks ideea de a-i da partener un pui de leopard, sau în cazul lui ONCE UPON A TIME o omidă dansatoare invizibilă (v. entry din 19 ian). Iar Ralph Bellamy e un milionar petrolist din Oklahoma, care învaţă pe propria-i piele că femeile sunt frivole şi “a boy’s best friend is his mother”. Nu ştiu dacă lui Hunter Thompson de aia îi plăcea cântecul cu “I wanna go home, where the Buffalo roam”.
+
mi-a apărut un articol în Observatorul cultural NR. 99. Se numeşte “Borat cel voinic şi globurile de aur”, şi în el l-am redescoperit pe Ray Arco, personaj faimos al revistei “Cinema” din perioada de tristă amintire. U’ll see why !
+
OSCAR NOMINEES # 2 Leonardo DiCaprio
în loc să-i dea pt DEPARTED l-au nominalizat pentru Blood Diamond. Pe undeva ascuns se află şi un film, într-un extrem de lung promo ONU, UNICEF. Deh, un film de Ed Zwick.
O singură glumitză mishto, în mijlocul unui sat pîrjolit , un negru îl vede pe Digimon cu DiCaprio şi-l întreabă, ce-i cu ăsta, “e înebunit după diamante”, zice Dijimon. “Bine că n-au găsit încă petrol”, zice negrul fantomatic. “Să vezi atunci belea pe noi”.
Şi acest diamant sîngeriu e nominalizat la cinci Oscaruri, actor, actor în rol secundar (Djimon Hounsou), montaj, sunet şi montaj sonor. Io n-am prea auzit sunetul din cauza muzicii care era o clonare de zimmereală de prost gust şi mă gîndeam că e făcută de vreun junior de la media ventures până la genericul final cînd am văzut că e un quickie de James Newton Howard. Cred că africanii au toate motivele să se declare jigniţi pentru cum sunt prezentaţi, problema e că nu-ţi pasă de ei, ccea ce de fapt e tristul adevăr, v. Somalia, Rwanda, etc. E un film albuliu, făcut de albi, pentru albi, care rulează cu un promo înainte, help the bla bla...
+
s-au dat SAG (Screen actor’s guild awards) . De obicei cine ia, ia şi Oscarul, distribuţia-ansamblu din Little Miss Sunshine, Whitaker, Mirren, Eddie Murphy şi Jennifer Hudson. Julie Andrews ia lifetime achievement. Pentru Mary Poppins sau pentru SOB, “I’m gonna show my boobies” ?
+
asha, so I’ll show ya mine. Mâine veţi afla de ce sunt eu şi people I know, nişte snobi, pardon, film snobs înfumuraţi şi afurisiţi.
duminică, 28 ianuarie 2007
Eaten Alive (1977) aka Death Trap
aka Crocodilul mortii
+CULT MOVIES #1
pe 25 ianuarie a fost ziua lui Tobe Hooper, un alt master of horror (v. Carpenter), mă chinuiam să văd de trei zile dar cad jos şi adorm, capodopera de exploitation EATEN ALIVE, aka DEATH TRAP, adică le crocodile de la mort/// in 1976. Finalmenete am făcut serial /trei episoade), dar am dat şi înapoi pe DVD, aşa că am văzut unele scene de mai multe ori. Goodie, goodie !!! Chestia cu crocodilul a fost o încercare de awareness sale post Jaws, alfel e un film paroxistic, ultra-rar, mega-cult, de un prost gust incredibil, (atât de over the top e), care de fapt mă chinuiam să-l văd de 20 de ani (mersi, Ndugu şi La mulţi ani). Nenică, ce-a făcut Tobe cu sunetul, şi contrar lui TCM (pentru neofiţi Texas Chainsaw Massacre), al doilea film e one of a kind. Şi a citat Tarantino din el, faza cu My name is Buck (un tânăr Robert Englund pre-Freddy). Şi cu Willam Finney (Fantoma paradisului, Brian De Palma, dah !), Mel Ferrer (what?) şi Marilyn Burns din TCM. Iar Neville Brand în rolul uber-psycho-ului cositor şi gator-friendly Judd ar fi trebuit să ia un premiu, cred că Billy Bob Thornton îl imită în Sling Blade, iar rolul lui e asemănător cu al lui Joe Spinell în Maniac.
3 1/2 din 5, adica 7 din 10 !
*am scos din postul original cronicheta la filmul lui Tobe Hopper, sa fie de sine statatoare cu ocazia funesta a disparitiei lui William Finney, 14 aprilie 2012 !
+CULT MOVIES #1
pe 25 ianuarie a fost ziua lui Tobe Hooper, un alt master of horror (v. Carpenter), mă chinuiam să văd de trei zile dar cad jos şi adorm, capodopera de exploitation EATEN ALIVE, aka DEATH TRAP, adică le crocodile de la mort/// in 1976. Finalmenete am făcut serial /trei episoade), dar am dat şi înapoi pe DVD, aşa că am văzut unele scene de mai multe ori. Goodie, goodie !!! Chestia cu crocodilul a fost o încercare de awareness sale post Jaws, alfel e un film paroxistic, ultra-rar, mega-cult, de un prost gust incredibil, (atât de over the top e), care de fapt mă chinuiam să-l văd de 20 de ani (mersi, Ndugu şi La mulţi ani). Nenică, ce-a făcut Tobe cu sunetul, şi contrar lui TCM (pentru neofiţi Texas Chainsaw Massacre), al doilea film e one of a kind. Şi a citat Tarantino din el, faza cu My name is Buck (un tânăr Robert Englund pre-Freddy). Şi cu Willam Finney (Fantoma paradisului, Brian De Palma, dah !), Mel Ferrer (what?) şi Marilyn Burns din TCM. Iar Neville Brand în rolul uber-psycho-ului cositor şi gator-friendly Judd ar fi trebuit să ia un premiu, cred că Billy Bob Thornton îl imită în Sling Blade, iar rolul lui e asemănător cu al lui Joe Spinell în Maniac.
3 1/2 din 5, adica 7 din 10 !
*am scos din postul original cronicheta la filmul lui Tobe Hopper, sa fie de sine statatoare cu ocazia funesta a disparitiei lui William Finney, 14 aprilie 2012 !
Children of Men (2006)-cronica mea
Save the Women and Children First! - Children of Men
de
Alin Ludu Dumbravă
aparut in ziarul Ziua, decembrie 2006 si apoi pus pe liternet
Nu credeam că Alfonso Cuarón poate să facă un asemenea film. Mai degrabă aş fi mizat pe compatriotul lui, Del Toro, sau pe Fernando Meirelles. Children of Men e un SF nihilist şi întunecat, Brazil combinat cu Fahrenheit 451 şi cu 1984, plus toată acţiunea condensată din War of the Worlds al lui Spielberg. Nu Code 46 şi nici The Handmaid's Tale. Cuarón a făcut mici bijuterii din mari francize, Harry Potter şi Prizonierul din Azkaban, cel mai bun din Potter-i dar orişicât, un Potter, Great Expectations şi The Little Princess, şi eroticul coming-of-age Y tu mamá también.
Ca de obicei traducerea românească a titlului e lipsită de sens, Copiii tatălui, care tată, bre? Barză, brânză, viezure, da să trăiţi. Dar tot conaţionalii o scriu şi pe Oana Pellea, cu un rol "cărnos" în film, (ţiganca Marichka cu câinele), pe frontispiciul cinema Studio, Pelea cu un singur l.
Children of Men e adaptarea unei cărţi de P.D. James, apărută în 1992, a cărui acţiune se petrecea în 2021. Filmul s-a mutat în 2027. Toate celelalte ţări s-au dus, numai perfidul Albion mai rezistă. Londra e o imensă aglomerare urbană, imensă, murdară şi pestriţă. Lumea e în derivă, muribundă, bântuită de ultimul flagel, infertilitatea. Clive Owen este Theo, un ratat alcoolic, cu ochi trişti şi famelici. El acceptă să însoţească o femeie în zona liberă, fără a şti care vor fi consecinţele. Owen e secondat în această cruciadă apocaliptică de Julianne Moore, care, deşi e creditată a doua pe generic, are un rol minor, dar pivotal, Michael Caine, aşa cum nu l-aţi văzut niciodată, un bătrân hippy stoner protestatar şi Peter Mullan, alias sergentul sadic Syd. Şi Oana Pellea (care vorbeşte româneşte, ceea ce pentru restul e păsăreşte), dar filmul e un turn Babel cu emigranţi, musulmani, terorişti, fanatici religioşi şi soldaţi nemiloşi. Aşa trebuia să arate naivul şi simplistul V for Vendetta (cam asta era viziunea apocaliptică a autorului Alan Moore). Un intermezzo amuzant, satiric, absurd îl are ca protagonist pe Danny Huston într-o secvenţă amintind de Ministerul Propagandei din Brazil, situată la Battersea Power Station (rapel Pink Floyd - Animals) pe acordurile la "The Court of Crimson King" (King Crimson).
Filmul e însă plin de referinţe culturale, de la David de Michelangelo şi Guernica lui Picasso, la reclamele tip Big Brother de pe pereţi sau de pe ecrane, sau reperele audio, de la "Hush" la "Ruby Tuesday". Trebuie menţionat contrapunctul, rolul animalelor de-a lungul filmului (căprioara, pisica, vacile, câinii, o adevărată arcă a lui Noe în materie de zoologie). Dincolo de tezismul inerent, Children of Men este un film-urmărire, un film futurist de acţiune (Cuarón dixit), şi un film despre epoca prezentă, cu acuitate politică. Are uluitoare secvenţe filmate dintr-o bucată, una din ele într-o maşină în mişcare, din interiorul ei, cu inovaţii tehnice care dau un aer de imediat. Directorul de imagine Emmanuel Lubezki, colaboratorul fidel al lui Cuarón e unul din adevăraţii poeţi al breslei. Fluenţa camerei dă un maxim de intensitate, este aerul de Black Hawk Down (Terry Needham, asistentul de regie, face asta la toate filmele lui Ridley Scott), şi tehnicile documentaristo-realiste ale lui Paul Greengrass din Black Sunday. Plus prezenţa intensă a lui Clive Owen, acest futurist cavaler al tristei figuri. Toate fac din Children of Men unul din cele mai bune (şi cele mai importante) filme ale anului.
de
Alin Ludu Dumbravă
aparut in ziarul Ziua, decembrie 2006 si apoi pus pe liternet
Nu credeam că Alfonso Cuarón poate să facă un asemenea film. Mai degrabă aş fi mizat pe compatriotul lui, Del Toro, sau pe Fernando Meirelles. Children of Men e un SF nihilist şi întunecat, Brazil combinat cu Fahrenheit 451 şi cu 1984, plus toată acţiunea condensată din War of the Worlds al lui Spielberg. Nu Code 46 şi nici The Handmaid's Tale. Cuarón a făcut mici bijuterii din mari francize, Harry Potter şi Prizonierul din Azkaban, cel mai bun din Potter-i dar orişicât, un Potter, Great Expectations şi The Little Princess, şi eroticul coming-of-age Y tu mamá también.
Ca de obicei traducerea românească a titlului e lipsită de sens, Copiii tatălui, care tată, bre? Barză, brânză, viezure, da să trăiţi. Dar tot conaţionalii o scriu şi pe Oana Pellea, cu un rol "cărnos" în film, (ţiganca Marichka cu câinele), pe frontispiciul cinema Studio, Pelea cu un singur l.
Children of Men e adaptarea unei cărţi de P.D. James, apărută în 1992, a cărui acţiune se petrecea în 2021. Filmul s-a mutat în 2027. Toate celelalte ţări s-au dus, numai perfidul Albion mai rezistă. Londra e o imensă aglomerare urbană, imensă, murdară şi pestriţă. Lumea e în derivă, muribundă, bântuită de ultimul flagel, infertilitatea. Clive Owen este Theo, un ratat alcoolic, cu ochi trişti şi famelici. El acceptă să însoţească o femeie în zona liberă, fără a şti care vor fi consecinţele. Owen e secondat în această cruciadă apocaliptică de Julianne Moore, care, deşi e creditată a doua pe generic, are un rol minor, dar pivotal, Michael Caine, aşa cum nu l-aţi văzut niciodată, un bătrân hippy stoner protestatar şi Peter Mullan, alias sergentul sadic Syd. Şi Oana Pellea (care vorbeşte româneşte, ceea ce pentru restul e păsăreşte), dar filmul e un turn Babel cu emigranţi, musulmani, terorişti, fanatici religioşi şi soldaţi nemiloşi. Aşa trebuia să arate naivul şi simplistul V for Vendetta (cam asta era viziunea apocaliptică a autorului Alan Moore). Un intermezzo amuzant, satiric, absurd îl are ca protagonist pe Danny Huston într-o secvenţă amintind de Ministerul Propagandei din Brazil, situată la Battersea Power Station (rapel Pink Floyd - Animals) pe acordurile la "The Court of Crimson King" (King Crimson).
Filmul e însă plin de referinţe culturale, de la David de Michelangelo şi Guernica lui Picasso, la reclamele tip Big Brother de pe pereţi sau de pe ecrane, sau reperele audio, de la "Hush" la "Ruby Tuesday". Trebuie menţionat contrapunctul, rolul animalelor de-a lungul filmului (căprioara, pisica, vacile, câinii, o adevărată arcă a lui Noe în materie de zoologie). Dincolo de tezismul inerent, Children of Men este un film-urmărire, un film futurist de acţiune (Cuarón dixit), şi un film despre epoca prezentă, cu acuitate politică. Are uluitoare secvenţe filmate dintr-o bucată, una din ele într-o maşină în mişcare, din interiorul ei, cu inovaţii tehnice care dau un aer de imediat. Directorul de imagine Emmanuel Lubezki, colaboratorul fidel al lui Cuarón e unul din adevăraţii poeţi al breslei. Fluenţa camerei dă un maxim de intensitate, este aerul de Black Hawk Down (Terry Needham, asistentul de regie, face asta la toate filmele lui Ridley Scott), şi tehnicile documentaristo-realiste ale lui Paul Greengrass din Black Sunday. Plus prezenţa intensă a lui Clive Owen, acest futurist cavaler al tristei figuri. Toate fac din Children of Men unul din cele mai bune (şi cele mai importante) filme ale anului.
sâmbătă, 27 ianuarie 2007
Oscar Nominees #1, Crocodilul morţii (Cult movies #1) , Uwe versus CNC şi nazişti cât cuprinde
26 ianuarie 2007
+
OSCAR NOMINEES #1; (inaugurez o serie dedicată nominalizaţilor)
Peter O’Toole în Venus, după 8 nominalizări (record de non-win) şi un Oscar omagial (în 2003, apropo de jinx la Altman şi Kazan, O’Toole e contra-exemplul fericit perfect), interviu-portret excelent aici
şi ha, filmul e anunţat la noi pe 8 mai, care nu l-a văzut până atunci să ridice mâna...
+
cât despre Little Miss Sushine, iată cronica mea, apropo de comentariul lui Tibi, the only one se pare, comentaţi nene, de ce nu comentaţi, nu e destul de acid, o să iau de la regina mumă din Alien un pic într-un plic noncorodant, să rezolvăm). Şi nu, nu m-a spart filmul,
i-am dat trei stele din cinci, sau şase puncte din 10, deşi probabil că merită un şapte. Dar mulţi îl consideră candidatul optim pt. Oscarul cel mai bun film, cum ar fi ilustrul critic britanic David Thomson pe blogul lui din The Guardian.
+CULT MOVIES #1
ieri (25) a fost ziua lui Tobe Hooper, un alt master of horror (v. Carpenter), mă chinuiam să văd de trei zile dar cad jos şi adorm, capodopera de exploitation EATEN ALIVE, aka DEATH TRAP, adică le crocodile de la mort/// in 1976. Finalmenete am făcut serial /trei episoade), dar am dat şi înapoi pe DVD, aşa că am văzut unele scene de mai multe ori. Goodie, goodie !!! Chestia cu crocodilul a fost o încercare de awareness sale post Jaws, alfel e un film paroxistic, ultra-rar, mega-cult, de un prost gust incredibil, (atât de over the top e), care de fapt mă chinuiam să-l văd de 20 de ani (mersi, Ndugu şi La mulţi ani). Nenică, ce-a făcut Tobe cu sunetul, şi contrar lui TCM (pentru neofiţi Texas Chainsaw Massacre), al doilea film e one of a kind. Şi a citat Tarantino din el, faza cu My name is Buck (un tânăr Robert Englund pre-Freddy). Şi cu Willam Finney (Fantoma paradisului, Brian De Palma, dah !), Mel Ferrer (what?) şi Marilyn Burns din TCM. Iar Neville Brand în rolul uber-psycho-ului cositor şi gator-friendly Judd ar fi trebuit să ia un premiu, cred că Billy Bob Thornton îl imită în Sling Blade, iar rolul lui e asemănător cu al lui Joe Spinell în Maniac.
+
CNC, acest FUTC, iată povestea-ntreagă văzută de Mihnea Columbeanu, acest Pittbull al comentariilor (lectură îndelugată căci scenariul începe din 1990), dar uite că petiţia dedicată dorinţei ca Uwe Boll să nu nu facă Far Cry, are mai multe semnături decît cea către CNC
Faptul că Uwe va mai distruge un joc video îi deranjează pe fani mai mult (ba chiar unii vor să angajeze un hitman pentru a rezolva definitiv problema), decât îi deranjează pe români că cineva le deturneză banii şi va face nişte amputaţii filmice monstruoase pe lângă care Uwe Boll e Bergman !
+
+
Laibach, life is life egal alle gegen alle…aşteptând concertul de pe 15 februarie
Rammstein - Ohne Dich (Mina Harker's Version), remix de laibach
+
am rămas dator de data trecută;
iată ce filmează Joel Schumacher în România în martie, TOWN CREEK, cu Dominic Purcell din serialul Prison Break. Lost Boys, redivius, dar sună mai mult a la The Keep.
Iar Paul Schrader ADAM RESSURECTED în aprilie, cu Jeff Goldblum. Şi Willem Dafoe, pe post de malefic ofiţer SS. La noi se turnează scenele de lagăr nazist. Ambele filme au o legătură indubitabilă, naziştii….sieg aşa, şi dacă mă gîndesc că şi Laibach au fost consideraţi nazişti şi ei vin în premieră al noi acum, suntem o ţară nazistă ! n-au ştiut ăştia (sau tocmai pe asta s-au bazat) când ne-au dat drumul în UE !
+
weekend plăcut, că s-a întors iarna ! winter of our discontent made glorios by…u know who…(nu naziştii)
+
OSCAR NOMINEES #1; (inaugurez o serie dedicată nominalizaţilor)
Peter O’Toole în Venus, după 8 nominalizări (record de non-win) şi un Oscar omagial (în 2003, apropo de jinx la Altman şi Kazan, O’Toole e contra-exemplul fericit perfect), interviu-portret excelent aici
şi ha, filmul e anunţat la noi pe 8 mai, care nu l-a văzut până atunci să ridice mâna...
+
cât despre Little Miss Sushine, iată cronica mea, apropo de comentariul lui Tibi, the only one se pare, comentaţi nene, de ce nu comentaţi, nu e destul de acid, o să iau de la regina mumă din Alien un pic într-un plic noncorodant, să rezolvăm). Şi nu, nu m-a spart filmul,
i-am dat trei stele din cinci, sau şase puncte din 10, deşi probabil că merită un şapte. Dar mulţi îl consideră candidatul optim pt. Oscarul cel mai bun film, cum ar fi ilustrul critic britanic David Thomson pe blogul lui din The Guardian.
+CULT MOVIES #1
ieri (25) a fost ziua lui Tobe Hooper, un alt master of horror (v. Carpenter), mă chinuiam să văd de trei zile dar cad jos şi adorm, capodopera de exploitation EATEN ALIVE, aka DEATH TRAP, adică le crocodile de la mort/// in 1976. Finalmenete am făcut serial /trei episoade), dar am dat şi înapoi pe DVD, aşa că am văzut unele scene de mai multe ori. Goodie, goodie !!! Chestia cu crocodilul a fost o încercare de awareness sale post Jaws, alfel e un film paroxistic, ultra-rar, mega-cult, de un prost gust incredibil, (atât de over the top e), care de fapt mă chinuiam să-l văd de 20 de ani (mersi, Ndugu şi La mulţi ani). Nenică, ce-a făcut Tobe cu sunetul, şi contrar lui TCM (pentru neofiţi Texas Chainsaw Massacre), al doilea film e one of a kind. Şi a citat Tarantino din el, faza cu My name is Buck (un tânăr Robert Englund pre-Freddy). Şi cu Willam Finney (Fantoma paradisului, Brian De Palma, dah !), Mel Ferrer (what?) şi Marilyn Burns din TCM. Iar Neville Brand în rolul uber-psycho-ului cositor şi gator-friendly Judd ar fi trebuit să ia un premiu, cred că Billy Bob Thornton îl imită în Sling Blade, iar rolul lui e asemănător cu al lui Joe Spinell în Maniac.
+
CNC, acest FUTC, iată povestea-ntreagă văzută de Mihnea Columbeanu, acest Pittbull al comentariilor (lectură îndelugată căci scenariul începe din 1990), dar uite că petiţia dedicată dorinţei ca Uwe Boll să nu nu facă Far Cry, are mai multe semnături decît cea către CNC
Faptul că Uwe va mai distruge un joc video îi deranjează pe fani mai mult (ba chiar unii vor să angajeze un hitman pentru a rezolva definitiv problema), decât îi deranjează pe români că cineva le deturneză banii şi va face nişte amputaţii filmice monstruoase pe lângă care Uwe Boll e Bergman !
+
+
Laibach, life is life egal alle gegen alle…aşteptând concertul de pe 15 februarie
Rammstein - Ohne Dich (Mina Harker's Version), remix de laibach
+
am rămas dator de data trecută;
iată ce filmează Joel Schumacher în România în martie, TOWN CREEK, cu Dominic Purcell din serialul Prison Break. Lost Boys, redivius, dar sună mai mult a la The Keep.
Iar Paul Schrader ADAM RESSURECTED în aprilie, cu Jeff Goldblum. Şi Willem Dafoe, pe post de malefic ofiţer SS. La noi se turnează scenele de lagăr nazist. Ambele filme au o legătură indubitabilă, naziştii….sieg aşa, şi dacă mă gîndesc că şi Laibach au fost consideraţi nazişti şi ei vin în premieră al noi acum, suntem o ţară nazistă ! n-au ştiut ăştia (sau tocmai pe asta s-au bazat) când ne-au dat drumul în UE !
+
weekend plăcut, că s-a întors iarna ! winter of our discontent made glorios by…u know who…(nu naziştii)
miercuri, 24 ianuarie 2007
Ghost Rider (bad movie, just bad)
Şi bad movie just bad, GHOST RIDER
O vomă dar era ziua lui Peter Fonda, care împlinea 67 de ani (23.02.07) şi motorul era din Easy Rider....Sam Elliott /Crane, ca-n Sleepy Hollow, duh), narează din nară ca-n Big Lebowski, efectele sunt puerile şi kitchoase *cum o fi costat 110 mil nu stiu) dar marele letdown al filmului este clona de Cindy Crawford şi femeia gonflabilă, Eva Mendez. Referinţe Leone & Morricone şi altele, degeaba.
Nu mai zic de citatul cu „my name is Legion, cos we are many” şi cât de KK par ei, bad guii (gheii), că zici că sunt din Depeche Mode, HIM, Evanescence, Wes Bentley din American Beuty , Joaquin Phoenix bad guy în gladiator un de kk
ZZ Top şi Ozzy /Crazy Train) pe soundtrack cam la fel *Christopher Young cu San Venganza din Morricone Deguleo), pe genericul de final „Ghost Riders in the Sky”, pe care io o ştiu de la băieţii din Still Crazy-
+
A murit Fons Rademakers, regizorul olandez al Asediului, De Aanslag, premiat cu Oscar pt cel mai bun film străin în 1986. Şi Janet Blair, http://www.imdb.com/name/nm0086268/
, pe care tocmai o văzusem în filmul cu Cary Grant şi omida (Once Upon a Time, 1944, v. Previous entry, regina şi omida dansatoare, 19.01.07).
O vomă dar era ziua lui Peter Fonda, care împlinea 67 de ani (23.02.07) şi motorul era din Easy Rider....Sam Elliott /Crane, ca-n Sleepy Hollow, duh), narează din nară ca-n Big Lebowski, efectele sunt puerile şi kitchoase *cum o fi costat 110 mil nu stiu) dar marele letdown al filmului este clona de Cindy Crawford şi femeia gonflabilă, Eva Mendez. Referinţe Leone & Morricone şi altele, degeaba.
Nu mai zic de citatul cu „my name is Legion, cos we are many” şi cât de KK par ei, bad guii (gheii), că zici că sunt din Depeche Mode, HIM, Evanescence, Wes Bentley din American Beuty , Joaquin Phoenix bad guy în gladiator un de kk
ZZ Top şi Ozzy /Crazy Train) pe soundtrack cam la fel *Christopher Young cu San Venganza din Morricone Deguleo), pe genericul de final „Ghost Riders in the Sky”, pe care io o ştiu de la băieţii din Still Crazy-
+
A murit Fons Rademakers, regizorul olandez al Asediului, De Aanslag, premiat cu Oscar pt cel mai bun film străin în 1986. Şi Janet Blair, http://www.imdb.com/name/nm0086268/
, pe care tocmai o văzusem în filmul cu Cary Grant şi omida (Once Upon a Time, 1944, v. Previous entry, regina şi omida dansatoare, 19.01.07).
marți, 23 ianuarie 2007
Nominalizari Oscar, Al Dali Salvador Pacino, N-evergrey
22 ianuarie 2007
pe scurt.
mâine se dau noile nominalizări la OSCAR. Vă zic io de acuma, la actori, Forest Whitaker aka Idi Amin (care o să şi ia probabil), Leo DiCaprio, Peter O'Toole (Venus), poate Johnny Depp, şi ar fi frumos, Borat, adică Sacha B C.
filme, Departed, cele mai multe nominalizări. Babel, Iwo Jima-urile lui Clint, Dreamgirls care după regizor (Bill Condon) nu pare să fie noul Chicago.
şi Jack (la secundar), cele mai multe nominalizări ever, şi Scorsese (care trebuie să ia), şi Clint şi Helen Mirren (care o să ia) ,
şi Labirintul lui Pan (favoritul meu la cel mai bun film străin) şi să vedem ce face Cuaron şi Children of Men. Şi Little miss Sunshine, indie-ul disfuncţional de anul ăsta. Şi cei ce-şi făceau iluzii cu Mitulescu, să nu le fie sfîrşitul lumii. Mai trece ceva apă pe apa Sâmbetii pînă se nominalizează Românica la Oscar.
#
Noul film al lui AL PACINO se numeşte DALI & I.
I nu sunt eu ci e un puşti pe care Dali îl protejează, aşa cum a făcut şi cu Chris O'Donnell în Scent of a Woman. Regizor, Andrew Niccol, care l-a mai dirijat pe Al în Sim0ne. Oscar sau flop de flop cum a fost Sim0ne ? Flamboyant, Pacino e cu siguranţă mai acasă în pielea lui Salvador, părul va fi o capodoperă, girafele vor fi flambate, Picasso nu va fi (Sir) Anthony Hopkins. “I’m a fan of /the/man….”
#
aseară am vrut şi io să merg la concert la EVERGREY. Şi era anulat. Iar promoterul
n-a anunţat din timp. Tipic românesc. Anul trecut acelaşi promoter a anulat concertul U.D.O. la Sibiu. El zice că ambele dăţi a fost vina trupelor. Dar vina mea care e ? Că m-am dus până la Preoteasa degeaba, dar nu degeaba, pentru că data viitoare n-o să mă mai duc....la ce mizerie e p-acolo...sper ca promoterii lui Laibach să facă ceva mai kul din sala Agronomia (o altă calamitate pentru concerte dar aici au pus bilete în nr. limitat pt. a evita sufocarea)…răspunse Corbul…nevergrey…
#
s-a lungit.
I’ll be back, cum a zis Guvernatorul la Globuri, când a anunţat Babel câştigător.
pe scurt.
mâine se dau noile nominalizări la OSCAR. Vă zic io de acuma, la actori, Forest Whitaker aka Idi Amin (care o să şi ia probabil), Leo DiCaprio, Peter O'Toole (Venus), poate Johnny Depp, şi ar fi frumos, Borat, adică Sacha B C.
filme, Departed, cele mai multe nominalizări. Babel, Iwo Jima-urile lui Clint, Dreamgirls care după regizor (Bill Condon) nu pare să fie noul Chicago.
şi Jack (la secundar), cele mai multe nominalizări ever, şi Scorsese (care trebuie să ia), şi Clint şi Helen Mirren (care o să ia) ,
şi Labirintul lui Pan (favoritul meu la cel mai bun film străin) şi să vedem ce face Cuaron şi Children of Men. Şi Little miss Sunshine, indie-ul disfuncţional de anul ăsta. Şi cei ce-şi făceau iluzii cu Mitulescu, să nu le fie sfîrşitul lumii. Mai trece ceva apă pe apa Sâmbetii pînă se nominalizează Românica la Oscar.
#
Noul film al lui AL PACINO se numeşte DALI & I.
I nu sunt eu ci e un puşti pe care Dali îl protejează, aşa cum a făcut şi cu Chris O'Donnell în Scent of a Woman. Regizor, Andrew Niccol, care l-a mai dirijat pe Al în Sim0ne. Oscar sau flop de flop cum a fost Sim0ne ? Flamboyant, Pacino e cu siguranţă mai acasă în pielea lui Salvador, părul va fi o capodoperă, girafele vor fi flambate, Picasso nu va fi (Sir) Anthony Hopkins. “I’m a fan of /the/man….”
#
aseară am vrut şi io să merg la concert la EVERGREY. Şi era anulat. Iar promoterul
n-a anunţat din timp. Tipic românesc. Anul trecut acelaşi promoter a anulat concertul U.D.O. la Sibiu. El zice că ambele dăţi a fost vina trupelor. Dar vina mea care e ? Că m-am dus până la Preoteasa degeaba, dar nu degeaba, pentru că data viitoare n-o să mă mai duc....la ce mizerie e p-acolo...sper ca promoterii lui Laibach să facă ceva mai kul din sala Agronomia (o altă calamitate pentru concerte dar aici au pus bilete în nr. limitat pt. a evita sufocarea)…răspunse Corbul…nevergrey…
#
s-a lungit.
I’ll be back, cum a zis Guvernatorul la Globuri, când a anunţat Babel câştigător.
sâmbătă, 20 ianuarie 2007
Regina, cerbii şi omida dansatoare
Ehe, am văzut finalmente THE QUEEN; Helen Mirren e o poză de-a adevăratei regine, de fapt e chiar mai umană decât originalul, de-aia i-au dat toate premiile şi o să-i mai dea, atîta doar că mie mi se rupe/frânge (this not even my desk), despre subiect, aşa cum li se… la mulţi alţii, mă uitam că acest mega-faimos film are spre 5000 de voturi pe imdb which is not much…deşi, bineînţeles criticile sunt la superlativ…… mda, la un moment dat, apare, normal pe ecran momentul emoţionant, definitoriu, catartic al filmlui, Regina vede un cerb, pe deal , părea o reclamă la Jaggermeister sau un outtake din Deer Hunter (tradus pe vremuri pe video “Dragă vânătorule”), ea generoasă îi spune shush şi cerbul dispare, în spatele dealului. După aia vedem în palat (Buckingham sau Balmoral, nu ştiu că n-am vizitat), cerbi împăiaţi, puşi acolo, să încornoreze….şi apoi cerbul ei preferat e ucis…şi ea întreabă dacă a suferit…cam asta e rima filmului, ce să zic, subtil…Ce exemplu de umanitate, câtă suferinţă şi tragedie, mai multă decât a trezit vreodată Di în inima reginei…îmi aminteşte de un prietencare-şi lua copilul pe Warte şi bea bere şi întreba băieţelul dacă vrea să-i arate tati cum fac cerbii cu partea din spate…cam asta e şi părerea mea despre acest TV movie average care poate interesa pe cei pasionaţi de destinele familiior regale din perfidul Albion, eu mai bine văd cadrul repetitiv din Monty Python cu gospodinele care aplaudă. Aşa, şi l-aş prefera oricând pe Terry Jones în drag, sau un film despre Queen, trupa….
Archibald Leach
18 ian A fost ziua lui Cary Grant, ar fi împlinit 103 ani, wow ! L-am sărbătorit cu un film care e irezistibil, ONCE UPON A TIME (din 1944, regia Alexander Hall,); E filmul cu omida dansatoare a băieţeului Pinky. Pe nume Curly, aceasta dansează pe melodia "Yes Sir, That's My Baby” într-o cutie de carton închisă. Cary e genial în încercarea de a vinde omida lui Walt Disney,iar filmul e oarecum înrudit cu Harvey Cum îi spunea cineva,“toată lumea îşi doreşte să fie Cary Grant”,iar Archibald Leach (numele adevărat al lui Grant), a răspuns, “şi eu”…
RIP+A murit Art Buchwald, 81 de ani, faimos umorist american, care a dat în judecată studiourile Paramount pentru punctele lui de profit la Coming To America, film pentru care îi dăduse înainte în judecată pentru plagiat !
coming back soon, with another blog--toon
Archibald Leach
18 ian A fost ziua lui Cary Grant, ar fi împlinit 103 ani, wow ! L-am sărbătorit cu un film care e irezistibil, ONCE UPON A TIME (din 1944, regia Alexander Hall,); E filmul cu omida dansatoare a băieţeului Pinky. Pe nume Curly, aceasta dansează pe melodia "Yes Sir, That's My Baby” într-o cutie de carton închisă. Cary e genial în încercarea de a vinde omida lui Walt Disney,iar filmul e oarecum înrudit cu Harvey Cum îi spunea cineva,“toată lumea îşi doreşte să fie Cary Grant”,iar Archibald Leach (numele adevărat al lui Grant), a răspuns, “şi eu”…
RIP+A murit Art Buchwald, 81 de ani, faimos umorist american, care a dat în judecată studiourile Paramount pentru punctele lui de profit la Coming To America, film pentru care îi dăduse înainte în judecată pentru plagiat !
coming back soon, with another blog--toon
vineri, 19 ianuarie 2007
THE LAST DROP
am făcut greşeala şi m-am uitat la THE LAST DROP; o îmbârligătură de intrigă inspirată de Kelly's Heroes si omonimul său contemporan, Three Kings, per total o vomă de film, făcut la Buftea de un englez mediocru, Colin Teague, în care apare, penibil, maxim zece minute, Michael Madsen, care nu ştii dacă e treaz sau plin de whisky, la fel de siktirit ca la filmările la BLOODRAYNE. Filmul a ieşit, normal, direct pe DVD, era la Cannes în market în 2005 şi am vrut să-l văd, bine că am renunţat, posterul era şmecherit şi te făcea să intri în sală,dar neeeh, pe lângă el, Cinci pentru infern e Tarkovski...Billy Zane (primul creditat pe generic), stă cu bereta pe cap să nu i se vadă chelia; singurii din tot ansamblul de accente (american, englez, scoţian, german, olandez, scandinavic, estic), care funcţionează OK sunt “the odd couple”, Karel Roden (actorul ceh de export din 15 minute, Blade II, Hellboy, Bourne 2 şi Running Scared), şi suedezul Alexander Skarsgård (fiul lui Stellan). Muzica lui David Julyan (colaboratorul lui Christopher Nolan) cu nişte conotaţii de metal (Heavy), care mi s-au părut anacronic deplasate, şi efecte cheesy (avioanele CGI au fost făcute cu un buget de spoturi TV), ca să nu mai zic că după aia m-a mai amărât cu un nou episod dezamăgitor din Masters of Horror ( a cărui primă serie se dă la noi pe Cinemax)…dar azi sper să văd THE QUEEN…
CNC, ETC.
acest scandal nou în care lumea e dezbinată, şi se ceartă între ei, io personal aş renunţa la banii de la CNC şi aş face film cu alt suport pentru că oricâţi bani înghit, oricum publicul nu iartă, adică ignoră, adică nu se duce să mai vadă nimic, pentru că filmul românesc şi-a pierdut creditul şi premianţii de azi nu rezolvă problema comatozei cronice...iată o radiografie a scandalului care arde mocnit şi dezbinat (nimeni nu a formulat o dare în judecată), pe forumul Cinemagia, mai populist şi neaoş decât în alte părţi, da criticii au semnat o scrisoare pentru prima oară, am semnat şi io şi mi-a apărut numele greşit, Alin Dudu Dumbravă (în Observator Cultural), o să se uite ăştia şi o să râdă, mă aştept să ne întâlnim pe strasse şi să aud, “semnai şi tu, Dudule, hmmm?”… mai e şi petiţia publică a ale cărei semnături s-au rărit acum, după cum scrie la gazetă, peste 2000 de semnături, adică, numai 2000 ? http://www.petitiononline.com/prcnc/în loc să o văd pe Helen Mirren drept regina Angliei m-am gândit că mă va distra un film de “băieţi" aşa că am făcut greşeala şi m-am uitat la THE LAST DROP
to be contd….
to be contd….
joi, 18 ianuarie 2007
Cut to...
ce tare sunt...cum am postat blogul s-a cutremurat Bucureştiul... :-),dar am zis că dau clue-uri la trailerul fals cu Tom Hanks, filmul de bază cu replica lui de Bond, e OMUL cu pantoful roşu (1985) apoi Hanks a jucat alături de Daniel Craig în The Road to Perdition, sunt cadre din Catch Me If You Can, casa care se dărâmă e din Money Pit, un cadru din Castaway, chiar şi din Bachelor Party (replica cu Bond, James Bond)...moartea lui Craig e din (am anunţat SPOILER), Layer Cake....Maria Grazia Cucinotta trage cu mitraliera din The World is Not Enough, BMW-ul din Tomorrow Never Dies plus "carnea", din Casino Royale, cu cadrul care se repetă cu Le Chiffre care priveşte malefic :> şi da, sticla care nu se sparge e Jim Beam (product replacement de Jack)::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::şi acum ca să-l sărbătorim pe BORAT, care a primit Globul (cel mai valabil Glob în afară de Scorsese dar el vrea Oscarul), adică nu el ci de data asta Sacha Baron Cohen....iată momentul, mult mai unfunny ca in character şi fără mustaţă,şi iată noua parodie Angry Alien (thx, kati), adică bunnies, dacă nu sunteţi familiarizaţi cu ea, belea, aveţi ce vedea din arhivă, deci Borat în 30 de secunde şi învăţăturile lui interpretate de bunnies...
Ok şi cronica mea la Borat, cinci stele din cinci Hi Five (am auzit că a fost de 4,2 grade, cutremurul, mai puţin decât are alcool berea), gencuie!
Ok şi cronica mea la Borat, cinci stele din cinci Hi Five (am auzit că a fost de 4,2 grade, cutremurul, mai puţin decât are alcool berea), gencuie!
miercuri, 17 ianuarie 2007
Fade In...(Scrooged too...)
so, FADE IN:
de ce movieland-pentru că am mai avut o rubrică intitulată aşa, v.liternet
şi pentru că despre asta e vorba, lumea filmului, o lume virtuală în secolul XXI.
OK; ieri s-au dat Globurile pe anul ăsta, cu ocazia asta am luat hotărîrea să văd şi eu THE QUEEN, asta am mai scris şi o să apară joi seara în Şapte Seri (unde mă puteţi citi săptămînal, nu mă înjuraţi de auto-promo dar să ştiţi de unde să mă luaţi). M-am apucat să-l downloadez (ştiu că e ilegal, so, sue me), filmul nu are distribuţie în România (încă sau total), şi o să ia la interpretare peste tot, aşa cum a făcut-o şi pînă acum. Numai că, fiind o persoană foarte tehnică l-am şters singur, un auto-delete, modelul de autodafe de tip tehnologic. Acuma l-am pus iară şi vă povestesc după ce l-oi vedea (ultima mea promovare tehnologică a fost să învăţ să extrag terminaţia rar). Aşa că, am recuperat Crăciunul şi am revăzut SCROOGED, un film cu Bill Murray şi spiritul Crăciunului, o comedie cam unfunny în care Murray e creeeepy, regizată de Richard Donner în 1988.
Oricum a fost un flop de flop, producţie scumpă, extravagantă, exagerată. Muzica lui Danny Elfman mi-a adus aminte de Batman Returns (de fapt chiar am vrut să scot Scrooged să mă uit la Batman dar m-am gândit că are tone de bonusuri)...Am văzut Scrooged la TV de Crăciun în Danemarca în 1995, nici atunci nu mi-a plăcut, mi s-a părut shto punerea în pagină a poveştii lui Dickens în TV-ul modern, cu ratings şi rate share, cu showuri over the top, promouri viclene şi executivi cinici şi cu sufletul împietrit. Acum am prins şi o glumiţă rea cu Richard Pryor (în clubul unde Murray ia lunch-ul cu Robert Mitchum şi John Glover, mai creeepy decât el), un cameo Miles Davis (plus Larry Carlton, Paul Shaffer şi David Sunborn; muzicienii de stradă din studio), un cameo Dick Donner (la final, unul din tehnicienii din carul TV la pupitru, oricum sunt date şi la trivia pe imdb). Şi ceea ce mi s-a părut cel mai tare, David Johansen de la New York Dolls (care au scos un album bestial în 2006, "We'll like you to remember even this", e fantoma Crăciunului trecut, într-o prestaţie gen Tom Waits....plus Carol Kane, cu inflexiuni orgasmico-isterice în voce a la Kate Bush si the lost love interest, Karen Allen, pistruiata de care eram super-îndrăgostit la vremea primului Indiana Jones, Raiders of the Lost Ark, of, of, Marion...ar mai fi şi nişte glumiţe la adresa lui Richard Burton, cu care Murray (aka Frank Cross, omul are şi un citat pus în biroul lui Cross..the place where you're nailed, sau cam aşa ceva), e confundat cu Richard Burton de nişte homeleşi alcolişti...ah, să nu uit, Bobcat Goldthwait are un rol senzational, pe Bob-cat îl şţiţi din seria Police Academy, apare în Doi, ca punkistul rău Zed, apoi devine cadetul Zed, omul are o voce diabolică, e azi e şi stand up comedian-aici e un disgruntled employee dat afară în ziua de Crăciun care trage cu puşca la fel ca Tom Hanks în Bonfire of Vanities (Brian De Palma, nume omniprezent în movielandul lui ALD), vezi şi la final la trailerul de pe youtube... Cronica lui Roger Ebert desfiinţează filmul ca lipsit de umor şi exagerat, bad, bad Ebert... Oricum, un rateu fascinant şi pînă în ultimele zece minute şi speech-ul final (care sună fals), weirdly seamănă şi cu The Game, really, oricum aceaiaşi conotaţie morală...
tot ieri a fost ziua de naştere a unuia din eroii mei all time favourites...Happy B-day mr. John Carpenter (acum câţiva ani am avut naivitatea de a-i scrie chiar un mesaj de La mulţi ani pe un fan site). Dar noul său episod din Masters of Horror, sezonul 2 (Pro Life) sucks ass, cu tot cu Ron "Hellboy" Perlman şi efecte KNB...
OK, azi mi-a apărut cronica la Apocalypto în ZIUA. ApocalyptoMel (nu-i fac reclamă că e film Media Pro, da ?), au schimbat acolo ultima frază, în care ziceam că "aştept cu interes" şi au băgat "de aşteptat". Talking about "the editorial we" al lui Jeffrey Lebowski. Linkul lor nu are diacritice.
OK, and now for something complelty different...şi akum ceva funny, TOM HANKS as 007
sau cum ar fi dacă Tom Hanks ar fi James Bond, băieţii de la Chocolate Cake City, autorii clasicului deja Brokeback to the future, au îmbinat tone de trailere, pentru un nou James Bond Casino Royale (atenţie !!!, spoiler la finalul la LAYER CAKE), data viitoare vă scriu din ce filme sunt toate bucăţile din acest fake trailer
Alin Ludu Dumbravă (scris pe muzica de la Nip /Tuck, "a perfect soul, a perfect mind, a prefect mind, a perfect..life"-Poate numai în mOvieland)
to be contd....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)