Cary Grant, mr. Smith şi the awful truth, Oscar nom # 2 e sîngeriu, SAG.

29 ianuarie 2007
Dilema de duminică seara, la ce să ne uităm, la Rocky sau la Cary Grant ?

Şi suavul câştigă, fără a avea nevoie de knock out. la fel ca şi alb-negrul care cică e mai odihnitor pentru ochi dar te şi adoarme mai repede, la fel ca lectura unei cărţi. So, THE AWFUL TRUTH (Leo Mc Carey, 1937). Highlight-ul e Mr Smith, care se joacă de-a v-aţi ascunselea cu un melon (bowler hat), nu v-aţi prins, nu e Brad Pitt ci un cîine foxterrier genial. Cary joacă minunat în acest prototip perfect de upper class sophisticated comedy, în genul lui Lubitsch, cu aere de screwball. Irene Dunne este irezistibilă dar Cary e în filmul perfect, filmul în care Cary Grant e Cary Grant, cu un an înainte de Bringing Out Baby (nu ştiu dacă de aici i-a venit lui Hawks ideea de a-i da partener un pui de leopard, sau în cazul lui ONCE UPON A TIME o omidă dansatoare invizibilă (v. entry din 19 ian). Iar Ralph Bellamy e un milionar petrolist din Oklahoma, care învaţă pe propria-i piele că femeile sunt frivole şi “a boy’s best friend is his mother”. Nu ştiu dacă lui Hunter Thompson de aia îi plăcea cântecul cu “I wanna go home, where the Buffalo roam”.

+

mi-a apărut un articol în Observatorul cultural NR. 99. Se numeşte “Borat cel voinic şi globurile de aur”, şi în el l-am redescoperit pe Ray Arco, personaj faimos al revistei “Cinema” din perioada de tristă amintire. U’ll see why !

+

OSCAR NOMINEES # 2 Leonardo DiCaprio

în loc să-i dea pt DEPARTED l-au nominalizat pentru Blood Diamond. Pe undeva ascuns se află şi un film, într-un extrem de lung promo ONU, UNICEF. Deh, un film de Ed Zwick.

O singură glumitză mishto, în mijlocul unui sat pîrjolit , un negru îl vede pe Digimon cu DiCaprio şi-l întreabă, ce-i cu ăsta, “e înebunit după diamante”, zice Dijimon. “Bine că n-au găsit încă petrol”, zice negrul fantomatic. “Să vezi atunci belea pe noi”.

Şi acest diamant sîngeriu e nominalizat la cinci Oscaruri, actor, actor în rol secundar (Djimon Hounsou), montaj, sunet şi montaj sonor. Io n-am prea auzit sunetul din cauza muzicii care era o clonare de zimmereală de prost gust şi mă gîndeam că e făcută de vreun junior de la media ventures până la genericul final cînd am văzut că e un quickie de James Newton Howard. Cred că africanii au toate motivele să se declare jigniţi pentru cum sunt prezentaţi, problema e că nu-ţi pasă de ei, ccea ce de fapt e tristul adevăr, v. Somalia, Rwanda, etc. E un film albuliu, făcut de albi, pentru albi, care rulează cu un promo înainte, help the bla bla...

+

s-au dat SAG (Screen actor’s guild awards) . De obicei cine ia, ia şi Oscarul, distribuţia-ansamblu din Little Miss Sunshine, Whitaker, Mirren, Eddie Murphy şi Jennifer Hudson. Julie Andrews ia lifetime achievement. Pentru Mary Poppins sau pentru SOB, “I’m gonna show my boobies” ?

+

asha, so I’ll show ya mine. Mâine veţi afla de ce sunt eu şi people I know, nişte snobi, pardon, film snobs înfumuraţi şi afurisiţi.