Waltz with Bashir

Deschiderea la Animest editia 3-a, s-a făcut cu filmul pe care l-am pierdut la Cannes şi apoi în Franţa la cinema, Waltz with Bashir . Descris ca un documentar animat e mult mai mult, un hibrid şi un film unic ca gen, şi mă felicit că l-am văzut. Nimeni din cei care l-au văzut anterior nu mi-au zis că e atît de bun, pe mine m-a rupt. Film de război, sau reconstituire a masacrelor de la Sabra şi Shatila din războiul (invazia) Israel-Liban în 1982.Era considerat favoritul la Palme D'or şi se zice că n-a luat pe motive politice.

Încă n-am văzut Entre les Murs dar acum sunt sigur că Bashir a fost shuntat. Am văzut că a fost comparat cu romanul grafic al lui Art Spiegelman, Maus, despre holocaust. Mai interesant e că Ari Forlman (regizor, scenarist şi producer), soldat la 19 ani în timpul evenimentelor are un blackout total asupra evenimentelor aşa că simte nevoia să afle ce s-a întîmplat. Şi în final aflăm cum s-a transformat dintr-o victimă a Holocaustului într-un torţionar nazist, sau cel puţin un complice. E un film despre memoria afectivă şi despre blocaje, despre război şi despre martorii lui.

Tehnică narativă a la Citizen Kane, cu flashback-uri extrem de puternice vizual (regizorul animaţiei Yoni Goodman), unele suprarealiste. Extrem de dinamic filmat, începe excepţional, cu o haită de 26 de cini turbaţi care aleargă pe străzile Israelului. Mi-a adus imediat aminte de animaţiile lui Gerard Scarfe pentru The Wall. Persepolis, animaţia de la Cannes 2006, distribuită şi în România, e ca un film Disney faţă de Bashir.


Dar tehnicile de realizare sunt mai aproape de Chicago 10, , documentar animat din 2007 despre protestatarii din 1968, şi A Scanner Darkly, tehnica rotoscoping (filmare cu actori, apoi animaţi), a lui Richard Linklater din Waking Life dusă pe teritoriul lui Philip K. Dick. Titlul vine de la liderul libanez Bashir Gemayel, de partea Israelului, ucis de palestinieni, iar valsul e mai mult un dans cu moartea, într-o secvenţă care aminteşte de Full Metal Jacket.

Mi-am amintit şi de alte filme de război, de la Thin Red Line (sunetul amintirii false din flashback), Apocalypse Now, Plutonul la Black Hawk Down şi Redacted. Muzica excelentă, atmosferică a lui Max Richter (poate prea multă, ca să te manipuleze emoţional), cu adaosuri clasice (Bach, Chopin, Schubert) şi cintece rock (“This is not a love song” al lui PIL, vizualizat cu brio). Am citit acum că muzica a fost gata mai întîi şi apoi s-a făcut animaţia. Unul din cele mai bune filme ale anului. În cronica mea la Wall-E spuneam că sigur va lua Oscarul şi că îl merită. După ce am vazut Bashir, Wall-E să mai facă ture pe planeta lui.


interviu cu Ari Forlman (regizor, scenarist, producer) la Toronto aici.

10 din 10 sau 5 stele din cinci