The Wolf of Wall Street & The Real Wolf of Wall Street

“No matter what happened to you in your past, you are not your past, you are the resources and the capabilities you glean from it. And that is the basis for all change.”

– Jordan Belfort (The Wolf of Wall Street)

din 10 ianuarie pe ecrane filmul lui Scorsese despre Jordan Belfort (in top ten-ul meu al filmelor din 2013), brokerul care a bagat in el mai multe droguri ca un rockstar, of of Keith Richards !! The Wolf of Wall Street are o durata epica, aproape trei ore, si in cut-ul initial avea peste patru. De data asta montajul e fluid, nu ca in The Departed, unde era macel.
Marele Ratsby ! Sex, drugs and bullshit !!! Comedia anului şi cel mai obscen delirant film de dată recentă ! ! Întoarcere la formă pentru Scorsese cu un biopic Outrageous !! Apropiat stilistic de Casino si de Goodfellas, cu mentiunea ca acum sarja este mai satirica, si e indreptata asupra capitalismului american peste limita oricarei rapacitati si nebunii. Iar voice-overul e mai suprarealist, ca si scena, Wall Street, fata de care filmul lui Oliver Stone din 1987 pare la fel de cuminte ca It-s a Wonderful Life... De vreo 5 ori mai multe F words ca in Scarface !!! Antologic, o scenă cu consum de droguri bate Fear and Loathing in Las Vegas !!!
Scenariu beton, balistic, dupa cartea lui Belfort, scris de Terence Winter (Sopranos, Atlantic City), roluri secundare copioase, un soi de cameo Matthew McConaughey care bate chiar rolul sau din Dallas Buyers Club,

Jonah Hill -intr-un rol care mi-a amintit de ce facea Sean Penn in Carlito-s Way si Rob Reiner, in rolul tatalui lui Belfort, Jon Berenthal (din Walking Dead), Kyle Chandler ca agent federal, frumusetea australiana Margot Robbie-descoperirea filmului, Jean Dujardin , bancher elvetian si Joanna Lumley, o matuse binevoitoare :). Di Caprio e peste tot, il portretizeaza pe Belfort la superlativ, e de fapt proiectul sau pe care a vrut sa il faca din 2007 incoace, si el l-a convins finalmente sa il regizeze in a cincea lor colaborare. Dar iar o să îl şunteze AMPAS pe DiCaprio :(
-un inside view de la THR cu DiCaprio, Jonah Hill, Scorsese si Terence Winter:

Soundtrack energic, supervizat ca de obicei de prietenul lui Scorsese, Robbie Robertson (ex The Band), cu mult blues, Bo Diddley, John Lee Hooker-Boom Boom, Elmore James, Chester Burnett (Spoonful, piesa lui Willie Dixon facuta celebra de Cream si Eric Clapton), dar si Paul Simon (Mrs. Robinson, dar cintata de Lemonheads), Billy Joel, Devo, Cannonball Adderley (cu doua piese de Joe Zawinul) si...Cypress Hill. No Rolling Stones tho :)
Robertson semneaza The Money Chant, alaturi de Matthew McConaughey, care asigura chant-ul tribal deja faimos. Piese aditionale de Theodore Shapiro. Din pacate multe din acetea nu par pe soundtrackul oficial, care contine doar 16 piese din cele 54 din film.

Uncut zice aici

Iata-l pe adevaratul personaj, fostul lup al bursei newyorkeze, azi speaker motivstional !!!, povestind candid si fara nici un fel de guilt, povestea cu yachtul (filmul a folosit licente dramatice la greu). Interlocutorul e greu de suportat, dar Belfort e a sight 2 see and believe...
4 din 5, 8 jumatate din 10 !!!

NALDM: mai e o problema legata de modul cum judecam filmul, si daca autorii lui s-au erijat in a spune poveste fara a fi moralizatori, si a-l face simpatic de Belfort, sunt sigur ca publicul (cel care nu va fi scandalizat), va aprecia invers decit trebuie ceea ce vede pe ecran. Cuvintul cheie despre WoWS este obscen, si daca apreciem aceste extravagante unui rockstar sau moviestar, un gangster sau un escroc, indiferent cit de carismatic, e nu poate fi un model de viata. Din pacate, ESTE, si asta e ceea ce i se reproseaza filmului lui Scorsese de catre atacatorii sai. Dar daca, dupa ce il vezi ai indoieli si un gol in stomac, insemana ca ai inteles cumva mesajul.