miercuri, 10 septembrie 2008

Lost in Eurasia-day 3 and 4

An-m ami apucat sa intru pe internet pentu ca tot timpul era coada, la capitolul computere pentru presa sunt doar 7, ceea ce e egal cu zero l aun festival cu sute de guesti. Lost in Astana, cu vintul stepei care suiera la geamul meu de la etajul 13, sau care aproape ca te ia pe sus cind mergi pe strada. Astana nu e un oras de batur cu picioarul, asta am stabilit deja. Cam toate problemele sunt legate de limba, daca nu vorbesti ruseste si nu intlegi chirilicele esti mai lost decit Sofia si alteregoul ei, Scarlett in Tokyo (am vorbit despre ea cu Fred Roos, producator la toate filmele ei, si amic de familie cu toti Coppola). Aici se fac multe filme pe video, si sunt extrem de greu de vizionat. Proiectile sunt in salile din hiotel si intr-un muiltiplex (Astana are zece kinopark-uri, asa se numesc, si asta la 700.000 de locuitori ! Mallurile sunt aproape goale, magazinele la fel, dar sunt deschise pina tirziu , peste tot sunt fete, tinere, majoariatea mongole dar si caucazine...ce e cel ami enervat e cum intra ele la film in tot timpul filmului ! si se plimba de colo colo, parca ar fi pe strasse, sau vorbesc nonslant la telefon, sau intre le, tare ! Nu o fac inadins, pur si simplu sunt ca niste copii mici ! Azi am plecat de la un film kirkiz (Unknown Destination), n-am mai rezistat, ca era filmat groaznic pe video, si nu inteleg de ce fac asta, pentru ca au buget si actori, etc, si am intrat la filmul Lucretiei Martel, saraca nici nu ajunsese aseara si nici azi la filmul ei, n-am vazut-o !), Femeia decapitata, titlu fatidic parca !, am rezistat vreo 15 minute-auzisem de la Cannes ca e plicticos si static- si am plecat in alta sala unde trebuia sa se dea Absurdistan, dar in locul lui se dadea Kim Ki Duk, Breath. Am jurat sa nu mai vad filme de Kim Ki Duk dupa ce am vazut Insula la TIff acum citiva ani si m-a enervat rau de tot, dar am zis sa stau sa vedem cum e. Weird guy, and kinky too Duk asta ! Un triunghi care de fapt e cvinet, un condamnant la moarte in puscarie, un alt detinut care-l iubeste in van, o femeie nebuna de durere, sotul ei , si un gardian voyeur deus ex machina. Antonioni sud corean cu un twist, nu e genul meu dar interant filmul, am observat la sfirsit ca numarul detinutului 5795 or something era acelasi cu numarul de la Jeepul cuplului.
se pare ca cele mai bune filme sunt cele pe care le-am vazut deja. Regal, real treat, REDACTED al lui Brian De Palma pe care l-am vazut pe dvd, pe ecran mare, pelicula, clar, chair dac e facut in majoritiate pe video. M-a impresionat mult mult mai tare si mi s-a parut extrem de emotionat la final, dramatic si un film extrem de curajos pentru ca , da, se poate interpreta ca e anti-american ! Casualties of War revisited, Appointment in Sammarra si mai ales falsul documnetar Barrage, complet cu Handel din Barry Lyndon si cadrul cu scorpionul mincat de furnici din Wild Bunch si Salariul groazei. O tona de detalii le-am putut studia mai bine acum ! Pacat ca infara scandalului mediatic filmul lui BDP nu a schimbat nimic!!! Si asta mi s-a parut cel mai absurd si atunci cind l-am vazut prima data, faptul ca e doar un incident care e trecut cu vederea si americanii isi vad de treaba lor !
am revazut si Restul e tacere, o copie excelenata, culori senzationale, il vad acum a treia oara dupa Cluj anul trecut si premiera din martie si mi-a placut si mai mult si m-a convins din nou ca e un film cinefil ! Succes la preselectia de Oscar !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu