vineri, 12 februarie 2010

Berlinale 60-Metropolis Tage

83 de ani de la premiera, cea mai completa varianta posibila la capodopera lui Fritz Lang, cu cele 30 de minute in plus descoperite in 2008 la Cinemateca din Buenos Aires. M-am sculat de dimneata si cu ochii cirpiti am pornit-o la metrou si cu coffee to go am ajuns la tanc la Friederichstadtplast, unde era o coada de zile mari. Dar asta pentru ca usile nu se deschisesera inca, si tocmai se deschideau, asa ca o gramada au sarit coada, included me, cu cafeaua im hande, la coada la garderoba, pt ca in Palast (cea mai faimoasa sala de variete din fostul DDR) nu te lasa cu haina pe tine. Am mai asteptat ceva si apoi, in sala, orchestra repeta si ea, ca si MC-ul, care a rostit discursurile de seara, ale lui Dieter Koslick si prim-ministrului. O poza cit casa a lui Lang cu monoclu, cu un text introductiv despre Metropolis, apoi a inceput proiectia.

Cu fulltime orchestra, mi-a parut rau de ei, ditamai catastiful de partitura, parca era Biblia lui Moise si De Mille, si oamenii au cintat trei ore dimineata si apoi trei ore seara. In acelasi timp se prezenta la Opera veche din Frankfurt, si in trasmisie directa la Poarta Branderburgica, unde o cortina imensa a acoperit Poarta si traficul a fost deturnat. Doar ca timpul si ninsoarea nu sunt propice pentru un film mut de trei ore cu acompaniament simfonic.
Cu o ora inainte nu prea era nimeni pe acolo. Anyway, filmul vazut astfel e o minune. fantastic, cum l-au ciopirtit si l-au ciuntit. Copia din Buenos Aires era pe 16 mm asa ca toata calitatea materialului inserat este mult mai slaba decit a celui restaurat de arhiva Murnau in 2001, pe atunci ceea ce se credea ca va fi editia finala. Cred ca primul insert vizual din Metropolis pe care l-am vazut a fost in clipul lui Queen la Radio Gaga din 1983. Apoi am vazut prima data la video in oras versiunea colorizata si orhestrata de Giorgio Moroder, cea ciuntita la 95 de minute aprox, cu piese de Freddie Mercury si Loverboy. Abia dupa jumatea anilor '90 am facut rost de pe Arte de cea care era atunci versiunea extinsa, restaurata, iar in 2001 un prieten mi-a adus de la Madrid cofretul metalic dvd Metropolis final restaurat, complet cu un tricou negru cu Fritz lang si un ceas Metropolis. Tricoul ar fi fost bun de purtat azi. Cu toate ca e greu sa urmaresti un film mut, alb-negru, cu muzica grea live, la 10 dimineata, i did it, si n-am atipit. Un intreg subplot, cu muncitorul nr 11811 si omul de incredere al lui John Frederesen a fost scos si multe alte detalii copioase. "Inima ramine mediatorul dintre cap si miini" si Metropolis, readus la fala sa (mai ramin 2 secvente nerecuperate care sunt punctate de inserturi explicative), ramnine cel mai influent film SF of all time si una din cel mai ambitioase productii din istorie. Si motiv suficient de venit la Berlinale anul asta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu