A Face in the Crowd

daca am scris anterior de cel mai prost film al lui Kazan, iata ca apoi l-am vazut si pe cel mai bun, A Face in the Crowd, din 1957, un amalgam de politica si showbiz cu un one man show cum rar am mai vazut, o ascensiune si o decadere demna de Arturi Ui sau Tony Montana in varianta Al Pacino. Andy Griffith (in debutul sau) este cel ce e botezat Lonesome Rhodes, un drifter vulgar, cu o putere hipnotica atunci cind ajunge la radio si mai apoi vedeta de show TV. Scris de Budd Schulberg, alt camarad "turnator la HUAC" de-al lui Kazan, cel care de altfel a scris On the Waterfront, este suma colaborarii lor. Iar Griffith este ireal, o forta a naturii !!! In anii 70-80 Tom Waits s-ar fi putut apropia de o variant a sa, mai ales ca omul e si cintaret country. Complet politic incorect, rasist dar de fapt anti-rasist, amar si cincic, este unul din cele mai importante filme americane despre politica si media, cu 20 de ani inainte de Network !!! Alte referinte dar mai cuminti ar fi All the King's men, the Great Mc Ginty si the Sweet Smell of Success. Am inteles ca Bamboozled al lui Spike Lee ii este dedicat si citeaza din el la greu. Iar Clooney cu Good Night and Good luck, Good Night and Good luck, punct. Sunt sigur ca gimmickul de care se foloseste Patricia Neal pentru a-l compromite pe Andy Griffith a fost folosit in alt film, i just can't recall which.



extrem de avangarde pentru vremea lui , capodopera lui Kazan si azi mult mai actuala decit piesele de teatru sau romanele ecranizate de el pentru care e celebru. Un film care asteapta sa fie redescoperit.

10/10