LMA JC & RIP mama luI Superman :-(

adica LMA John Carpenter (62 ??? and no movie in theaters in 10 years, bommer, man), back with The Ward,
and RIP Susannah York, adica mama lui Superman in filmul lui Richard Donner (1978)-tata fiind cel mai bine platit pentru un rol pentru atunci, Marlon "gettin'fat-I don't care" Brando !
sau juna din Tom Jones (1963) sau victima din They Shoot Horses Don't They? (1969, nominalizare la Oscar pt cel mai bun rol secundar feminin), premiu pentru cea mai buna actrita la Cannes in 1972 pentru Images de Robert Altman ! Ultima oara am vazut-o in Franklyn (2009) si anterior in Visitors al lui Richard Franklyn (2003), catch the pun, Franklyns ?

\http://www.nickelinthemachine.com/tag/rolling-stones/
relik tu esti iara de vina, cu Sky Riders, macatr fa-mi-l si mie !

De la part des copains / Cold Sweat (1970)

Titlul francez e mai interesant decit cel englez in acest film bazat pe romanul lui Richard Matheson, Ride the Nightmare (filmat anterior pentru TV in 1962 in Alfred Hitchcock hour), vazut imediat dupa noul The Box, tot dupa Matheson. Si cu cascade de Rémy Julienne, al treilea film on a row, dupa Le Gitan si Who ?. Si inca ce cascada, o urmarire cu masina pe pante abrupte, pe Coasta de azur, din Grasse in munti, contra-cronometru, spectaculara, a bout de souffle.

Primul film al lui Terence Young (tata filmelor cu Bond) cu Charles Bronson, pe vremea cind era star in Europa si necunoscut in America, aici a iesit doar asa un pic, inainte de Death Wish, in 1974. Celelalte sunt Red Sun si The Valachi Papers.

Plotul a fost refolosit in A History of Violence, a mon opinion, si inca in alte tone de filme. Un tip cu trecutul sters dar care intr-o zi i se intoarce si-l loveste in fata. Sau cum vin The Visitors, cei al lui Kazan, dar cu motherfucker Charlie Bronson. Si un euro-cast ciudat, Liv Ullmann e sotia lui blonda si cuminte, James Mason cu accent sudist, Luigi Pistilli si sotioara Jill Ireland's rich hippy girl.

Si Michel Constantin, intr-un rol episodic, el apare cu Bronson si in Violent City in acelasi an. Cel mai tare in ecuatie e Jean Topart as Kananga, asasinul psihotic si uberbadguy-ul filmului.
3 1/2 din 5, 7 din 10 !

DVD de origine suedeza cu extras, un "documnetar de 12 minute cu origine de pe cel cu canal Plus, inc are 2 critici vorbesc despre film, nu extrem de interesant. Plus trailer (lung si scurt) si filmografii.

The Visitors

penultimul film al lui Kazan (ultimul fiind The Last Tycoon, despre care am scris pe blogul vechi), si primul film care trateaza problema Vietnamului, sau mai bine zis post-trauma acestuia (la fel ca in scena antologica din Mean Streets un an mai tirziu in care capitanul, beat, vrea sa violeze in bar o clienta si baietii ii spun, "stai locului, nu suntem in Vietnam, aici sunetm acasa ".
Debutul lui James Woods si Steve Railsback, scris de Chris Kazan, baiatul lui Elia.

Cel mai intereant e ca filmul poate functiona ca un sequel la Casualities of War al lui Brian De Palma, film facut in 1989. The Visitors a fost facut in 1972 pe un mini-buget, si e considerat un thriller, atmosfera apasatoare seamana cu cea din Straw Dogs dar si cu cea din Funny Games al lui Haneke. Soldatul lasat la vatra Bill (Woods), alaturi de nevasta (Patricia Joyce), copilul nou nascut, in casa tatalui, scriitor de romane western, veteran din al doilea razboi mondial (Patrick McVey, excelent), in mijlocul iernii, e viziatat de doi fosti camarzi, portoricanul Tony (Chico Martínez) si sergentul tacut si nelinistitor Mike (Steve Railsback).



Bill i-a denuntat pe cei doi si alti membri ai unei patrule care au luat o fata vitenameza dintr-un sat, au violat-o si apoi au impuscat-o (exact ca in cazul real din presa pe cre l-a prezentat BDP in filmul sau, reluat in Redacted, acelasi lucru petrecut in Vietnam). De Palma a auzit de caz datorita filmului german OK (1970), care a provocat sacnadal al festivalul de la Berlin. Vinovatia fiecaruia e aici analizata de Kazan altfel, si tensiunea reminiscenta de filmul lui Haneke. Faptul ca soldatul si-a tradat prietenii aminteste de tradarea lui Kazan in fata comisiei lui Mc Carthy (HUAC) si e face filmul cu atit mai personal. Rolul fiului sau, care a introdus si personajul tatalui, si critica anti-Vietnam si razboi, e decisiv.




Extrem de prost primit la iesire, filmuol e destul de neplacut si azi dar extrem de curajos pentru acea vreme. Produs de Kazani, filmat pe super-16 mm si montat de Nicholas T. Proferes (Wanda), in casele lui Kazan din Conncticut, nu are decit muzica incidentala si e si mai meritoriu pentru descoperirea a doi actori care vor face istorie.

DVD spaniol, transfer ok, 1.85.1



8/10 sau 4 din cinci