Şapte Seri, octombrie 2006
A fost sau n-a fost. E pe ecrane acum. Du-te să-l vezi. Sau te păstrezi pentru Lacrimi de iubire, filmul?
Tocmai a luat premiul cel mare şi cel de scenariu la festivalul de la Copenhaga. Al enşpelea premiu pentru Corneliu Porumboiu, care şi-a finanţat filmul independent, cu sprijinul unor firme locale şi al Cinefondation. Odiseea a pornit la Cannes, unde a luat Camera d'Or, cea mai mare distincţie pe care a primit-o aici vreun film românesc până acum.
Deci, a fost sau n-a fost? Ce să fie, ce să fie? Revoluţie la Vaslui, dom'le. Cui îi mai pasă după atâţia ani? Celor trei crai din film, Jderescu (Teodor Corban), patron de televiziune locală, care trebuie să-şi facă emisiunea, Pişcoci (Mircea Andreescu de la Braşov, nevăzut în filme, decât pe la Daneliuc, poate de-acum înainte), pensionar care face pe Moş Crăciun şi Mănescu, profesorul de istorie alcoolic (Ion Sapdaru, actorul lui Porumboiu din scurtmetrajele anterioare, Pe aripile vinului şi Călătorie la oraş, plus un rol mic, dar excelent, în Hîrtia va fi albastră, celălalt regal al sezonului 2006). Un fel de tripletă The good, the bad and the ugly, sau, dacă vreţi, Take, Ianke şi Cadâr, într-un duel verbal spumos, irezistibil, dulce-amar, secondată de chinezul Chen, patron de magazin local cu înţelepciune şi răbdare budistă. Plus un cameraman cu şapcă care nu vrea trepied şi face şarful în direct pe peliculă şi o fanfară care o dă pe latino. Şi pocnitori care pocnesc în holurile blocurilor întunecate şi mohorâte.
Nu e o comedie, ci un film foarte trist, care se petrece dintr-o bucată, în ajun de Crăciun. Cu o şarjă la marota talk-show-urilor despre revoluţie, care ne-au măcinat nervii ani de zile. Dar se râde non-stop, datorită actorilor care dau un adevărat recital şi atmosfera aminteşte de filmele ceheşti de pe vremuri (cum ar fi Balul pompierilor). Şi filmul translează, s-a râs peste tot unde s-a văzut, se pricep personajele şi dramele lor mărunte, minimaliste, de oameni obişnuiţi.
Anomalia, e nominalizat la Hollywood World Awards, are şi distribuitor american, dar nu-l trimite ţara la Oscar. De, n-a fost să fie. Cum zicea Heraclit, nu putem să ne scăldăm în apa aceluiaşi râu a doua oară. Ba da, Corneliu, putem. Adică putem să vedem filmul a doua oară. Şi se poate şi a treia oară. Români, treceţi Prutul, Carpaţii, strada pe la semafor, şi hop la cinema cu voi! În această ţară care face Margo-uri, Azucene şi femei ale visurilor, adică coşmaruri, nu filme, iată a apărut un caz şi nu e izolat, face parte dintr-o epidemie. Care sperăm să erupă odată ca lumea, ca Vezuviul şi nu ca vulcanii noroioşi! A fost şi va fi. Urmăriţi spaţiul.
