Paul Scofield, maan, de ce oare n-a jucat un James Bond villain -ar fi fost perfect, e unul din cele doua roluri pe care le-a jucat inainte de A Man for All Seasons sia dtorita lui
The Train (1964) este mult mai memorabil. un actor care l-a urmat ca stil si prezenta este Stephen Berkoff.
beauty and the beast, multe conotatii., beauty: tablourile, arta., sacrificiul.
the beast: nazistii cu uniformele lor batoase, obsesia colonelului Von Waldheim, trenul in sine si masinariile de fier si otel, razboiul in general.
am vazut filmul la Astra, Brasov, pe 16 mm, in sala mica, de protocol, cind eram in liceu, la o vizonare instructaj pentru cei din intreprinderea cinematografica (cca. 1986) cu tata, prezentat de Radu Aneste Petrescu, cu care dupa film am avut o discutie interesanta si instructiva, sursa de inspiratie, pe care i-am povestit-o apoi cind i-am devnit student. Tata era mare fan de filme cu o anume morala (Last Train from Gun Hill, Rio Bravo, Expresul lui Von Ryan, Marea Evadare) si de multe ori vorbeam despre Trenul si imi dadea ca exemplu ofiterul neamt interpretat de Scofield, pentru care obsesia personala aabsurda reprezenta singura realitate, in timp ce in jurul lui lumea se facea praf. Azi, dupa ce Scofield a murit (imi aduce aminte mult de Peter Finch si Albert Finney, acelasi gen de actori britanici) mi-am dat seama vazindu-l pe dvd mai viu si mai nebun ca niciodata ca traieste pentru totdeauna. Din perspectiva mea el este punctul nr unu de atractie al filmului lui Frankenheimer (pe care-l tineam atit de bine minte, desi l-am vazut o singura data, acum aprox. 22 de ani).
Colonel von Waldheim: "
Labiche! Here's your prize, Labiche. Some of the greatest paintings in the world. Does it please you, Labiche? Give you a sense of excitement in just being near them? A painting means as much to you as a string of pearls to an ape. You won by sheer luck: you stopped me without knowing what you were doing, or why." initial trebuia sa fi regizat de Arthur Penn pe un scenariu mai intimist dar Burt Lncaster l-a dat afara si l-a adus pe regizorul sau de la Young Savages, Birdman from Alcatraz si Seven Days in May, Frankenheimer care a schimbat filmul si a pus trenul in prim plan si actiunea non-stop realista. Filmat in alb-negru in Franta de Jean Tournier (Ziua sacalului, Moonraker) si Walter Wottitz (Ziua cea mai lunga, Armata umbrelor), cu participarea lui Wolfgang Preiss, Michel Simon, Jacques Marin, Jeanne Moreau, Suzanne Flon si doi actori cult, Howard Vernon si Donal O'Brien (euro-trash), de partea nazista...muzica lui Maurice Jarre imi aduce aminte pe alocuri de un sound din filmele riomanesti (Tiberiu Olah, la Sergiu ceva, probabil preluat de aici). O influenta sigura asupra multor filme, de la Riders of a Lost Ark la Schindler's List si chiar Die Hard.
mai ales ultimul act, extrem de tensionat in care obsesia devine duala si duelul , tablourile pentru care merita (?!) sa risti si sacrifici atitea vieti...
Colonel von Waldheim: (contd.)"
You are nothing, Labiche -- a lump of flesh. The paintings are mine; they always will be; beauty belongs to the man who can appreciate it! They will always belong to me or to a man like me. Now, this minute, you couldn't tell me why you did what you did."
9/10
