Mark Knopfler la Sofia

ieri la Palatul culturii, un monstru de sala, dar cu stil, ani peste Sala palatului.
Alchemy: A dream come true, finally, dupa 25 de ani de Dire Straits si Knopfler....

dar dupa cum spune jurnalul lui Guy Fletcher, basistul, close to not happen....

Knopfler moving pictures

one fuckin big beer

we shoul've gone here (no kiddin, but who's payin ?)

on every street yoga

slaves of sofia

mark one ozn

Mark Knopfler diary

Sofia 11 iunie 2008.
6 ore la dus, 5 ore la întors. Pretty easy…
Antepenultimul concert din turneul european Kill to Get Crimson, album din care n-a cîntat decît prima piesă, True Love Will Never Fade.
Guy Fletcher la bass şi percuţionistul de la Dire Straits, acum la tobe…


Showul a început cu o oră mai tîrziu dar jurnalul lui Guy Fletcher zice ca era să nu se ţină pentru că nu le ajunseseră camionele cu scule şi scena era montată prost şi au concediat munictorii bulgari şi au reaşezat-o ! Palatul congreselor şi culturii, un monstru din defucta epocă, un fel de sala palatului, cu sculpturi afară şi în hol.



M-am emoţionat abia la sfirşit, cînd a plecat şi mi-am dat seama cum au trecut 25 de ani de Knopfler şi Dire Straits…

Plin de "moşi", mama cu fiica numai bine coaptă, am stat pe scari si in picioare, cu bilete luate de cineva din Sofia pentru Encica la negru pentru care nu am platit (thanks!)



Playlist:
Geo zice că a început cu Cannibals de pe Golden Heart
Why Aye man
Saling to Philadeplphia
What it is
Boom like that (Krok with a k)
True Love will never Fade.
Romeo and Juliet
Sultans of Swing
Piesa knopfler ?
Telegraph Road
Stage going down song…rocking groove…?
Out

Bis
Brothers in Arms
So Far away from Me
Theme from Local Hero (pancarta unui spectator cu Our Local Hero şi Local taiat)

Martyrs

am vazut viitorul horrorului pe linga care saw si hostel-urile si toate torture porn-urile sunt desene animate disney ! Mai dur ca horrorul englez, mai sadic ca horrorul spaniol, toatal lipsit de umor, cu niste touchuri de horror japonez, al doilea film al lui Pascal Laugier care a turnat in Romania primul sau film Saint Ange (care mie mi-a placut si mi s-a parut creepy). Dupa haute Tension, malefique, A l'interier, Ils, Calvaire (belgian), Frontier(s) francezii chiar au inceput sa faca horror pe bune. In momentul in care Argento face glumitze de prost gust si de trei lei si toata lumea a dat-o pe false documentare cu camera in mina (de la Romero la Rec), Laugier a facut un film intens, paroxistic, care m-a traumatizat (and i'm no wuss on these issues). premiera 18 iunia in Franta, din pacate are probleme si e inegal dar nontheless fascinant. Viitor film cult, scandalos, probabil va fi asasinat ca un remake amercian si sper sa nu se duca Laugier in Hollywood sa faca ce face Aja sau baietii cu Ils.


Patimile Ioanei D'arc redefinit si cine vorbeste de suferinta feminina in 4,3,2 ciocul mic si ochii la use.