luni, 9 februarie 2009

tage 4 (Vier): Hello, Dolly (recuperari)

pentru ca n-aveam cum sa ajung la evenimentul Chabrol cu Belamy, din cauze de transfer U si S Bahn si nu aveam nici bilet deci riscam sa nu intru, am scris relatarea pentru Sapte seri in press tying room si apoi mi-a ramas la retrospectiva 70 mm Hello, Dolly, pe care, uluitor, rusinos, sau nu, nu l-m vazut pin acum !Nu sunt un fan de muzicaluri clasice, adica nu ma dau pe spate, dar coregrafia lui Michael Kidd e incintatoare ! si scena de fapt tot actul 3) din restaurantul Harmonia gardens e priceless ! N-o suport pe Barbra Streisand dar am avut compensatia, Walter Matthau si cameoul lui Louis Armstrong !
La inceputul filmului pare pret de o secunda prietenul lui Jack Nicholson, negrul Scatman Crothers !!! Filmul e bazat pe piesa Petitoarea de Thornton Wilder si pe muzicalul de pe Broadway ! Am iesit de acolo fredonind, la fel cu majoriatatea salii, calda, excelenat, care a aplaudat frnetic is s-a distrat la maxim ! Complet cu intermission cum trebuie, cu pauza de 10 minute si cu muzica introductiva partii a doua ! Metroul nu mai mergea, era dupa 1 din noapte, si totusi am gasit un bus suspendat care m-a dus pina aproape de casa unde stau !

duminică, 8 februarie 2009

tage 4: Der Baader Meinhof Complex !

stiu ca nu e in programul Berlinalei de anul asta dar daca s-a putut vedea..(a fost prezenat ad-hoc pt mine, in cadrul unei panorame a filmului german de azi, si cum am iesit de la RAGE al Sally-ei Potter, film experimental at his most, boring, cu prim planuri de actori monologind pe un bluescreen, sau green, pink so on, pe video too,si vroiam sa incerc White Lightning in Forum)l-am vazut !!!
Intrarea Germaniei la Oscar nu se ridica la nivelul inexplicabilului shuntat Gomorra. Uli Edel nu e Spielberg pentru ca sa creeze atmosfera din Munich, nici baader nu e Mesrine, dar filmul aduce cu amindoua. Un fel de feeling documentarist, 150 de minute pentru a prezenta Germania din 1967 pina in 1978, odiseea celei mai importante grupari teroriste vest-germane. Trebuie sa ai rabdare pentru ca sunt momente in care treneaza si nu poti empatiza cu nici unul din protagonisti. Martina Gedeck e Ulrike Meinhof, Moritz Bleibtreu e Andreas Baader si Johanna Wokalek (the best) e Gudrun Ensslin; partea Alexandrei Maria Lara e mai degraba un cameo. Filmul se termina cu "the answer my friend is Blowing in the Wind" al lui Bob Dylan. dar My Generation nu e cintat de The Who.
3 din 5, 6 din 10 !
amanunte despre festival si evenimente pe Berlinale unlike

Tage 3 (finale): Patton !!!




Patton: A Salute to a Rebel (1970, Franklin J. Schaffner), sau Patton: Lust for Glory ! (titul englez). Unul din filmele mele preferate de razboi (si biografice, generalul George S. Patton jr. poreclit si "Blood and Guts"), dar niciodata vazut asa ! mare cit casa ! Sunetul napraznic ! Copia de parca e facut Miine !!! 170 de minute (cu intermission in care m-am dus sa-mi iau un Krobacher !)
La finalul speechului introductiv de sub casca lui George C. Scott curge un fir de sudoare (never seen this before !!!)

Figurantii spanioli, detaliile, culorile ! Doua gaini care nimeresc sub senilele unui tanc ! nici nu vreau sa ma gindesc la caii si animalele ucise in timpul filmarilor ! Peisajul de dupa batalia de la trecatoarea Kasserine, cartierul general german din Berlin cu Jodl (see it im Berlin !!), plecarea lui Rommel cu avionul (scena parca refacuta in opening Valkyrie cu Hitler care viziteaza frontul de est), palmuirea soldatului, replicile brici scrise de Francis Coppola si Edmund North !
Imaginea lui Fred Koenekamp ! Trompeta si tobele lui Jerry Goldsmith !



Patton:
Men, all this stuff you've heard about America not wanting to fight, wanting to stay out of the war, is a lot of horse dung. Americans traditionally love to fight. All real Americans love the sting of battle. When you were kids, you all admired the champion marble shooter, the fastest runner, big league ball players, the toughest boxers. Americans love a winner and will not tolerate a loser. Americans play to win all the time. I wouldn't give a hoot in hell for a man who lost and laughed. That's why Americans have never lost, and will never lose a war... because the very thought of losing is hateful to Americans.




9 din 10, 4 1/2 din 5 !

sâmbătă, 7 februarie 2009

Tage 3: In the Electric Mist

planuiam sa ajung la Sturm, dar din nou m-am sculat tirziu (o oara jumate delay), aseara am facut mult de la Potsadmer la ora unu cu schimbatul metrourilor, poti sa astepti sa vina cite peste 10 minute. mai citesc trade-urile, am luat tot ce am fost fost bombardat la casuta postala de presa, caiete de filme care se anunta mai interesante sau mult mai putin decit titlul. M-am intilnit cu Michael Fitzgerarld, productaorul lui In the Electric Mist, pe linga Gendarmermarkt (unde s-a filmat pentru Londra Ocolul pamintului lui Corafaci !!!). L-am cunoscut si pe dop-ul filmului, Bruno de Keyser, care e creditat ca BSC , desi e francez. Am umblat pe jos pina la Branderburger Tor si iar, n-am avut timp sa casc ochii mai mult prin cenusiul si platul Berlin. Am fost la proiectia de presa la In the Electric Mist, apoi la conferinta de presa. Prezenti Bernard Tavernier, regizorul, John Goodman si DOPul Bruno dK . Tommy Lee Jones n-a venit la Berlin, e in plin sezon de polo. Filmul e un policier atipic, dramatic si existential, de atmosfera, bazat pe romanul lui James Lee Burke, "In the Electric Mist with the Confederate Dead".

Lee Jones e Dave Robicheaux, un detectiv in Louisiana, care investigheaza niste crime in bayou. (Robicheaux e un personaj faimos, fost alcolic, desi nu stiu cum poate fi cineva fost alcolic daca se duce la AA si zice, my name is..and i am an alcoholic ! A mai fost personificat in 1996 de Alec Baldwin in Heaven's Prisoners, bad movie de Phil Joanaou). John Goodman e un mafiot italian, Julie "Baby Feet" Balboni, care investeste in productia unui film care se face acolo. Povestea in sine e complicata,complexa, de atmosfera, aminteste putin The Pledge (alt film produs de MF) si Tommy lee Jones e din nou diferit, desi joaca in principiu cam acelasi rol, de politist, detectiv sudist,a ici cu multa carne pe el. filmul e destul de varza (prea lung, muzica odioasa de Marco Beltrami, de thriller by the numbers hollywoodian, un voiceover incomprehensibil si absolut nenencesar al lui TLJ, dar la cite defecte are (probleme la actiunea finala,-nu vreau sa dau spoliere- , personajul agentei FBI mexicane), e si plin de calitati printre care atmosfera cu totul speciala, acest electric mist,


secventele halucinogene, prezenta lui Levon Helm si Buddy Guy, chiar si John Sayles !) conotatiile legate de New Orleans post Katrina, nunantele scociale (cazul din 1965), un gimmick tip Shining la final, etc ! Asteptam de mult filmul (care exista pe torrenti !, nu stiu in care forma insa), si ma bucur ca l-am vazut intr-o sala excelenta, in conditii bune dar cu un subtitraj idiot in engleza care era o adaptare a textului, deci nu se sincroniza deloc cu dialogul pe care il auzeai ! Am pus scharful pe imagine si m-am chinuit sa nu vad subtitrarea pacatoasa! In SUA filmul iese in martie pe dvd in cu totul alt formta, schimbat, un fel de producers cut, scurtat si cu schimbari de structura ! abia astept sa vad si acest cut pe care stiu ca Tavernier il ignora (in lumea intreaga drepturile sunt TF 1) dar poate da filmului mai multa coerenta si slefuire !
acum la 10, George C. Scott va fi larger than life in Patton, pe trompeta lui Jerry Goldsmith (dvdul meu de acasa, copie scosa de 20th Century Fox inainte de restaurarea de la Berlinala, facuta in 2003) !!!