Brad Pitt in Se7en
Ce faci cind cineva iti bate la use si iti da o cutie cu un buton ? Daca il apesi cineva necunoscut ,moare, si tu primesti 1 milion de dolari. Ar fi no contest daca ai intreba românii (Uncut au o intrebare de tipul asta, targetata pe chinezi, dupa o varinta din story-ul ecranizat, adresata interlocutorilor lor faimosi, care normal, zic ca aleg sa nu apese nici un buton, nah, previzibil mah)
e adaptarea nuvelei de Richard Mathison, Button, Button, aparut in Playboy in 1970. Nu intimplator am simtit flavour-ul Twilight Zone, nuvela a fost adaptata pentru TV in run-ul din 1985 TZ, regizata de Peter Medak. Dar exista diferente majore intre povestire, episodul TV si filmul lui Richard Kelly, care a extins story-ul pentru marele ecran, relocat in 1976 (pt credibiltate dar nu si valoarea banilor, 1 milion $ atunci era marstronomic), pentru bugetul confortabil de 30 de milioane $. De ex: mult mambo jumbo, some of it Might as well be on Mars. Am simtit partial faptul ca e un TV movie regurgitat, si chimia dintre James Mardsen (sotul) si Cameron Diaz (sotia si STAR-ul filmului) nu functioneaza (as s-au ginidt si la Duplicity). Mai degraba il gasesti intr-o singura secventa, in masina, intre el si baby sitter-a (Gillian Jacobs). Diaz e prea batrina dar cica vinde filmul. Se pare ca nu. Finantata de Media Rights Capital, gasit cu greu un distributor, desi e gata de la jumatea lui 2008 (WB in US, WB in FRanta, in SUA e Warner, in Franta Wild Bunch..., la noi Prorom). Blestemul lui Donnie Darko continua (Southland Tales, la mijloc, va fi dat de mine in urmatoarea Bohemian Monday, pe 23 noiembrie). Filmul are un iz de serie B pe care bugetul nu i-l poate ascunde, de John Carpenter meets Roger Corman, anii 80, Lovecraft meets They Live. Dar dorinta ascunsa de pretentiozitate si seriozitate (we're talking schlock, still) sau sa-i zicem respectabilitate, dauneaza fun-ului care ar fi putut deriva din "oroce stiinta ajunsa la superlativ devine magie", a treia lege cica, a lui Arthur C. Clarke. Pe Frank Langella, gentleman desavirsit si mereu pervers (Dracula, Sfinx, A noua poarta, Nixon) nu-l putem acuza de nimic, decit de ..eleganta si morga (sic). Ultima notificare, fuck the box, io nu mai merg la vizonare la mall-ul din Drumul Taberei (planet of the apes, no...beyond..), ajung acolo de 2 ori pe an, si acum a fost ENOUGH !
3 din 5, 6 din 10 !!!
Mhm sau PS: muzica care m-a derutat, e semnata de anume Win Butler, Régine Chassagne si Owen Pallett (a trebuit sa ma uit pe net dupa dumnealor), adica membrii trupei Arcade Fire care nu m-a convins cu nimic pina acum. E atmosferica dar prefer sa ma pronunt asupra ei cind o s-o ascult separat. La un wedding rehershal se cinta Bell Bottom Blues de Clapton (aka Derek and the Dominos), sure, blame'm on 'em pants !
