vineri, 17 decembrie 2010

The Great Race (1965)

da, am stat si am revazut filmul pe care l-am vazut prima oara la tvr in anii 80 (gen 1986) alb-negru, si mi s-a parut genial...cred ca se dadeau din el secvente la ceea ce se numea "Cascadorii risului". Apoi l-am tras pe vhs, pentru ca am certitudinea ca nu l-am vazut la cinema. Blake si-a dorit sa faca cea mai nebuna comedie ever si productia este grandioasa. Ar costa o tona azi si nu cred ca ar fi decit un dezastru. They don't make them as they used to, numai el a incercat slapstick si i-a iesit partial pina la un moment dat, la fel ca si lui Mel Brooks !

am citit acum ca a fost primit cu raceala la data premierei (a iesit in acelasi an cu Acei oameni minunati si masinile lor zburatoare al lui Ken Annakin, cu care e asemanator in stil si story), si ca este considerat inegal si prea lung. O fi dar Jack Lemmon e genial (fiu-su crede ca asta e cel mai bun rol al lui !), Peter Falk asisderea, Nathalie Wood e hot, Tony Curtis e sexy in alb iar Keenan Wynn e...chel. Muzica lui Henry Mancini e ca si genericul minunat(a). Bataia cu placinte, cea mai elaborata din istorie

subplotul cu Prizonierul din Zenda, si citatul din Seicul, inceputul gen desene animate cu Willie Coyote si Road Runner, care chiar au inspirat serialul Hanna-Barbera Wacky Races, cu ciinele care ride ca mine :), e filmul de desen animate prefect, comedie de slapstick si omagiu adus tuturor celor mute, cu dedicatia inainte de generic si de logo-ul Warner, “For Mr. Laurel and Mr. Hardy”,
mai poti afla niste lucruri de pe wikipedia


posterul polonez e destul de artsy

si cel japonez e...pe lung !

prezentat frumos in format 2.20 cu Uvertura si intermission music.
dvd extras (zona 1): trailer-cool
cast and crew
si un featurette de 15 minute despre productie, cu imagini de la Viena si de la Paris si cu Blake, Jack si Tony C, toti fumind pipa !
9 din 10, 4 1/2 din 5 !

RIP Blake Edwards !

now these are the worst news so far 4 me since Dennis Hopper is gone ("but not forgotten":)..
Blake e unul din regizorii mei preferati, care mi-au incintat copilaria si ma incinta si acum, autorul filmelor mele preferate, The Party, S.O.B. si seria cu Pantera Roz, The Great Race, What did you do in the war, Daddy ?, The Wild Rovers...
A murit miercuri seara in Santa Monica, avea 88 de ani.
imdb obituary aici
am scris depre filmul sau Experiment in Terror recent (acum o luna) aici
si spuneam:
Blake Edwards e unul din cei mai underrated regizori din anii '60-'70. Multi il stiu doar datorita comediilor sale, colaborarile cu Peter Sellers (The Party si Pantera Roz)

si Marea Cursa. Filmul meu prefeat al sau este insa S.O.B., o satira la adresa Hollywoodului, citat in Big Lebowski de fratii Coen. Dar Blake Edwards a facut filme extrem de serioase, in diverse genuri, extrem de versatil: western-The Wild Rovers, drama despre alcoolism-Days of Wine and Roses, muzical-Victor/Victoria, thriller-Peter Gunn, The Carey Treatment, The Tamarind Seed si poate most famously Breakfast at Tiffany's.


un articol din DGA Quaterly de vara trecuta dedicat lui, excelent profil numit Blake Edwards: Old school
am vazut in direct cum a primit Oscarul omagial in 2004, si gagul sau cu scaunul cu rotile> acesta e omul care a pus pe Marea Cursa citatul “For Mr. Laurel and Mr. Hardy”, eroii sai absoluti.

“I don’t feel laughter like I used to. I don’t know whether it’s the material or me becoming older and more grouchy. But for me, it just isn’t that funny most of the time. I find it extra cruel, even beyond the man and the streetcar I described. I think we’ve lost sight of some of the subtle humor. Doctors acknowledge that laughter is great medicine, and for me lately there’s too little of that [in movies]. But,there’s always Stan and Ollie.”
(Blake)
mi-am schimbat programul de vizionare si am pus in dvd The Great Race ! For mr. Blake and mr. Edwards !

joi, 16 decembrie 2010

Notre Jour Viendra (2010)

prezentarea suna asa:
Patrick este un psihanalist nihilist şi Remy un tânăr nesigur pe el, care se întâlnesc din întâmplare. Ei nu aparţin niciunui popor, nu au ţară, şi nici armată: sunt roşcaţi. Împreună, combat lumea şi îi resping toate regulile într-o călătorie halucinantă spre Irlanda şi spre libertate.


primul lung metraj al lui Romain Gavras, fiul lui Costa-Gavras, e un scandal voit si provocat. De un umor parte, de tipul rece, belgian/flamand (semana cu stilul lui Alex Van Warmerdam si cu Gustave de Kervern & Benoît Delépine), film apocaliptic despre miscomunicare si neintegrare. La merditude des choses rencontre C'est arrivee pres de chez vous !
si aici scandalurile lui cinematografice preferate !
afisul anglofon e mai comercial :-)
film de dragoste nihilist si buddy movie cu roscati, mi-a amintit de cuplul damnat din Midnight Cowboy dar si de Sperietoarea, mixat cu Funny Games si Natural Born Killers. E un film nihilist, intr-un decor industrial dezolant chit ca e la marginea marii dar simtim frigul si vintul rece.
Olivier Barthélémy seamana cu Jesse Einsenberg, acelasi tip de misfit si incomunicado, teenager disfunctional. Cassel (psihanalistul deziluzionat) e in elementul lui maxim, (Sheitan, Mesrine, La haine, Irreversible, Doberman).
mi s-a parut un film de Cannes, posibil sa provoce un scandal de tipar Gaspar Noe, in stilul negru al comediilor belgiene despre absurdul vietii. Are cel putin o faza pe care n-am vazut-o in alta parte (v. poza)

ecran lat, muzica de SebastiAn , artist electro. Fragmente din Soundtrack aici dar se gaseste de download si aici dar extrem de slow.
cronica entuziasta de la Stiges pe Museum of Cinema
trailer:

al treilea film vazut la festivalul de film francais de anul asta (dupa Adele Blanc-Sec si Rubber), si toate trei au fost alegeri bune, eclectice si non-tipic french. Notre Jour Viendra e de pe acum unul din filmele-cult ale anului, shock si extrem de funny !
4 din 5, 8 din 10 !

miercuri, 15 decembrie 2010

Rubber (2010)


site oficial

vazut la festivalul filmului francais (numero deux, dupa Adele Blanc-Sec)
film-culte si meta-film absurd, ratat asta vara la Cannes (prezentat in Semaine de la Critique), despre un cauciuc ucigas (si telepat :->, in desertul american,
stiu ca suna dumb dar nu e...in a somehow weird way it has a (rubbery) point
-why ? No reason !!!
muzica funkytechno de MR OIZO (alias Quentin Dupieux) si Gaspard Augé (la final cu un rapel la Carpenter)
Noul Quentin, Quentin Dupieux, a mai facut inainte tot un film ciudat cu titlul
intr-un cuvint, Steak ! acela filmat in Canda, asta in SUA ! Filmat de Dupieux singur cu aparatul Canon 5-D ! Precizari de pe Filmosphere: "on le connait tous pour son pseudo Mr Oizo (créateur de la fameuse marionnette Flat Eric pour son tube Flat Beat)"un interviu cu el via mad Movies
Monologul lui Stephen Spinella de inceput (& more) e delicios, in plus Wings Hauser e un spectator in scaunul cu rotile ! Iar Roxane Mesquida e pur si simplu hot !
referinte: Duel, Texas Chainsaw Massacre, The Hitcher...

zombie6 s-a extaziat

"More a brutish film theory course than horror film, Rubber poisons the spectators of Plato's Cave and turns the whole idea upside down. The projection in question is the tale of a tire coming to life, realizing its telekinetic powers, and lashing out at whatever inanimate and living objects cross its path. An opening sequence of pure surrealism in the desert sets the bar high, with an absurd monologue about the lack of reason in every great film. Director Quentin Dupieux spends the rest of the film attempting to top this invigorating credo, rolling alongside his titular killing machine as it goes through various slasher film realizations (voyeurism, control, torture)."
(Slant Magazine)
3 1/2 din 5, 7 din 10