luni, 10 ianuarie 2011

Pirahna (in 2 D -HD)-2010

am ratat Piranha in 3 D la cinema. Si asta din cauza ca am ratat vizionarea de presa si apoi n-am mai avut cu cine merge, pina ce a ramas un singur spectacol la Light la 2 dupa-masa si cind finally vroiam sa ajung-l-au scos. Asa ca l-am vazut in 2 D si HD (courtesy Marius :-) cu popcorn si vin rosu in loc de bere, si-l declar filmul good feel si guilty pleasure al anului 2010 ! (ceea ce trebuiau sa fie Machete si The Expendables, dar nu au fost :( !)

referintele Jaws (copios cameo-ul lui Richard Dreyfuss) si faptul ca nu se trage din originalul Piranha (1978, Joe Dante, pe care l-am revazut pregatitor asta toamna, ca un omagiu lui Kevin McCarthy!). E al treilea remake al lui Alexandre Aja la rind (dupa The Hills have Eyes si Mirrors), initial trebuia sa fie regizat de Chuck Russell si bine ca s-a renuntat la aceasta varianta. E gory, infamous si lasciv, cu porn staruri reale (Riley Steele) si mrs. Kelly Brook (cum sa nu-l invidiezi pe Billy Zane-"you rock Dude" :)-si morti care mai de care mai amuzante si inventive piranhaticesti. Acum imi pare rau ca nu l-am vazut in 3D, chiar daca a fost adaugat in post, pentru ca se vede ca a fost designed pentru asta...alte cameouri copioase, Christopher Lloyd, care explica originea speciei (nah, sunt preistorici si au iesit din falie..), si Eli Roth, organizatorul de wet T shirt. Elisabeth Shue e seriful, ajutata de Ving Rhames, dar astea sunt detalii, fata de gore la gr, nuditate gratuita, T & A din plin, "boobies", cum ar zice Julie Andrews in SOB ! Si Piranha CGI ! Si Jerry O’Connell as the horny pornographer cu cea mai interesanta pedeapsa a unui personaj a anului cinematografic -mainstream, ca n-o sa ma refer la Human Centipede sau A Serbian Film !

"
Aja finds just the right tone of go-for-broke gore and giggles. Piranha 3D doesn't experience even an accidental brush with quality. But studio crap has rarely smelled so sweet."
(Pete Travers-Rolling Stone)

3 1.2 din 5/7 din 10 !

Red Hill (2010)

Tagline:Revenge just rode into town.
ceea ce-mi aminteste de "Death has come to your little town, Sheriff." (dr. Sam Loomis in Halloween, v.si topul meu de shrinks)

un alt film al anului 2010 care merita vazut pe marele ecran. Thank god for Oz !
E bine ca se fac filme australiene, imi aduc aminte ce bine ne-am simitit la Cannes cind am vazut Wolf Creek (al carui regizor, Greg McLean, e producator la Red Hill). Si acum, cind am venit la Brasov inainte de LemmyXmas, am dat la TV peste Mad Max, primul (1979), un film unic, exceptional de ciudat si violent in poezia sa singulara. Asta a fost botezul meu cu OZ, fascinanta Australie, de unde recent nu am mai vazut nimic, in afara de catch-up-ul la filmul post-apocaliptic al lui Geoff Murphy, The Quiet Earth (1985)
Acum am vazut westernul modern/cross/thriller/cross/horror, Red Hill, regizat (si scris, produs si editat) de debutantul Patrick Hughes (nume de care veti auzi soon la Hollywood), in selectia oficiala de la Berlin-Panorama, in 2010, dar am auzit de el via AC, care l-a ratat si el acolo.

Red Hill se petrece in doar 24 de ore in oraselul australian... Red Hill. Unde un tinar politist de la oras -Ryan Kwanten din True Blood-a fost transferat la tara, si numele lui e Shane (deja un rapel de western clasic) Cooper (pe sotia sa gravida o chema Alice Cooper !-).

Un cross intre John Carpenter (de la Assault on Precint 13 la Halloween) cu No Country for Old Men si westernurile lui Anthony Mann sau High Noon, cu un killler de neoprit, imbracat intr-un duster, cu chipul pe jumatate ars, aborigenul pe nume Jimmy (Tommy Lewis, cel din rolul titular cu acelasi nume, din filmul-far australian al lui Fred Schepisi, The Chant of Jimmy Blacksmith din 1978! Iar seriful redneck dar deloc fricos e Steve Bisley (din Mad Max si Chain Reaction, cel din 1980), toti localnicii au palarii si arme de foc, si locul e in mijlocul nicaierului, asa cum sade bine atmosferei.

O scena eerie vorbeste despre o legenda a unei pantere care bintuie locurile, si
m-am simitit transferat pentru o clipa in Cat People (meets Walkabout). Revenge western, cu muzica bombastica-tematica de newcomerul Dmitri Golovko (cu rapeluri de la Morricone la Tiomkin si Carpenter, si chiar un aranjament de strings la final).

O scena chul (si definetly cult), pe muzica de la jukebox si piesa Black Eyed Bruiser cu Stevie Wright (1975), produs de Wanda & Young, care suna intre AC/DC si Thin Lizzy! (in 2007 Rose Tatoo au facut un cover)

3 1/2 din 5, 7 din 10 ! (pentru niste stingacii si clisee din story, altfel i-as fi dat un 8 ! calitati de revizionare si de film cult clare)

duminică, 9 ianuarie 2011

topul meu de psihiatri/analisti pentru HBO

ultimul asignment pentru 2010 si hboclub, acum fuzionat cu situl hbo.
10 psihanalisti extraordinaire, de la Caligari la Freud, parafrazind cartea de critic a lui Krakauer, re: serialul In deriva/In treatment varianta romaneasca.
intreg topul aici...
cu tot cu linkuri la clipuri pe youtube, re: Spellbound v. topicul anterior cu clipul la Inception si linkul de acolo la articolul lui despre filme despre vise, traileul fals al lui Krishna e facut si cu vo din trailerul la Spellbound si pune ochii din dream sequence creat de Dali la titlu...

Shutter Island (2010)


un remember pentru locul doi in topul pe 2010, filmul lui Scorsese dupa cartea lui Dennis Lehane, pe care am cumparat-o si am citit-o, dupa ce am mai vazut filmul in Romania de 2 ori...
citat din blogul meu de Berlinale 2010 (60), partea 1...

Back to Scorsese. E de gen, film de gen, noir with a twist. Dupa romanul lui Dennis Lehane (Mystic River), in teritoriul lui Ellroy meets Stephen King. Am trei cuvinte de spus, A Noua configuratie. Si mai am doua, Angel Heart. In rest, fara spoilere. Iar regula de patru din film o fi legata de faptul ca e al patrulea film cu Leo DiCaprio. Megastilizat, filmat virtuos de Robert Richardson, dar de la o vreme incoace filmele lui Marty sunt grabite la montaj. Nu e speed ca Departed, dar parca l-as fi vrut mai lin. Muzica, adunata gen Kubrick (la fel ca si alegerile), excelenta, densa, atmosferica, tenebroasa: Lygeti, Penderesksi, Eno, Mahler. Actori buni in roluri secundare. Cel mai comercial proiect al lui Scorsese, dupa Culoarea Banilor si remake-ul la Cape Fear. Dar extrem de dark. La conferinta de presa de dupa, nebunie. Fotografii urla, "Leo, Leo, Marty, Marty". Sunt aici si Ben Kingsley si Michelle Willliams, si Mike Medavoy. Vreau sa intru, nu se mai intra. Se imbulzeste lumea ca in Ziua Lacustei. Agita badge-uri. Se calca pe picioare, se imping. Ne desparte o usa de cei norocosi dinauntru. Sincer, renunt. Si asa intarziu la Tica. Apuc sa-l aud pe Scorsese de pe monitor, referitor la un ziarist care-l intreaba de ce nu e filmul in competitie ci inafara ei, "It’s a movie. I made many movies before, this is just another of my movies." Gen de raspuns de John Ford, Hitchcock. Asta de pe un ecran gigant in fata la Sony Center, in timp ce alerg spre Cinestar 8 sa vad cum se lupta partizanii hand-held si fara muzica din off.