RIP Etta James

Legendara voce a blues-ului si jazz-ului, Etta James, a plecat si ea dincolo, la 73 de ani. Cea mai faimoasa piesa a ei, At Last(1961), a revenit in atentie printr-un cover de Beyonce. Aceasta a interpretat-o pe cintareata in 2008 intr-un biopic intitulat Cadillac Records. Cu toate astea cintareata n-a avut cuvinte de lauda despre interpreta sa.

Etta James a primit 4 Grammy-uri, a fost inclusa in RocknRoll Hall of Fame in 1993 si este clasata pe locul 22 in top 100 cintareti al revistei Rolling Stone.

Nanni Moretti-presedintele juriului la Cannes 65 !

azi s-a anuntat ca Nanni Moretti (Palme D'or in 2001 cu La Stanza del Figlio si Cel mai bun regizor in 1994 pentru Caro Diario (in selectia festivalului in total cu 6 filme, de la Ecce Bombo-1978, pina la cel de anul trecut, Habeus Papam), va fi presedintele juriului celei de a 65-a editii de Cannes (16-27 mai) ! Motivatia, un presedinte de juriu european, si Morretti, care e un favorit al festivalului, un regizor minor, dupa parerea mea (nu sunt un fan), dar care are o viziune proprie si un stil personal, usor recognoscibil.

Cel mai rapid chitarist al lumii

a intrat in Guiness Book. Si nu, nu e Eddie Van Halen, sau Steve Vai. Ci un profesor de muzica din Wisconsin de 28 de ani, John Taylor.
care a interpretat Zborul carabusului de Rimski-Korsakov atit de rapid, incit juriul Guinness a trebuit sa urmareasca pe slow si freeze frame. Piesa este cea care se judeca in aceast concurs pentru recordul Guiness. Ceea ce se aude real e un ca un noise scrambler, Taylor o cinta la 600 de beats pe minut.Stirea de aici

Carnage (2011)

N-am apucat sa scriu de primul film important care a intrat la cinema in 2012, Carnage. Totodata primul film al lui Roman Polanski, dupa arestul swiss, e un subtil "fuck you", adresat societatii mic-burgheze asa zis civilizate si institutiei ei cele mai respectabile si sacrosante, familia ! Si cea mai ipocrita si putreda (institutia :0, de aceea poate fi dinamitata dinauntru !
Doua cupluri de parinti se confrunta pentru a discuta bataia dintre fiii lor, baieti pre-adolescenti. Un film greu de regizat, huis-clos, dupa piesa de teatru "Le dieu du Carnage", de Yasmina Rezna. Dar Polanski acopera expert toate unghiurile unui apartament (DOP, Pawel Edelman, la a patra colaborare cu regizorul), intr-o mizanscena calculata minimalist si decupata inteligent-uiti curind ca esti intr-un univers teatral. In patru personaje, si coperti (one shot, a la De Palma, cu closing credits care curg pe un singur cadru cu punch-line, nu chiar ca in Snake Eyes dar de remarcat ce se intimpla in ultimul plan) Jucat de cvartetul Jodie Foster, Kate Winslet, John C. Reilly si Christoph Waltz (excelent accent) cu virtuozitate in ceea ce se numeste "performance piece" (Foster mi s-a parut cea mai fortata, dar poate sa fie o parere), actritele fiind nominalizate si la Globul de Aur (comedie).
premiera la Venetia, muzica (teme pe generice) de Alexandre Desplat. Polanski are un cameo ca vecinul din apartamentul vecin, iar fiul sau apare ca unul din baieti (cel cu batul).

4 din 5, 8 din 10 !