a murit Nelson Mandela, avea 95 de ani. Una din cele amin importante personalitati politice ale secolului XX, pagini de istorie...
L-a jucat Morgan Freeman in Invictus al lui Clint Eastwood, si cel mai recent Idris Elba in “Mandela: Long Walk to Freedom,” Si, Sidney Poitier in “Mandela and de Klerk,” Dennis Haysbert in “Goodbye Bafana,” ; David Harewood in “Mrs. Mandela,” Terrence Howard in “Winnie”.
tributul lui Bone din Time, intitulat ‘The Man Who Could Not Cry,’ aici
vineri, 6 decembrie 2013
joi, 5 decembrie 2013
Jan Akkerman la Brasov !!!
reminder:
Legendarul chitarist olandez, unul din cei mai bine cotaţi chitarişti din lume, revine în România pentru un spectacol pe scena Sălii Patria din Braşov. Evenimentul, care va avea loc pe 8 decembrie 2013 în cadrul Braşov Jazz Festival (ora 20.00).
“Jan Akkerman este considerat cel mai bun chitarist al lumii, cel puţin aşa au hotărât editorii revistei britanice Melody Maker. A luat „Harpa de Aur“ în Olanda pentru întreaga sa carieră, ţara în care este vedetă naţională. Akkerman a experimentat mereu cu chitare şi echipamente noi remarcându-se printr-un sunet special. A pionierat alternarea volumelor producând sunete degajate, fluide, susţinute, deşi este faimos şi pentru interpretări la viteze uimitoare. Akkerman este primul artist care a folosit lăuta într-o formaţie rock demonstrând un interes deosebit pentru cultura timpurilor medievale şi epoca Renaşterii.
Recunoscut la nivel internaţional încă din anii ’70, ca membru al trupei Focus alături de Thijs van Leer, Akkerman a compus monumentala piesă progressive rock, „Hocus Pocus“ şi, ca prin magie, a intrat în toate topurile de atunci şi a rămas în conştiinţa colectivă până în zilele noastre. „Hocus Pocus“ s-a auzit la cele mai importante competiţii sportive, emisiuni TV, reclame, jocuri video, filme şi seriale de televiziune. Muzicieni din variate zone muzicale au exploatat tema piesei folosindu-se de farmecul compoziţiei. O recunoaştem în cover-urile semnate de Iron Maiden, Vanessa-Mae, Michael Fath, Helloween, Marillion sau The Vandals.
Chitaristul olandez, Jan Akkerman a realizat aproape orice îşi poate dori un muzician. A cântat cu BB King, Charlie Byrd, Cozy Powell, Claus Ogerman, Ice-T şi a lansat peste 12 albume solo impresionând prin stilul său versatil, fără graniţe şi fără limitări, şi a primit distincţia Golden Harp, pentru întreaga activitate.”

bilete aici (65 ron)
simbata in cadrul Jazz Festival Brasov concerteaza Tanghetto.
Legendarul chitarist olandez, unul din cei mai bine cotaţi chitarişti din lume, revine în România pentru un spectacol pe scena Sălii Patria din Braşov. Evenimentul, care va avea loc pe 8 decembrie 2013 în cadrul Braşov Jazz Festival (ora 20.00).
“Jan Akkerman este considerat cel mai bun chitarist al lumii, cel puţin aşa au hotărât editorii revistei britanice Melody Maker. A luat „Harpa de Aur“ în Olanda pentru întreaga sa carieră, ţara în care este vedetă naţională. Akkerman a experimentat mereu cu chitare şi echipamente noi remarcându-se printr-un sunet special. A pionierat alternarea volumelor producând sunete degajate, fluide, susţinute, deşi este faimos şi pentru interpretări la viteze uimitoare. Akkerman este primul artist care a folosit lăuta într-o formaţie rock demonstrând un interes deosebit pentru cultura timpurilor medievale şi epoca Renaşterii.
Recunoscut la nivel internaţional încă din anii ’70, ca membru al trupei Focus alături de Thijs van Leer, Akkerman a compus monumentala piesă progressive rock, „Hocus Pocus“ şi, ca prin magie, a intrat în toate topurile de atunci şi a rămas în conştiinţa colectivă până în zilele noastre. „Hocus Pocus“ s-a auzit la cele mai importante competiţii sportive, emisiuni TV, reclame, jocuri video, filme şi seriale de televiziune. Muzicieni din variate zone muzicale au exploatat tema piesei folosindu-se de farmecul compoziţiei. O recunoaştem în cover-urile semnate de Iron Maiden, Vanessa-Mae, Michael Fath, Helloween, Marillion sau The Vandals.
Chitaristul olandez, Jan Akkerman a realizat aproape orice îşi poate dori un muzician. A cântat cu BB King, Charlie Byrd, Cozy Powell, Claus Ogerman, Ice-T şi a lansat peste 12 albume solo impresionând prin stilul său versatil, fără graniţe şi fără limitări, şi a primit distincţia Golden Harp, pentru întreaga activitate.”

bilete aici (65 ron)
simbata in cadrul Jazz Festival Brasov concerteaza Tanghetto.
miercuri, 4 decembrie 2013
Terry Gilliam si Zero Theorem la BIEFF
communique:
some great news !!!
Gala de deschidere BIEFF aduce în premieră în România cel mai nou lungmetraj al maestrului filmului experimental TERRY GILLIAM, THE ZERO THEOREM. Proiecţia va avea loc în prezenţa regizorului la Cinema Pro, miercuri, 11 decembrie, și va fi precedată de un Masterclass susținut de acesta la Cinema Studio. Evenimentul și prezența regizorului în România sunt posibile datorită sprijinului generos oferit de British Council, JTI și MediaPro Distribution.
Prezentat în premieră mondială în cadrul prestigiosului Festival Internaţional de Film de la Veneţia 2013, retro-futuristul science-fiction THE ZERO THEOREM, filmat anul trecut în Bucureşti, este o satiră acidă, cu nuanţe orwelliene, la adresa lumii contemporane, dominată de computere şi de marile corporaţii. Amintind de BRAZIL, filmul poartă mărcile specifice lui GILLIAM: excentricitatea și umorul insolit, personajele burleşti şi contrastele dintre futurismul low-tech şi decorul clasic în descompunere. Într-o lume a zgomotului şi a claustrofobiei tehnologice, în care nu te poţi ascunde nicăieri de reclamele ce te urmăresc pe stradă – unele dintre ele promovând biserica lui Batman Mântuitorul – Qohen, un „zombie de cubicul”, inadaptat social şi genial în materie de computere, se luptă cu credinţa în propriul destin. Chinuit de angoase existenţiale, aşteaptă un telefon ce ar trebui să dea sens vieţii sale, în timp ce lucrează la „teorema zero”, un proiect misterios care sugerează că existenţa în sine, întregul univers, Qohen inclusiv, nu au niciun sens.
GILLIAM pune câteva întrebări esenţiale – dacă existenţa are sens, cum se va rezolva criza contemporană a spiritualităţii, dacă ne mai putem proteja spaţiul privat într-o lume a conectivităţii, daca mai putem trăi cu adevărat momentul prezent sau suntem acaparaţi de lumea virtuală – pentru ca apoi să se retragă, lăsându-l pe Qohen, şi implicit pe spectator, să se autoanalizeze cu atenţie. Ca în cazul oricărei căutări existenţiale, rezultatul nu poate fi decât surprinzător.
Regizorul declară: „Sunt obsedat de provocarea de a fi singur. Cum poţi şti cine eşti, în vremurile astea când nimeni nu trăieşte momentul? Toţi comentează momentul – pe Twitter, pe Facebook. Suntem la cină, uite o poză cu farfuria – uite! În loc să fie fie prezenţi, bucurându-se de cină şi vorbind cu oamenii de la masă. Poate sună schizofrenic, dar simt că are loc o fragmentare a vieţilor noastre.” (TERRY GILLIAM, interviu de Mike Fleming Jr.)
TERRY GILLIAM este unul dintre cei mai îndrăzneţi regizori contemporani, având întotdeauna curajul să sfideze convenţiile şi să experimenteze. Apreciat la nivel internaţional pentru filme precum BRAZIL (nominalizat pentru Cel mai bun scenariu adaptat la Oscarurile din 1986), THE FISHER KING (câştigator al premiului Leul de Argint la Veneţia în 1991), sau FEAR AND LOATHING IN LAS VEGAS (nominalizat la Palme d’Or Cannes în 1998), filmele lui sunt de obicei comedii negre existențialiste care se termină cu o turnură tragicomică de situaţie.
some great news !!!
Gala de deschidere BIEFF aduce în premieră în România cel mai nou lungmetraj al maestrului filmului experimental TERRY GILLIAM, THE ZERO THEOREM. Proiecţia va avea loc în prezenţa regizorului la Cinema Pro, miercuri, 11 decembrie, și va fi precedată de un Masterclass susținut de acesta la Cinema Studio. Evenimentul și prezența regizorului în România sunt posibile datorită sprijinului generos oferit de British Council, JTI și MediaPro Distribution.
Prezentat în premieră mondială în cadrul prestigiosului Festival Internaţional de Film de la Veneţia 2013, retro-futuristul science-fiction THE ZERO THEOREM, filmat anul trecut în Bucureşti, este o satiră acidă, cu nuanţe orwelliene, la adresa lumii contemporane, dominată de computere şi de marile corporaţii. Amintind de BRAZIL, filmul poartă mărcile specifice lui GILLIAM: excentricitatea și umorul insolit, personajele burleşti şi contrastele dintre futurismul low-tech şi decorul clasic în descompunere. Într-o lume a zgomotului şi a claustrofobiei tehnologice, în care nu te poţi ascunde nicăieri de reclamele ce te urmăresc pe stradă – unele dintre ele promovând biserica lui Batman Mântuitorul – Qohen, un „zombie de cubicul”, inadaptat social şi genial în materie de computere, se luptă cu credinţa în propriul destin. Chinuit de angoase existenţiale, aşteaptă un telefon ce ar trebui să dea sens vieţii sale, în timp ce lucrează la „teorema zero”, un proiect misterios care sugerează că existenţa în sine, întregul univers, Qohen inclusiv, nu au niciun sens.
GILLIAM pune câteva întrebări esenţiale – dacă existenţa are sens, cum se va rezolva criza contemporană a spiritualităţii, dacă ne mai putem proteja spaţiul privat într-o lume a conectivităţii, daca mai putem trăi cu adevărat momentul prezent sau suntem acaparaţi de lumea virtuală – pentru ca apoi să se retragă, lăsându-l pe Qohen, şi implicit pe spectator, să se autoanalizeze cu atenţie. Ca în cazul oricărei căutări existenţiale, rezultatul nu poate fi decât surprinzător.
Regizorul declară: „Sunt obsedat de provocarea de a fi singur. Cum poţi şti cine eşti, în vremurile astea când nimeni nu trăieşte momentul? Toţi comentează momentul – pe Twitter, pe Facebook. Suntem la cină, uite o poză cu farfuria – uite! În loc să fie fie prezenţi, bucurându-se de cină şi vorbind cu oamenii de la masă. Poate sună schizofrenic, dar simt că are loc o fragmentare a vieţilor noastre.” (TERRY GILLIAM, interviu de Mike Fleming Jr.)
TERRY GILLIAM este unul dintre cei mai îndrăzneţi regizori contemporani, având întotdeauna curajul să sfideze convenţiile şi să experimenteze. Apreciat la nivel internaţional pentru filme precum BRAZIL (nominalizat pentru Cel mai bun scenariu adaptat la Oscarurile din 1986), THE FISHER KING (câştigator al premiului Leul de Argint la Veneţia în 1991), sau FEAR AND LOATHING IN LAS VEGAS (nominalizat la Palme d’Or Cannes în 1998), filmele lui sunt de obicei comedii negre existențialiste care se termină cu o turnură tragicomică de situaţie.
marți, 3 decembrie 2013
Scarface -30 de ani dupa...
Update: Simbata 12 septembrie 2015, LMA Brian De Palma 75 de ani pt data de 11 sept. si Scarface again, la Cinemateca Patria !
Marti 10 martie 2015la Cinemateca Patria, Brasov filmul cult este SCARFACE !!!
*
Miercuri 4 decembrie (2013) la ora 19.00 la Brasov, pe Muresenilor 8, la galeria M8, proiectie speciala (prezentata si moderat de mine) cu filmul lui Brian De Palma, SCARFACE, la 30 de ani de la premiera ( a iesit pe 9 decembrie 1983). Be there if you can !
Eveniment FB aici
Cu aceasta ocazie pun aici articolul original din 2003, din revista Art&Roll, republicat online pe liternet, retusat pentru a 25-a aniversare in 2008 pentru revista Freestyle si acum updatat pentru net, blog, smartphones si FB.
Scarface - THE WAY OF THE BAD GUY
Alin Ludu Dumbravă
Art&Roll, octombrie 2003
"...al esfuerzo y al heroísmo de una revolución... ¡No los queremos! ¡No los necesitamos! / Nu sunt în stare să se adapteze eroismului şi spiritului revoluţiei noastre. Nu avem nevoie de ei, nu ne trebuiesc."(Fidel Castro - imagini documentare în prologul la Scarface)
"Amigo, the only thing in this world that gives orders is balls. Balls. You got that?" (Tony Montana)
"În mai 1980, Fidel Castro a deschis portul din Mariel, Cuba, cu intenţia aparentă de a lăsa oamenii să se alăture rudelor din Statele Unite. În 72 de ore 3.000 de ambarcaţiuni americane se îndreptau spre Cuba. Foarte curând a devenit clar faptul că Fidel Castro vroia să-i forţeze pe proprietarii ambarcaţiunilor să ducă cu ei înapoi nu numai rudele ci şi pleava puşcăriilor. Din cei 125.000 de refugiaţi care au ajuns în Florida, 25.000 aveau dosare penale." - insertul de text cu care începe filmul.
"This is paradise, I'm tellin' ya. This town like a great big pussy jus' waitin' to get fucked."(Tony Montana)
******

În 1983 Tony Montana, emigrantul cubanez plecat cu barca din portul Mariel, Cuba, a înfipt un cuţit în inima visului american. Scarface a costat imens (22 de milioane de dolari, în banii de azi aproape o sută de milioane), a urmat o luptă acerbă cu cenzura şi MPAA (Motion Pictures Association of America). Filmul a fost cotat cu ratingul R (de la iniţialul X) şi multiple tăieturi au fost făcute dar De Palma s-a hotărât să pună pe piaţă copia necenzurată, cu toată violenţa fizică şi de limbaj la locul ei. În momentul apariţiei sale, Scarface era deja considerat infamous, dar asta l-a ajutat să-şi consolideze reputaţia până la a deveni miticul film cult pe care îl ştie azi toată lumea.
"I neva fucked anybody over in my life, who didn't have it comin' to 'im, you got that? All I have in this world is my balls, and my word, and I don't break 'em for no one, jou understand?" (Tony Montana)
Criticii l-au desfiinţat pur şi simplu deşi a avut trei nominalizări la Globul de aur (cea mai buna muzică - Giorgio Moroder, cel mai bun actor - Al Pacino, cel mai bun actor în rol secundar - Steven Bauer), şi cu toate acestea Brian De Palma a fost nominalizat la Razzie Award pentru cel mai prost regizor.
"You know what capitalism is? Gettin' fucked!" (Tony Montana)
De la premierele care au avut loc la New York pe 9 decembrie 1983 şi Los Angeles la 24 de ore distanţă, au plecat oameni, furioşi şi mega-furioşi, insultaţi. Kurt Vonnegut a ieşit după jumătate de oră spunând că filmul e prea violent pentru el. L-a urmat John Irving. Verdictul a fost unanim: pro-Pacino şi anti-violenţă şi limbajul de pe ecran. Joan Collins a observat: "Sunt mai multe fuck în film decât unii au parte în întreaga lor viaţă." (206 după unii, 218 după alţii: oricum record absolut pentru acea vreme). James Woods a fost unul din puţinii care au înţeles ironia filmului: "Mie personal, orice personaj care ţine un lansator de rachete în dormitor mi-e simpatic".
"Eh, fuck you, man! Who put this thing together? Me, that's who! Who do I trust? Me! [I don't need him; I don't need her. Everything is roses; I don't need nobody]" (Tony Montana)
Scarface a devenit un nume infam încă din 1932, atunci când Ben Hecht, Howard Hawks şi Howard Hughes, Paul Muni, Ann Dvorak, Boris Karloff şi George Raft au cutremurat America sub rafale de mitralieră şi comportament psihotic. Tony Camonte era inspirat de personajul real Al Capone, poreclit Cicatricea (Scarface) din cauza crestăturii care-i mutilase obrazul.
"I'm Tony Montana! You fuck wit me, you fuckin' wit da best!" (Tony Montana)

40 de ani mai târziu producătorul Martin Bregman vrea să facă ceea ce el numeşte filmul arhetipal cu gangsteri ("THE GANGSTER Film"), exact opusul lui The Godfather. Oliver Stone e angajat să rescrie scenariul (v. ce spune despre film aici), şi introduce coşmarul alb din viaţa sa de atunci, cocaina, acest Vrăjitor din Oz al Hollywod-ului şi al lumii din showbiz în anii '70, mutată apoi pe Wall Street. Cocaina înseamnă alb, disco, Studio 54, femei blonde şi sexy, costume scumpe şi maşini aşişderea, exces şi decadenţă printre linii de pudră albă magică. Asemănarea cu filmul original se opreşte la insertul grafic final "acest film este dedicat lui Ben Hecht şi Howard Hawks" şi la mesajul publicitar "the world is all yours" de pe dirijabilul Pan American pe care îl vede Tony Montana. Globul care împodobeşte fântâna din casa lui Montana, e preluat din viaţa reală, din casa mafiotului Sam Giancana, care la rândul său, inspirat de originalul Scarface şi-a făcut o fântână care are acest glob cu efigia "Lumea e a ta". Se pare că după ce Giancana a murit, în mâna sa a fost găsit un glob micuţ, pe care scria: "Sărmane Sam, acum lumea e într-adevăr a ta". Realitatea imită ficţiunea...
"Say 'ello to my little friend!" (Tony Montana)
Mai întâi se renunţă la oraşul Chicago ca loc al acţiunii şi totul se mută în Florida de sud. Regizorul iniţial Sidney Lumet aduce ideea cubaneză şi portul Mariel în poveste, ceea ce a provocat proteste de masă ale emigranţilor cubanezi. De aceea tot ceea ce e Miami în film este filmat în California, mărind costurile de producţie. Michelle Pfeiffer şi Mary Elisabeth Mastrantonio sunt practic două din descoperirile lui De Palma pentru film, ambele actriţe fiind la primul rol important.

"Don't fuck wit' me!" (Tony Montana)
Influenţele lui De Palma: Comoara din Sierra Madre de John Huston, cocaina substituind aurul, decupajul stil Sergio Leone, Brecht, Macbeth şi versiunea lui Kurosawa din Tronul însângerat. Intenţia: o comedie, o satiră a rapacităţii, un film noir pe alb, la lumina zilei, un musical, un balet şi o coregrafie dusă la paroxism a violenţei, a excesului şi visului american devenit coşmar sângeros. Două elemente de prim plan; scenografia lui Ferdinando Scarffioti (decorurile "oglindă" de la clubul Babylon, culoarea roşie predominantă) şi imaginea lui John Alonzo, (prin care vedem micimea lui Tony în partea a doua a filmului în care totul se micşorează în paralel cu oroarea pe care a construit-o).

"Fuck Gaspar Gomez, and fuck the fuckin' Diaz brothers! Fuck'em all! I bury those cock-a-roaches!" (Tony Montana)
Mai mult decât atât, filmul se poate citi în cheie subversivă, anti-hollywoodiană. Gangsterii şi manipulatorii de bani reprezintă noul Holywood, producătorii, studiourile, agenţii, afacerile, războaiele de curte şi trădările. Steven Bauer îşi aminteşte: "în noaptea premierei Martin Scorsese mi-a spus: vor urî acest film în Hollywood. Am întrebat, de ce ? Mi-a răspuns: pentru că este despre ei. "
"In this country, you gotta make the money first. Then when you get the money, you get the power. Then when you get the power, then you get the woman." (Tony Montana)
Au trecut exact 20 de ani. Încasările au fost în cinema de 44 milioane, dar Scarface a ajuns unul din cele mai căutate titluri de pe video, apoi titlul nr.1 epuizat pe DVD. Ediţia specială aniversară de 20 de ani apărută în SUA pe 30 septembrie a avut cereri de livrare în avans de 2 milioane de titluri şi a vândut în total peste 3. În difuzarea limitată în săli Scarface a făcut peste 700 de mii de dolari încasări în doar 12 cinematografe. Posterele cu Scarface sunt printre cele mai vândute şi filmul a obţinut locul 7 în topul filmelor cult în revista Entertainment Weekly de anul acesta. Pe site-ul dedicat filmelor lui De Palma, Le paradis de Brian De Palma, în sondajul din noiembrie anul trecut a fost votat pe locul 7. (NALDM 2013:) In topul imdb 250, Scarface e acum pe locul 124, dar sunt sigur ca va mai cistiga pozitie.
NALDM 2015: Acum e pe locul 110 !
În Lock, Stock & Two Smoking Barrels, un film influenţat de nenumăraţi regizori -printre care şi De Palma- este o referinţă directă la De Palma, atunci când băieţii se gândesc cum să tranzacţioneze "iarba". "Dacă vrem să învăţăm despre o tranzacţie de droguri ne uităm la Scarface". L'appat de Tavernier are referinţe directe, tinerii delicvenţi vizionează Scarface, în New Jack City gangsteri negri se uită la Scarface. Să nu vorbim de "furturi" sau "omagii", de faptul că însăşi arhitectura oraşului Miami este azi inspirată de scenografia filmului. Adaug (NALDM; 2013); furtul, cea mai onesta forma de flatare :), la greu, parodia si chiar porno-ul, v. Lady Scarface. Cultura pop pura, de la Meet the Fuckers la Stolz der nation si Breaking Bad.


Ce legătură are asta cu rap-ul sau lumea hip-hop? P. Diddy, Method Man, Flavor Flav, Public Enemy, Geto Boys' Ice Cube, Snoop Dogg, Kuruppt, Master P, Eve, Outkast; cu toţii sunt fani declaraţi. Unul din hip-hop-eri declara că a văzut filmul de 63 de ori. Un altul se auto-intitulează Scarface. Termenul "gangsta" vine de la curajul nesăbuit şi fără limite, mai mult inconştient al lui Tony Montana. Gangsta-rap... băieţi din ghetto care încă umblă cu arma în buzunar sau mor precum Tupak Shakur, împuşcaţi. O muzică cu versuri dure, rele, profanatoare, aşa numite "Explicite". Pentru aniversarea filmului Def Jam a scos un disc cu diferiţi artişti de rap influenţaţi de Scarface. Pe DVD apare şi un documentar despre influenţa filmului în lumea rap şi hip-hop. De aceea producătorul Bregman şi chiar Pacino au făcut presiuni asupra lui De Palma pentru a include un soundtrack nou în ediţia aniversară, considerând muzica lui Moroder demodată, învechită, motivând faptul că ar ajuta în promovare. (v. Metropolis, varianta ciuntită din anii '80; ironic, De Palma îl ajută pe omul care a mutilat sonor capodopera lui Lang). Regizorul s-a enervat rău de tot şi a replicat :"muzica lui Moroder e fidelă epocii. Pe lângă asta nimeni nu schimbă muzica la filme de David Lean, John Ford, Martin Scorsese. Dacă e capodopera pe care o tot pomeniţi, lăsaţi-o în pace. M-am luptat cu ei cu dinţii şi iară nu m-au înţeles, am fost omul negru, ceea ce mi-e arhifamiliar. Am final cut şi asta i-a oprit."
NALDM 2013: Acum Moroder beneficiaza de un binemeritat comeback, datorat si celor de la Daft Punk, si piesele sale disco din film sunt considerate clasice pure as coke.
- "I want what's coming to me"
- "What's coming to you, man?"
- "The world, chico, and everything in it" (Tony & Manny)

NEW YORK 2003 - La petrecerea organizată de studiourile Universal la Metropolitan Club pentru aniversarea de 20 de ani a filmului şi relansarea în cinematografe pentru două săptămâni înainte de DVD-ul aniversar, Al Pacino se întreba ce reprezintă cu adevărat Scarface. "Nu e un film. Adică ştiu că e un film... e pe peliculă. Dar nu este un film. Ce e cu adevărat ?" Steven Bauer a sugerat: "E o operă". Pacino a dat din cap: "Da, dar nu e un film". După ce s-a mai gândit puţin Pacino a decis: "Au fost Brian De Palma şi Oliver Stone împreună, asemenea unei furtuni. A fost pură combustie.". Şeful diviziei video de la Universal, Craig Kornblau a avut ultimul cuvânt: "Cui îi pasă exact ce e ? A rezistat testului timpului".
"Is this it? Is this what it's all about, Manny? Eating, Drinking, Fucking, Sucking, Snorting? Then what? Tell me, then what? You're fifty. You gotta bag for a belly. You got tits, you need a bra; they got hair on 'em. You got a liver, it's got spots on it, and your eatin' dis fucking shit; and you're looking like these rich fucking mummies in here. Is this what it's all about? this what I work for?" (Tony Montana)

Robert Ebert, cel mai influent critic american este un fan declarat:"Scarface este o mostră de Brian De Palma la viteză maximă. La fel ca şi Tony Montana, el nu e interesat în gesturi mici şi emoţii subtile. Filmele sale cel mai bune sunt expansive, pasionale, stilizate şi excesive dar nu a picat în capcana thriller-ului de rutină.(...) Dacă Pacino e exagerat, asta se întâmplă pentru că personajul exagerează. Excesul este locul unde trăieşte Tony Montana."
Pe site-ul neoficial al fanilor hard-core ai regizorului (NALDM: azi defunctul De Palma a la Mod), am cerut câteva opinii şi am găsit şi ce am scris eu mai demult despre influenţa lui Scarface asupra mea:
"Mă uit la acest film în fiecare an şi de când îl am pe DVD l-am frecat atât de tare încât sare la fazele cele mai importante. Este ca una din piesele preferate pe care le asculţi din nou şi din nou. La 14 ani când l-am văzut prima oară, m-am identificat total cu emigrantul cubanez care vrea sa fugă din infernul lui Castro, apoi am realizat ironia filmului. Este cel mai iubit de ne-fanii lui De Palma, un film-cult în lumea mafioţilor ruşi cât şi a broker-ilor de pe Wall Street. Unul din cele mai excesiv-paroxistic filme făcute vreodată, poate funcţiona cu persoana ta în interior sau nu."
Laurent Vachaud - critic, autorul cărţii The De Palma cut: "Iubesc filmul dar mi se pare că i se datorează mai mult lui Oliver Stone, Martin Bregman şi Pacino decât lui De Palma".
PRR5345, membru al forumului De Palma: "M-a deranjat profund tonul, violenţa dinăuntru şi din exterior, din vorbire şi chiar din priviri. Astăzi acea atmosferă, acel ton sunt motivele pentru care Scarface este unul din filmele mele preferate".
TSM560, membru al forumului De Palma: "Scarface şi-a surclasat criticii şi a înfruntat timpul devenind cel mai influent film al anilor '80. Alături de Once Upon A Time In America este cel mai bun film cu gangsteri al tuturor timpurilor. Fără el Anul dragonului, To Live And Die In L.A., Goodfellas, Pulp Fiction, King of New York sau Hard Boiled ar fi de neimaginat."
Geoff Beran, creatorul site-urilor De Palma a la mod şi Scarface: make way for the Bad guy: "Scarface a fost unul din primele filme pe care le-am văzut pe video pe când am început să mă interesez de Brian De Palma. De atunci de câte ori se dă la TV, sau mă uit la el pe video, mă ţine încleştat, nu pot să opresc vizionarea. Chiar dacă e versiunea cenzurată. Are acea calitate viscerală care te hipnotizează prin ochii lui Al Pacino."
Aş putea încheia cu afirmaţia lui Armond White, critic la New York Press: "Scarface este unul din cele mai bune exemple din istoria cinematografului în care cinefilii şi-au făcut dreptate singuri".
Dar voi închide cu the bad guy speech:
"Whattaya lookin' at? You're all a bunch of fucking assholes. You know why? 'Cause you don't have the guts to be what you wanna be. You need people like me. You need people like me so you can point your fucking fingers, and say "that's the bad guy." So, what dat make you? Good? You're not good; you just know how to hide. How da lie. Me, I don't have that problem. Me, I always tell the truth - even when I lie. So say goodnight to the bad guy. Come on; the last time you gonna see a bad guy like this, let me tell ya. Come on, make way for the bad guy. There's a bad guy comin' through; you better get outta his way!" (Tony Montana)

P.S in 2004.: ediţia aniversară de 20 de ani Scarface, dublu DVD a apărut anul acesta pe 30 martie 2004 în Franţa, la fel în Anglia. Pentru fani graniţele sunt inexistente. La noi aparuse fullscreen, o mizerie. Intervurile de pe editia dvd prima pot fi gasite de aici
PPS in 2008: la a 25-a aniversare a aparut cartea Scarface Nation (v. aici un podcast cu autorul si Steven Bauer)
PPPS: in 2011 a aparut finalmente Blu Ray-ul.
PPPPS: in Spring Breakers, unul din cel mai interesante filme recente, personajul lui James Franco zice ca la el in dormitor: I Got Scarface on repeat !!!
Marti 10 martie 2015la Cinemateca Patria, Brasov filmul cult este SCARFACE !!!
*
Miercuri 4 decembrie (2013) la ora 19.00 la Brasov, pe Muresenilor 8, la galeria M8, proiectie speciala (prezentata si moderat de mine) cu filmul lui Brian De Palma, SCARFACE, la 30 de ani de la premiera ( a iesit pe 9 decembrie 1983). Be there if you can !
Eveniment FB aici
Cu aceasta ocazie pun aici articolul original din 2003, din revista Art&Roll, republicat online pe liternet, retusat pentru a 25-a aniversare in 2008 pentru revista Freestyle si acum updatat pentru net, blog, smartphones si FB.
Scarface - THE WAY OF THE BAD GUY
Alin Ludu Dumbravă
Art&Roll, octombrie 2003
"...al esfuerzo y al heroísmo de una revolución... ¡No los queremos! ¡No los necesitamos! / Nu sunt în stare să se adapteze eroismului şi spiritului revoluţiei noastre. Nu avem nevoie de ei, nu ne trebuiesc."(Fidel Castro - imagini documentare în prologul la Scarface)
"Amigo, the only thing in this world that gives orders is balls. Balls. You got that?" (Tony Montana)
"În mai 1980, Fidel Castro a deschis portul din Mariel, Cuba, cu intenţia aparentă de a lăsa oamenii să se alăture rudelor din Statele Unite. În 72 de ore 3.000 de ambarcaţiuni americane se îndreptau spre Cuba. Foarte curând a devenit clar faptul că Fidel Castro vroia să-i forţeze pe proprietarii ambarcaţiunilor să ducă cu ei înapoi nu numai rudele ci şi pleava puşcăriilor. Din cei 125.000 de refugiaţi care au ajuns în Florida, 25.000 aveau dosare penale." - insertul de text cu care începe filmul.
"This is paradise, I'm tellin' ya. This town like a great big pussy jus' waitin' to get fucked."(Tony Montana)
******

În 1983 Tony Montana, emigrantul cubanez plecat cu barca din portul Mariel, Cuba, a înfipt un cuţit în inima visului american. Scarface a costat imens (22 de milioane de dolari, în banii de azi aproape o sută de milioane), a urmat o luptă acerbă cu cenzura şi MPAA (Motion Pictures Association of America). Filmul a fost cotat cu ratingul R (de la iniţialul X) şi multiple tăieturi au fost făcute dar De Palma s-a hotărât să pună pe piaţă copia necenzurată, cu toată violenţa fizică şi de limbaj la locul ei. În momentul apariţiei sale, Scarface era deja considerat infamous, dar asta l-a ajutat să-şi consolideze reputaţia până la a deveni miticul film cult pe care îl ştie azi toată lumea.
"I neva fucked anybody over in my life, who didn't have it comin' to 'im, you got that? All I have in this world is my balls, and my word, and I don't break 'em for no one, jou understand?" (Tony Montana)
Criticii l-au desfiinţat pur şi simplu deşi a avut trei nominalizări la Globul de aur (cea mai buna muzică - Giorgio Moroder, cel mai bun actor - Al Pacino, cel mai bun actor în rol secundar - Steven Bauer), şi cu toate acestea Brian De Palma a fost nominalizat la Razzie Award pentru cel mai prost regizor.
"You know what capitalism is? Gettin' fucked!" (Tony Montana)
De la premierele care au avut loc la New York pe 9 decembrie 1983 şi Los Angeles la 24 de ore distanţă, au plecat oameni, furioşi şi mega-furioşi, insultaţi. Kurt Vonnegut a ieşit după jumătate de oră spunând că filmul e prea violent pentru el. L-a urmat John Irving. Verdictul a fost unanim: pro-Pacino şi anti-violenţă şi limbajul de pe ecran. Joan Collins a observat: "Sunt mai multe fuck în film decât unii au parte în întreaga lor viaţă." (206 după unii, 218 după alţii: oricum record absolut pentru acea vreme). James Woods a fost unul din puţinii care au înţeles ironia filmului: "Mie personal, orice personaj care ţine un lansator de rachete în dormitor mi-e simpatic".
"Eh, fuck you, man! Who put this thing together? Me, that's who! Who do I trust? Me! [I don't need him; I don't need her. Everything is roses; I don't need nobody]" (Tony Montana)
Scarface a devenit un nume infam încă din 1932, atunci când Ben Hecht, Howard Hawks şi Howard Hughes, Paul Muni, Ann Dvorak, Boris Karloff şi George Raft au cutremurat America sub rafale de mitralieră şi comportament psihotic. Tony Camonte era inspirat de personajul real Al Capone, poreclit Cicatricea (Scarface) din cauza crestăturii care-i mutilase obrazul.
"I'm Tony Montana! You fuck wit me, you fuckin' wit da best!" (Tony Montana)

40 de ani mai târziu producătorul Martin Bregman vrea să facă ceea ce el numeşte filmul arhetipal cu gangsteri ("THE GANGSTER Film"), exact opusul lui The Godfather. Oliver Stone e angajat să rescrie scenariul (v. ce spune despre film aici), şi introduce coşmarul alb din viaţa sa de atunci, cocaina, acest Vrăjitor din Oz al Hollywod-ului şi al lumii din showbiz în anii '70, mutată apoi pe Wall Street. Cocaina înseamnă alb, disco, Studio 54, femei blonde şi sexy, costume scumpe şi maşini aşişderea, exces şi decadenţă printre linii de pudră albă magică. Asemănarea cu filmul original se opreşte la insertul grafic final "acest film este dedicat lui Ben Hecht şi Howard Hawks" şi la mesajul publicitar "the world is all yours" de pe dirijabilul Pan American pe care îl vede Tony Montana. Globul care împodobeşte fântâna din casa lui Montana, e preluat din viaţa reală, din casa mafiotului Sam Giancana, care la rândul său, inspirat de originalul Scarface şi-a făcut o fântână care are acest glob cu efigia "Lumea e a ta". Se pare că după ce Giancana a murit, în mâna sa a fost găsit un glob micuţ, pe care scria: "Sărmane Sam, acum lumea e într-adevăr a ta". Realitatea imită ficţiunea...
"Say 'ello to my little friend!" (Tony Montana)
Mai întâi se renunţă la oraşul Chicago ca loc al acţiunii şi totul se mută în Florida de sud. Regizorul iniţial Sidney Lumet aduce ideea cubaneză şi portul Mariel în poveste, ceea ce a provocat proteste de masă ale emigranţilor cubanezi. De aceea tot ceea ce e Miami în film este filmat în California, mărind costurile de producţie. Michelle Pfeiffer şi Mary Elisabeth Mastrantonio sunt practic două din descoperirile lui De Palma pentru film, ambele actriţe fiind la primul rol important.

"Don't fuck wit' me!" (Tony Montana)
Influenţele lui De Palma: Comoara din Sierra Madre de John Huston, cocaina substituind aurul, decupajul stil Sergio Leone, Brecht, Macbeth şi versiunea lui Kurosawa din Tronul însângerat. Intenţia: o comedie, o satiră a rapacităţii, un film noir pe alb, la lumina zilei, un musical, un balet şi o coregrafie dusă la paroxism a violenţei, a excesului şi visului american devenit coşmar sângeros. Două elemente de prim plan; scenografia lui Ferdinando Scarffioti (decorurile "oglindă" de la clubul Babylon, culoarea roşie predominantă) şi imaginea lui John Alonzo, (prin care vedem micimea lui Tony în partea a doua a filmului în care totul se micşorează în paralel cu oroarea pe care a construit-o).

"Fuck Gaspar Gomez, and fuck the fuckin' Diaz brothers! Fuck'em all! I bury those cock-a-roaches!" (Tony Montana)
Mai mult decât atât, filmul se poate citi în cheie subversivă, anti-hollywoodiană. Gangsterii şi manipulatorii de bani reprezintă noul Holywood, producătorii, studiourile, agenţii, afacerile, războaiele de curte şi trădările. Steven Bauer îşi aminteşte: "în noaptea premierei Martin Scorsese mi-a spus: vor urî acest film în Hollywood. Am întrebat, de ce ? Mi-a răspuns: pentru că este despre ei. "
"In this country, you gotta make the money first. Then when you get the money, you get the power. Then when you get the power, then you get the woman." (Tony Montana)
Au trecut exact 20 de ani. Încasările au fost în cinema de 44 milioane, dar Scarface a ajuns unul din cele mai căutate titluri de pe video, apoi titlul nr.1 epuizat pe DVD. Ediţia specială aniversară de 20 de ani apărută în SUA pe 30 septembrie a avut cereri de livrare în avans de 2 milioane de titluri şi a vândut în total peste 3. În difuzarea limitată în săli Scarface a făcut peste 700 de mii de dolari încasări în doar 12 cinematografe. Posterele cu Scarface sunt printre cele mai vândute şi filmul a obţinut locul 7 în topul filmelor cult în revista Entertainment Weekly de anul acesta. Pe site-ul dedicat filmelor lui De Palma, Le paradis de Brian De Palma, în sondajul din noiembrie anul trecut a fost votat pe locul 7. (NALDM 2013:) In topul imdb 250, Scarface e acum pe locul 124, dar sunt sigur ca va mai cistiga pozitie.
NALDM 2015: Acum e pe locul 110 !
(Tony Montana)"That piece of shit up there, I never liked him; I never trusted him. For all I know he had me set up, and had my friend Angel Fernandez killed. But that's history. I'm here, he ain't."
În Lock, Stock & Two Smoking Barrels, un film influenţat de nenumăraţi regizori -printre care şi De Palma- este o referinţă directă la De Palma, atunci când băieţii se gândesc cum să tranzacţioneze "iarba". "Dacă vrem să învăţăm despre o tranzacţie de droguri ne uităm la Scarface". L'appat de Tavernier are referinţe directe, tinerii delicvenţi vizionează Scarface, în New Jack City gangsteri negri se uită la Scarface. Să nu vorbim de "furturi" sau "omagii", de faptul că însăşi arhitectura oraşului Miami este azi inspirată de scenografia filmului. Adaug (NALDM; 2013); furtul, cea mai onesta forma de flatare :), la greu, parodia si chiar porno-ul, v. Lady Scarface. Cultura pop pura, de la Meet the Fuckers la Stolz der nation si Breaking Bad.


Ce legătură are asta cu rap-ul sau lumea hip-hop? P. Diddy, Method Man, Flavor Flav, Public Enemy, Geto Boys' Ice Cube, Snoop Dogg, Kuruppt, Master P, Eve, Outkast; cu toţii sunt fani declaraţi. Unul din hip-hop-eri declara că a văzut filmul de 63 de ori. Un altul se auto-intitulează Scarface. Termenul "gangsta" vine de la curajul nesăbuit şi fără limite, mai mult inconştient al lui Tony Montana. Gangsta-rap... băieţi din ghetto care încă umblă cu arma în buzunar sau mor precum Tupak Shakur, împuşcaţi. O muzică cu versuri dure, rele, profanatoare, aşa numite "Explicite". Pentru aniversarea filmului Def Jam a scos un disc cu diferiţi artişti de rap influenţaţi de Scarface. Pe DVD apare şi un documentar despre influenţa filmului în lumea rap şi hip-hop. De aceea producătorul Bregman şi chiar Pacino au făcut presiuni asupra lui De Palma pentru a include un soundtrack nou în ediţia aniversară, considerând muzica lui Moroder demodată, învechită, motivând faptul că ar ajuta în promovare. (v. Metropolis, varianta ciuntită din anii '80; ironic, De Palma îl ajută pe omul care a mutilat sonor capodopera lui Lang). Regizorul s-a enervat rău de tot şi a replicat :"muzica lui Moroder e fidelă epocii. Pe lângă asta nimeni nu schimbă muzica la filme de David Lean, John Ford, Martin Scorsese. Dacă e capodopera pe care o tot pomeniţi, lăsaţi-o în pace. M-am luptat cu ei cu dinţii şi iară nu m-au înţeles, am fost omul negru, ceea ce mi-e arhifamiliar. Am final cut şi asta i-a oprit."
NALDM 2013: Acum Moroder beneficiaza de un binemeritat comeback, datorat si celor de la Daft Punk, si piesele sale disco din film sunt considerate clasice pure as coke.
- "I want what's coming to me"
- "What's coming to you, man?"
- "The world, chico, and everything in it" (Tony & Manny)

NEW YORK 2003 - La petrecerea organizată de studiourile Universal la Metropolitan Club pentru aniversarea de 20 de ani a filmului şi relansarea în cinematografe pentru două săptămâni înainte de DVD-ul aniversar, Al Pacino se întreba ce reprezintă cu adevărat Scarface. "Nu e un film. Adică ştiu că e un film... e pe peliculă. Dar nu este un film. Ce e cu adevărat ?" Steven Bauer a sugerat: "E o operă". Pacino a dat din cap: "Da, dar nu e un film". După ce s-a mai gândit puţin Pacino a decis: "Au fost Brian De Palma şi Oliver Stone împreună, asemenea unei furtuni. A fost pură combustie.". Şeful diviziei video de la Universal, Craig Kornblau a avut ultimul cuvânt: "Cui îi pasă exact ce e ? A rezistat testului timpului".
"Is this it? Is this what it's all about, Manny? Eating, Drinking, Fucking, Sucking, Snorting? Then what? Tell me, then what? You're fifty. You gotta bag for a belly. You got tits, you need a bra; they got hair on 'em. You got a liver, it's got spots on it, and your eatin' dis fucking shit; and you're looking like these rich fucking mummies in here. Is this what it's all about? this what I work for?" (Tony Montana)

Robert Ebert, cel mai influent critic american este un fan declarat:"Scarface este o mostră de Brian De Palma la viteză maximă. La fel ca şi Tony Montana, el nu e interesat în gesturi mici şi emoţii subtile. Filmele sale cel mai bune sunt expansive, pasionale, stilizate şi excesive dar nu a picat în capcana thriller-ului de rutină.(...) Dacă Pacino e exagerat, asta se întâmplă pentru că personajul exagerează. Excesul este locul unde trăieşte Tony Montana."
Pe site-ul neoficial al fanilor hard-core ai regizorului (NALDM: azi defunctul De Palma a la Mod), am cerut câteva opinii şi am găsit şi ce am scris eu mai demult despre influenţa lui Scarface asupra mea:
"Mă uit la acest film în fiecare an şi de când îl am pe DVD l-am frecat atât de tare încât sare la fazele cele mai importante. Este ca una din piesele preferate pe care le asculţi din nou şi din nou. La 14 ani când l-am văzut prima oară, m-am identificat total cu emigrantul cubanez care vrea sa fugă din infernul lui Castro, apoi am realizat ironia filmului. Este cel mai iubit de ne-fanii lui De Palma, un film-cult în lumea mafioţilor ruşi cât şi a broker-ilor de pe Wall Street. Unul din cele mai excesiv-paroxistic filme făcute vreodată, poate funcţiona cu persoana ta în interior sau nu."
Laurent Vachaud - critic, autorul cărţii The De Palma cut: "Iubesc filmul dar mi se pare că i se datorează mai mult lui Oliver Stone, Martin Bregman şi Pacino decât lui De Palma".
PRR5345, membru al forumului De Palma: "M-a deranjat profund tonul, violenţa dinăuntru şi din exterior, din vorbire şi chiar din priviri. Astăzi acea atmosferă, acel ton sunt motivele pentru care Scarface este unul din filmele mele preferate".
TSM560, membru al forumului De Palma: "Scarface şi-a surclasat criticii şi a înfruntat timpul devenind cel mai influent film al anilor '80. Alături de Once Upon A Time In America este cel mai bun film cu gangsteri al tuturor timpurilor. Fără el Anul dragonului, To Live And Die In L.A., Goodfellas, Pulp Fiction, King of New York sau Hard Boiled ar fi de neimaginat."
Geoff Beran, creatorul site-urilor De Palma a la mod şi Scarface: make way for the Bad guy: "Scarface a fost unul din primele filme pe care le-am văzut pe video pe când am început să mă interesez de Brian De Palma. De atunci de câte ori se dă la TV, sau mă uit la el pe video, mă ţine încleştat, nu pot să opresc vizionarea. Chiar dacă e versiunea cenzurată. Are acea calitate viscerală care te hipnotizează prin ochii lui Al Pacino."
Aş putea încheia cu afirmaţia lui Armond White, critic la New York Press: "Scarface este unul din cele mai bune exemple din istoria cinematografului în care cinefilii şi-au făcut dreptate singuri".
Dar voi închide cu the bad guy speech:
"Whattaya lookin' at? You're all a bunch of fucking assholes. You know why? 'Cause you don't have the guts to be what you wanna be. You need people like me. You need people like me so you can point your fucking fingers, and say "that's the bad guy." So, what dat make you? Good? You're not good; you just know how to hide. How da lie. Me, I don't have that problem. Me, I always tell the truth - even when I lie. So say goodnight to the bad guy. Come on; the last time you gonna see a bad guy like this, let me tell ya. Come on, make way for the bad guy. There's a bad guy comin' through; you better get outta his way!" (Tony Montana)

P.S in 2004.: ediţia aniversară de 20 de ani Scarface, dublu DVD a apărut anul acesta pe 30 martie 2004 în Franţa, la fel în Anglia. Pentru fani graniţele sunt inexistente. La noi aparuse fullscreen, o mizerie. Intervurile de pe editia dvd prima pot fi gasite de aici
PPS in 2008: la a 25-a aniversare a aparut cartea Scarface Nation (v. aici un podcast cu autorul si Steven Bauer)
PPPS: in 2011 a aparut finalmente Blu Ray-ul.
PPPPS: in Spring Breakers, unul din cel mai interesante filme recente, personajul lui James Franco zice ca la el in dormitor: I Got Scarface on repeat !!!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)





