True Detective: Who Goes There

despre True Detective, serialul momentului si noul Breaking Bad, mai mult Breaking EVIL, am mai scris aici
the plot thickened, episodul 4, WHO GOES THERE, s-a intors la mai multa muzica, atmosferica si incidentala (am avut feelingul mai ales muzical al unui William Friedkin meets Michael Mann, shades of Crusing si Miami Vice), si as putea zice ca in fine a inceput..
trebuie sa observ ironia si satira si sarja in multe din alegerile lui T. Bone Burnett.Tot in mod ironic tricoul cu cele doua fetze care se electrizeaza pe limba (rosu) pe cae il poarta Woody Harrelson in partea finala a episodului, e tricoul cu Pink Floyd The Division Bell, acelasi pe care il am si eu din 1995 :)


Lista completa a pieselor din episod aici
Bo Diddley -Bring it to Jerome, 1955),The Melvins-A History of Bad Men, Primus American Life, de pe Sailing The Seas Of Cheese-1991),

And they look to the Statue of Liberty
For the boy we have American Life

trupa stoner doom metal Sleep, cu Holy Mountain, ca o clona rea de Black Sabbath, Wu Tang Clan si Grinderman (trupa lui Nick Cave, badder seeds :), cu Honey Bee (Let's Fly to Mars), din 1997, pe genericul final !

Iata din nou: un interviu cu T. Bone Burnett, producatorul soundtrackului si compozitor, despre show si alegerea pieselor.
Just be careful: 'There's A Monster At The End Of It'
de fapt sunt numai monstri, si dupa cum stim din Dragonul Rosu macar, cel ce vineaza monnstri se va transforma sigur intr-unul...si aici sunt doi, si un Dragon Galben
TBC>>>

Count the headlights on the highway

Count the headlights on the highway.....


Hold me closer tiny dancer
Count the headlights on the highway
Lay me down in sheets of linen
You had a busy day today

Aeon Blank si Plastik Charm @ Control

Marti, 4 februarie, ora 21.00: Aeon Blank revine pe scena din Control, alaturi de tanara trupa Plastik Charm.
Temperaturile scazute de afara vor fi indulcite de o reducere de 50% la orice bautura, acorduri de chitara pline de energie si versuri pline de caldura!
Aeon Blank - trupa abordeaza un stil rock alternativ cu influențe dark wave, metal si gothic.
Special guest: Plastik Charm- trupa de muzica electro-rock din Bucuresti.

Fb event
Intrare libera
Sala Berlin/ club Control - Str. Constantin Mille, nr. 4

Jack Goes Boating (2010)

Am vazut in fine, ca un omagiu, debutul regizoral al lui Phillip Seymour Hoffman (si ramas acum singurul sau film :( , Jack Goes Boating, dupa piesa lui Robert Glaudini. Un film intimist, tandru-dulce amar, o dovada in plus a talentului imens a lui PSH, care si-a reluat rolul de pe scena, secondat aici de John Ortiz (excelent), de Amy Ryan (pe care o numeau o Isabelle Huppert newyorkeza)si Daphne Rubin-Vega.

Doua cupluri newyorkeze, un melanj a la Woody Allen, dar cu personaje mai disfuctionale si working class, si un ton optimist. Un prim film in care Hoffman isi ofera un rol minunat, de misfit, cald insa fata de freaksii jucati in alte parti, cu caciula de iarna, si dreadlocks sub ea, sofer de limuzina, timid si putin sarac cu duhul, sau doar un pic autist.
Muzica de Grizzly Bear si piese de Fleet Foxes, Cat Power, Goldfrapp. Melodia Rivers of Babylon, in varianta celor de la The Melodians, nu va mai fi niciodata la fel.
un interviu cu PSH despre film, in The Guardian !
Philip Seymour Hoffman has a gift for playing quickly embarrassed men who fear rejection. He can convey such vulnerability in some roles that we're on his side without the script needing to persuade us. We want to finish his sentences, clap him on the back, cheer him up. In other roles, such as "Synecdoche, New York," he projects enough ego to enforce his will for years on end. There's an actor for you.

Roger Ebert, in cronica la Jack Goes Boating

afis fals de comedie romantica, rom-com, si unul mai potrivit:

3 1/2 din 5, 7 din 10 ! i-as fi dat mai mult, pt ca m-a emotionat teribil, dar asta si datorita momentului tragic. Philip Went Boating :(