Cronica mea la concertul David Gilmour a aparut in Dilema Veche,
link web aici
acum am pus-o si aici, per posteritatis, pt ca Gilmour e in topul meu de concerte si albume 2015 !
Alin Ludu DUMBRAVĂ
08 Octombrie 2015
David Gilmour Live: Delicate Sound of…
Deci am fost și la Gilmour. După 21 de ani de cînd am vrut să-l văd cu Pink Floyd la Praga! Și nu într-un loc oarecare, ci la Pula, un loc de care românii sînt legați în mod special. A fost primul concert din turneul Rattle That Lock, titlul noului său album, al patrulea din carieră, apărut oficial pe 18 septembrie.
Gilmour nu a mai avut turneu de nouă ani, de la discul anterior, On An Island. După o repetiție generală la Brighton, turneul a început pe 12 septembrie pe Arena Romana de la Pula, Croatia, cea mai întreagă arenă romană de tip Collosseum din lume (dintre cele şase rămase intacte). Mini-turneul european mai cuprinde concerte în spaţii istorice deschise, Arena Romană din Verona, hipodromul din Florența și Amfiteatrul de la Orange, pînă la seria indoors de la Royal Albert Hall. Biletele pentru turneu au fost epuizate din martie, la mai puțin de o oră de la punerea în vînzare.
Am ajuns cu greu, cu planuri refăcute și ocoluri startegice, o călătorie în care numai cu bicicleta nu am mers, în rest mașini, tren, autobuz, avion, metrou și chiar înot. Am ajuns În Croaţia de la Brașov la Treviso, și coechipierul meu Vlad din Sardinia, cu un detour prin Slovenia, cu niște fani italieni tineri, care nu mai prinseseră bilete în Italia, și am plecat înapoi pînă la Budapesta cu niște fani ucranieni. Am întîlnit și vecini bulgari, și greci, și compatrioți.
Arena are capacitatea de cam 5000 de oameni, dar era înconjurată de o mulțime impresionantă, care putea zări de afară, printre coloane scena, ceea ce face din Pula un loc unic de concert. (Spre exemplu, la Verona aceste spații sînt acoperite și sînt puse scaune peste tot.) Aici, spiritul balcanic-mediteranian cu influențe latine a dus la o atmosferă absolut relaxată.
Alături de trupa sa de acompaniament, care îi include pe Phil Manzanera (Roxy Music) și pe Guy Pratt (Pink Floyd) la bass, Gilmour a cîntat fantastic, două ore și jumătate (plus antract de 20 minute). A prezentat nu mai puțin de şapte piese de pe albumul nou (din zece!). Efecte vizuale spectaculare, sunet impecabil! Macarelele din port, în depărtare, colorate în diverse culori, dădeau și ele un efect suprarealist. Un concert miraculos, cu efect de panaceu muzical absolut, In Any Tongue!
Setlist:
5 A.M.
Rattle That Lock
Faces of Stone
Wish You Were Here
A Boat Lies Waiting
The Blue
Money
Us and Them
In Any Tongue
High Hopes
----antract----
Astronomy Domine
Shine On You Crazy Diamond
Fat Old Sun
On an Island
The Girl in the Yellow Dress
Today
Sorrow
Run Like Hell
am ramas dator cu topurile pe 2015, stiu, tiiirziu, la seriale, soundtrackuri, albume si concerte. Iata serialele, extins dupa articolul aparut in Cinemap, revista de iarna, in decembrie 2015. Cu mentiunea ca pina la sfirsitul anului am vazut si Jessica Jones si l-am inlocuit pe Daredevil cu ea (si am scris despre JJ aici) !
Serialele anului 2015
iata si topul pe anul 2014, cu doar 7 titluri (unele se regasesc, normal), pe locul 1 tot Fargo !
1. Fargo sezonul 2-care are loc în 1979-o revelație, după ce sezonul unu fusese o placere, cu un Billy Bob Thornton genial, in rolul vieții lui. Fargo e un spin-off inteligent la un film sacrosanct (frații Coen, 1996), extrem de amuzant, atît cât se poate, cu un umor negru si personaje excentrice fabuloase, să nu uităm accentele :). Sezonul 2 -creat tot de Noah Hawley-, este un scenariu original, însă se întâmplă undeva în meta-universul Coen, cu citate subtile din alte filme ale lor, de la Blood Simple la Millers Crossing la Marele Lebowski. Tonul e suprarealist ! Actori minunaţi, pe planeta Fargo: întreaga familie Gerhardt (condusă de Jean Smart: Floyd Gerhardt), echipa din Kansas City (Mike Milligan, un sociopat perfect-Bookem Woodbine), şi la mijloc cuplul Bloomquist (Kirsten Dunst -coafeza, şi Jesse Plemons-măcelarul). La margine, poliţiştii: Solverson !!! -Patrick Wilson (legătura cu sezonul unu, unde e interpretat, bătrîn, de Keith Carradine), şi Hank Larsson-Ted Danson. Plus, Ronald Reagan, guvernator în epocă, care apare sub ipostaza lui Bruce Campbell, un alt omagiu Coen-ilor şi prietenului lor, Sam Raimi. FX a comandat şi sezonul trei, sunt curios unde îl vor duce !
2. Better Call Saul –spin off-ul la Breaking Bad, creat tot de Vince Gilligan, alături de Peter Gould (executive story la BB), este de fapt un prequel la evenimentele din BB (şi în prequel apar încă elemente de flashbackuri copioase). Senzationalul Bob Odenkirk este Saul Goodman, care încă se numeşte aici Jimmy McGill-avocat de speluncă, veros, dar irezistibil (un personaj aproape românesc, de tip Stănică Rațiu, în accepția lui Gheorghe Dinică :). Potenţialulsău comic este uluitor, la fel cum e e şi cel tragic, într-un cuvânt , e UMAN, un pungş sentimental irezistibil, cu un talent locvace excelent şi un escroc cam pagubos, care trebuie sădepăşeascăcondiţia de găinar disperat, în care îl găseşte serialul la începutul său. Apar şi personaje cunoscute, dar în posturi inedite, Mike Ehrmantraut (Jonathan Banks), şi personaje noi, fratele cu protecţie de staniol pe cap, şi frica de radiaţii, Chuck (un excelent Michael McKean). Acţiunea se întimplă în Albuquerque, New Mexico.
3. Narcos sezonul unu, (se face și 2), creat de Chris Brancato şi Carlo Beranrd, regizat şi supervizat de brazilianul Jose Padhila (Trupa de Elită), cu actorul săufetiş, Wagner Moura, care devine un incredibil Pablo Escobar ! Inspirat de o realitate care depăşeşte orice ficţiune, are la bază filme documentare de succes, gen Cocaine Cowboys. Tuşa de realism, autenticitate, documentar, e dată şi de faptul că este vorbit predominant în spaniolă şi filmat în locaţii columbiene. Produs de Gaumont pentru Netflix.
4. The Walking Dead sezonul 5 / 6-Pentru că e foarte greu să aduci atîta tensiune în al cincilea sezon și deși povestea poate continua la infinit, ne pasă de personaje Și e the best în zombieland. Deși au apărut spin-off-ul Fear the Walking Dead și Z Nation. ...Ne revedemîn februarie 2016 :)
5. Silicon Valley -Mike Judge , deja era sezonul 2 dar l-am văzut așa, e un serial de comedie genial, ultra-satiric, despre IT-şti şi programatori, ciudăţei şi freakşi ii care crează virtuale. Afli totul despre aplicaţii, de ce să nu dai check-in, şi despre scrierea codurilor. Şi, da, lumea asta există !
6. Penny Dreadful sezonul 2-Penny e ceea ce trebuia să fie LXG (Alan Moore’s League of Extraordinary Gentlemen). Serialul e creat de John Logan (scenaristul de la Gladiator la Skyfall, cu trecere prin Hugo si Rango), cu atuul major, o Eva Green risqué (mai mult ca în Sin City 2). Îmbinarea de personaje victoriene, Dorian Gray, Victor Frankenstein, vârcolacul american (Josh Hartnett), plus Timothy Dalton ex-James Bond -paralelă cu Sean Connery, Quatermain, pe post de lider de comando anti-vrăjitoare, voododo şi devil worship.
7. The Strain sezonul 2-combinatia lui Guillermo del Toro si Chuck Hogan, după cărţile lor, la mitul vampiric plus zombi, a crescut în acest sezon, mai întunecat în peisajul hibernal. Starea de asediu, legea marţială, reminsiscenţe de evenimente concrete recente, limba română măcelarită amuzant și flashbackurile care continuă, Jonathan Hyde superb şi un David Bradley excelent, plus efecte viscerale pe care nu le vezi in seriale TV !
8. Ray Donovan sezonul 3-supervizat acum de David Hollander, care introduce mafia armenească, Grace Zabriskie și ortacul lui Borat (Ken Davitian). Din episodul 1, The Kalamazoo, un soi de grătar ultra-performant,ne mutăm la un motel cu piscină unde Mickey Donovan (Voight) devine peştele prostituatelor din zonă și are grijă defetiţaFairuzei Balk. Ray (Liev Schrieber) munceşte pentru familia Finney, împărţit între Katie Holmes cu braces-Paige Finney, şi Ian McShaneDiavolul însuşi, Andrew Finney. Şi mai simplu, într-un singur argument: Because Jon Voight.
9. True Detective-sezonul 2-show runner, tot Nick Pizziolato. HBO: Şi mai voit complicat şi mai întunecat, dar şi cel mai supraevaluat serial nou până la capat, mai ales over-hype-ul sezonului unu. Unii l-au urît cu patimă, primele episoade au fost clar pentru dezinformare şi mărirea confuziei, cu schimbare de atitudine la finalul episoului patru. Vrea să fie un noir clasic L.A. (Sodoma şi Gomora modernă), cu miros de canal putrezit, despre corupţie, putere, promiscuitate sexuală şi morală, degenerare şi păcat, demn de James Ellroy, via Chinatown şi Chandler. Referinţele sunt clare; Bezzerides, (A.I.), scenaristul de la Kiss Me Deadly şi alte noir-uri esenţiale, este numele personajului lui Rachel McAdams. Vince Vaughn şi Collin Farrell sunt cele două feţe ale aceiaşi monede damnate. O notă feministă finală. Piesa de generic, Leonard Cohen-Nevermind (original pe Personal Problems), plus genericul apocaliptic, explică şi exprimă totul.
10. Daredevil –Creat de Drew Goddard (Cloverfield, Cabin în the Woods). Charlie Cox, avocatul Matt Murdock, devine justiţiarul orb în riff-ul Marvel la Zatoichi, Scott Glen îl mentorează într-un episod excelent, iar Vincent D'Onofrioe genial în Kingpin. Marvel goes Batman Nolanesque, în timp ce Gotham (DC )devine dezamăgitor. Urmează sezonul 2 care îi introduce pe Elektra şi Frank Castle, The Punisher.
* v, inceput post (scroll up-am schimbat Daredevil cu Jessica Jones)
Menţiuni: Sex and Drugs and Rock and Roll-gen plăcere vinovată, comebackul lui Denis Leary. Ash vs, the Evil Dead, comeback-ul lui Bruce Campbell via Starz, Sam Raimi, Lucy Lawless, implicaţi şi soundtrack rock clasic, cu Deep Purple, The Amboy Dukes şi The Stooges.
Piesa anului într-un serial rămâne LOVE CRIME, Siouxie Siouxie (și Brian Reitzell) şi coregrafierea ei vizuală, în episodul final din Hannibal seria 3, cel mai psihotronic/psihedelic, sezon de serial produs vreodată. the Wrath of the Lamb, indeed !
eight-track EP-patru piese noi:
1. "Season of the Dead" 7:22
2. "Cry All Night" 6:58
3. "Take Me Home" 4:57
4. "Isolated Man" 5:32
si patru piese live de pe albumul (si turneul) 13 (2013), care mie nu mi-a placut la aparitie (o fi fost the loudness syndome?), dar in varianta live, imi fac mai mult cu ochiul ;),
5. "God Is Dead?" (Live Sydney, Australia 4/27/13) 7:03
6. "Under the Sun" (Live Auckland, New Zealand 4/20/13) 4:30
7. "End of the Beginning " (Live Hamilton, ON Canada 4/11/14) 8:19
8. "Age of Reason" (Live Hamilton, ON Canada 4/11/14) 7:06
iar cele 4 noi imi plac, nu sunt huuge dar spre comparatie, uitati-va ce au scos ac/dc cu rock or bust. Piesele sunt lungi, cu riffuri agresive, cu fuzz, si cu balls ! Producator Rick Rubin ! Imi pare rau pentru Bill Ward, inlocuit si pe album si in turneu de fostul tobar al lui Ozzy si Rob Zombie, Tommy Clufetos, si cu baiatul lui Rick Wakeman, Adam, la clape !
-EP+-l a aparut pe 20 ianuarie ca bonus la turneul de adio "THE END", care iarasi ocoleste Romania, in schimb ajunge la Moscova !
Romanii se vor duce in Ungaria(1 iunie 2016), Italia (Verona-13 iune) si pe la festivaluri, Graspop, etc. Bine ca i-am vazut la Bulgari acum 10 ani, si who knows, maybe again somewhere Ten Years After ?
all THE END tour info aici
de ce nu are ursul coada, sau de ce e Revenant o facatura cu elemente calofile de prost gust, iconografie ortodoxa in plina salbaticie, mambo jambo de incantatii jointice si Di Caprio mumbler supreme (Mumble, cel mai tare vinator)!
pe scurt, il prinde grizzly-ul pe DiC in padure si ii zice: "De ce n-ai sapca ?" si zdrong. si zbang. Si sturm. Und drang. Pe linga ca animalele-s mai agresive ca zombii din walking dead, oamenii-s si mai rai. Bad to the Bone. Ta na na nah. Si viziunile-s peyotice. Necesarium fumar EST.
Deci, a la Dan Pitza, Inaritu ciordeste de la Tarkovski si de la Terrence Malick, nah Lubezki a filmat Tree of Life dar aici AGI se inspira din The Thin Red Line si The New World
secventele onirice sunt de-a dreptul rizibile, levitatie, piramida de oase, ruinele bisericii cu picturi murale din Rubliov ???
in plus a luat povestea lui Hugh Glass (Imi spui ca e inspired by real events, Pai better be :( Si a facut-o harcea parcea -omul de sticla nu avea nevasta, nici copil indian, asta o fi pentru diversitate multiculturala (stramosul lui Costner dansar con lobos), nu i-a omorit nimeni baiatul ci i-au luat doar pusca, povestea de altfel a mai fost spusa mai interesant acum 45 de ani !!!
deci vedeti sau revedeti MAN IN THE WILDERNESS, din 1971, despre care am scris aici
also-overlong.
over-pretentious.
over-bearing deci over-boring.
si aflind despre cum l-au facut si cit l-au umflat la buget cautind quomo si diche-"autententico" si "realismo", din Canada in Argentina, peste 100 de milioane, shameful ! il faceam cu de o suta de ori less, la Castel si Risnov cu Nicku Kusca si Danny Trejo. Huh ? Cu lumina naturala, bre ! Pentru Discovery ! rilly.
Despre Inaritu am spus-o si o repet, e un soi de artsy fartsy mexican taco supreme. Never impressed, in retrospect Biutiful imi pare mai cinstit ca altele. Birdman-m-a avut, one-trick pony. Il ajuta si Keaton si modul de filmare. Si textul. Amores no. Babel niet. 21 Grams. Miligrams. Revenat-an tan tiki tan. I-a dat Globulele de Oro. Dar ia Leo Oscarul ? Se pare ca da. Premiul Bear Grills. Ala cica mincase kkt de urs carpatin. Asta inimioara cruda de bizon. Aveam noi destui. Too mucho even. Despre Hardy de data asta il acuz de overacting, de simptomul "ham"/ jamon ? -Norton, Bale, etc. Nu credeam ca si muzica lui Sakamoto (Ryuiki, comeback de la Snake Eyes incoace no Hollly wood) ma va lasa rece (zdrung drung), dar poate e folosirea ei per secvente. Lubezki si lumina lui naturel, I got 2 words for you: Bob Richarsdon !
I stick to my HATeful 8 :)
