Peter Gabriel's i/o cover photo

This is the cover image of the new PETER GABRIEL album "i/o".  Photo by Nadav Kander.

PETER GABRIEL's "i/o" is an album that took more than 20 years to become reality.

The album is out on December, after the last full moon of this year. 

Peter's been releasing a new song every full moon of 2023, a masterstroke of promotion & marketing which was never performed before. As for the cover, it's a work of art and it follows the thematic cover art of PG, one of the best and most consistent artworks of a modern artist who happens to work in the musical field. 

A collection of PG's album covers artworks here.

The Making of "i/o": https://bit.ly/3Mgjo8C or here

Libertate / Freedom (2023)

 cronica in românește aici

And now, in ingles...

Libertate/Freedom -a necessary film

The fifth cinema feature by Tudor Giurgiu (Despre oameni și melci/About people and Snails, Why Me?), has a strong theme that hurt us (and still hurts). The Sibiu events of December 1989 were not told until now on film.

2 million bullets were shot (!!!) , 99 people died and 272 were wounded, 522 persons suspected as terrorists were illegally detained in a swimming pool of the Sibiu Military Unit 01512, last of them freed only on February 1^st 1990. It was complete chaos & hellfire and there were the most casualties in the country, after the ones in Bucharest.

A very tough and a very necessary film. 

In 33 years after the ”Point Zero” there was only one important film about the ”Revolution”, Hîrtia va fi albastră/The paper will be Blue, by Radu Muntean (2006), and in the same year a satirical view of it-A fost sau nu afost/12:08 East of Bucharest, by Corneliu Porumboiu. Together with a documentary (a bit abstract and experimental) Videograme dintr-o revoluție/Videograms of a Revolution, by Andrei Ujică and Harun Farocki in 1992 (you can see it on youtube and it's even more relevant today!). 

A prestigious ensemble cast, a whole generation of actors (I won't name names out of respect for all of them-I counted 27 parts of equal importance) a detailed research that took 4 years and a half (script written by Giurgiu with Cecilia Ștefănescu based on an idea by Nap Toader), set design (Vali Ighiceanu), costumes (Viorica Petrovici-update: Libertate just won the Award for best costumes and sets at the Waterloo Historical Film Festival, bravo!), and high production values, dynamic, violent hand-held photography by Alex Sterian, alert editing (Reka Lemhenyi), a prophetic and ironic title in the same time, not necessarily in the search for a Cathartic Truth, but a naturalist remake with the feeling and shape of a documentary. No one is condemned, there is no personal judgement, just what is puzzling all of us and is found in the films subtext -why did this happen and mostly, can it happen again?

To be seen -definitely in cinemas (October 6^th in theaters across the country).

Alin Ludu Dumbravă -Culturama nr. 3, octombrie 2023

Libertate (2023)

Libertate -un film necesar*

*această cronichetă a apărut în print în ziarul Culturama al Băncii de Cultură Apollonia, nr. 3, ediția octombrie 2023.

aceiasi cronica, in engleza, aici. 

Al cincilea lungmetraj de cinema a lui Tudor Giurgiu (Despre oameni și melci, De ce eu?), preia o temă gravă și care încă ne doare (și ne va mai durea). Evenimentele de la Sibiu din decembrie 1989 nu au mai fost povestite până acum. S-au tras 2 milione de gloanțe (!!!) , au murit 99 de oameni și alți 272 au fost răniți, 522 de persoane considerate teroriști au fost reținute ilegal într-un bazin gol al unității militare 01512, ultimii din ei fiind eliberați abia pe 1 februarie 1990, a fost haos total, au fost cei mai mulți morți din țară, după București.

Un film foarte dur, și un film absolut necesar. În 33 de ani de la ”Punctul Zero” a fost făcut un singur film important despre ”Revoluție”, Hîrtia va fi albastră de Radu Muntean (2006), și în același an un film-pamflet, A fost sau nu a fost, al lui Corneliu Porumboiu. Alături de un puternic documentar (dar puțin abstract și experimental) Videograme dintr-o revoluție, de Andrei Ujică și Harun Farocki din 1992 (filmul se poate vedea pe youtube și este mai cutremurător azi decît la data premierei!).

Distribuție de ansamblu, o generație întreagă de actori (nu am să numesc niciunul din respect pentru fiecare -am numărat 27 de roluri de egală importanță), o documentare minuțioasă care a durat patru ani și jumătate (scenariu scris de Giurgiu alături de Cecilia Ștefănescu după o idee de Nap Toader), scenografie (Vali Ighiceanu), costume (Viorica Petrovici-update, Liberatate tocmai a luat premiu pentru cele mai bune costume și decoruri la festivalul Filmului istoric de la Waterloo, bravo!) și o producție minuțioasă, imagine dinamică din mână, violentă, de Alex Sterian, montaj alert (Reka Lemhenyi), un titlu profetic și ironic în același timp, nu neapărat în căutarea unui Adevăr catartic, ci o reconstituire naturalistă cu aspect și tentă de documentar, fără a condamna pe nimeni, fără a emite judecăți personale, decît aceea care ne macină pe toți și care se găsește în subtextul filmului, de ce a trebuit să se întâmple asta și mai ales, se poate întîmpla din nou?

De văzut neapărat -și de văzut în cinema (din 6 octombrie în toată țara).

Alin Ludu Dumbravă

-critic de film-

*** Coda***sau P.S. (16.10.23, well, wasn't the best day, but the coldest til now..)

Mi s-a pus în vedere că mai sunt și alte filme despre ”Revoluție”, Cum mi-am petrecut sfîrșitul lumii al lui Cătălin Mitulescu, tot din 2006 nu e despre asta ci despre copilarie și Stare de fapt (1995) regia Stere Gulea, co-scenarist (sau "dupa o idee de") Lucian Pintilie !, despre care chiar uitasem, e un film isteric, sordid și cam periferic, răfuială cu securiștii. Dar dacă le vreți și pe astea de ce nu vorbim și de 15 de Sergiu Nicolaescu (2005) și chiar Punctul Zero (1996), unde avem reconstituirea execuției Ceaușeștilor. Atîta s-a putut...:D

”Nu suntem într-un film de Nicolaescu”, e replica din filmul lui Giurgiu. Nu, nu suntem. Suntem (aici) de mii de ani și într-o etapă nouă acum de 33 de ani într-un film prost. Se numește (I)Realitate mioritică. Libertatea e doar (sau ”decât”) un concept frumos, eteric, iluziv, escapist. Liber, adică dezlegare la pește...

Hârtia va fi albastră / The Paper will be Blue (2006)

Apropo de Libertate de Tudor Giurgiu, acum pe ecrane (cronica mea din ziarul de Brașov Culturama aici și în engleză aici), iată și cronica la celalat film despre ”Revolutie”, Hârtia va fi albastră de Radu Muntean, cu premiera pe 13 octombrie 2006 (i was there ;). Articolul a apărut atunci în revista Șapte Seri. Dacă vă interesează și Porumboiu, A fost sau n-a fost, cronica mea din epocă, tot Șapte Seri, e aici.

********************************************************************************

Hîrtia e foarte albastră - Hîrtia va fi albastră 

 de Alin Ludu Dumbravă

 Şapte Seri / octombrie 2006

"There's no time No time to remember these days No time to hold back in that size We don't have no time, no time, no time... No time for revolution!" 

                                                              Falco - No Time for Revolution

Atenţiune, atenţiune! Film nou românesc! Iară cu revoluţia? Da, dar nu iară şi nu din nou, ci pentru prima dată... despre cei ce au băgat în stradă în noaptea de 22-23 decembrie, în capitala acestei ţări numită pe atunci R.S.R. (Republica Socialistă România), cei ce au murit de-an pixul la acea circotecă datorită căreia azi poţi să-ţi iei maşină în leasing şi să culegi căpşuni în spaniolă. Aşa zisa "Revoluţie", minunata lovitură de stat bazată pe zvonistică, fum fără foc şi foc fără fum, scăpată de sub control datorită unor tineri entuziaşti. Mulţi dintre ei n-au mai apucat să se entuziasmeze de a doua zi încolo, nici măcar să se deprime. Pentru cei care au avut ghinion, în confuzia generală, prezentată realist de Radu Muntean (la al doilea film de cinema, după Furia), 22-23 a fost o noapte fatală, nu "Conu' Leonida faţă cu reacţiunea". Ţţţţţ, noroc că a fost cald. Că altfel, dacă erau minus 30 de grade, se ducea de râpă tot evenimentul. Aah, şi să nu uit, era mai cald afară ca înăuntru.

OK. Precizări. Hîrtia va fi albastră e un film Important. Dur. Minimalist. Docu-dramă. Lumina de atunci, străzile sumbre, camera tremurată, dar foarte puţin, culorile desaturate (bravo Tudor Lucaciu). Nu mă aştept să se bată lumea pe bilete, pentru că aud zvonuri cum că "iară cu revoluţia, dom'le, ne laşi, au trecut 16 ani". Da, au trecut şi iată, un copil de 16 ani, nenăscut în tomberonul lui Ceaşcă, poate să afle şi el câte ceva. Să vadă primul film cu adevărat despre "noaptea cea mai lungă". Într-un stil narativ alert, cu miez şi point. Să afle de unde vine ciunga şi coca cola aia, că nu scrie pe net şi messenger! Eu cam atât aş avea de spus. Să-i ducă la film, cu clasa, de la şcoală. Aşa cum erau duşi elevii să facă cu mâna Cârmaciului, cînd trecea pe drum, sau cum recoltau cartofi, ca să avem agricultură. Am şi o problemă, una singură în unghi subiectiv şi muzical, genericul final cu Nana Mouskouri şi corul sclavilor. Mă aşteptam de la Radu la ceva gen Scorsese în Goodfellas, unde cântă Sid Vicious My Way, adică ceva mai punk, gen Zob cu o variantă la Deşteaptă-te, Române, sau varianta mea (că se discută în film despre Amadeus-ul austriac, RIP), No Time for Revolution. OK. După film am intrat într-o tutungerie-alimentară, butic, chiar în spatele Ateneului Român pe care scrie Molière, Franklin etc, şi era ca pe vremuri, salam, cu menţiunea fără soia. În continuare la noi hîrtia e foarte albastră. Nu ca cea de turnesol, că nu-şi schimbă culoarea, asemeni cameleonului naţional.