duminică, 30 noiembrie 2008

Body of Lies (2008)

Spy Game - Body of Lies


Şapte Seri, noiembrie 2008




"Ridley Scott e cel mai eficient regizor cu care am lucrat." (Leonardo DiCaprio)

Nu ştiu alţii cum sunt dar pentru mine un nou film de Ridley Scott, e mereu un prilej de aşteptare şi bucurie. Cu regularitate a dat aproape un film pe an de la Gladiator încoace, un soi de comeback al său (2000). E unul din cei mai profesionişti regizori old school (pe 30 noiembrie 2008 a împlinit 71 de ani, deci La mulţi ani), maestru absolut al vizualului, creator de lumi diferite, spectaculoase, vii, rezonante.

Body of Lies / Un ghem de minciuni, noul său film, bazat pe romanul lui David Ignatius, este un joc de suspans printre aparenţe şi minciuni, în lumea spionajului contemporan şi a paranoiei lansate de posibilele atacuri teroriste. Roger Ferris (Leonardo DiCaprio) e un agent operativ CIA pe urmele unui grup terorist gen Al Queda care atacă vestul (filmul începe cu o explozie la Manchester), de undeva din Iordania. Legătura sa în Langley este Ed Hoffman (Russell Crowe), un individ cinic şi manipulator, care reprezintă motto-ul filmului, "Nu avea încredere în nimeni. Înşeală-i pe toţi". Conceptul se aplică la acest univers de intrigi şi trădare, la fel cu cel din filmul fratelui lui Ridley, Tony Scott, Spy Game, pe acelaşi subiect şi cu un panşant pentru relaţia dintre cei doi spioni, acolo gen tată-fiu, aici mult mai tranşantă, dar cu tematică fierbinte pentru că e ceea ce se întîmplă azi, la fel ca în Syriana.

E primul film a lui Scott cu DiCaprio şi al patrulea cu Russell Crowe. Acesta s-a îngrăşat pentru rol, cum a făcut-o şi pentru The Insider. Iar DiCaprio e din ce în ce mai bun, după şcoala Scorsese, aici într-un rol şi mai dur şi întunecat, complet cu lentile de contact maronii. Dar revelaţia este Mark Strong, în rolul lui Hani Salaam, şeful spionajului din Iordania, un actor englez în ascensiune pe care-l veţi vedea în Rocknrolla.

Piesa slabă a puzzle-ului este Aisha, sora medicală arabă de care se leagă Ferris. Dar şi ea e folosită în acelaşi body of lies. Pentru edificare, actriţa Golshifteh Farahani e prima iraniană care apare într-un film produs la Hollywood!

Al treilea film al lui Scott cu compozitorul Marc Straitenfeld are pe genericul final, If the World , noua piesă Guns'n'Roses de pe Chinese Democracy (prima piesă GnR într-un film de la End of Days, 1999). Scott are şi un nou director de imagine; Alexander Witt (regizorul şi directorul de imagine al echipei secunde la American Gangster), a filmat pe ecran lat imagini copleşitoare, secvenţe amintesc de Black Hawk Down (filmat de Ridley tot în Maroc, în Rabat şi Ouarzazate, pentru Somalia, la fel ca în Kingdom of Heaven pentru Ierusalim sau Spy Game pentru Beirut).

Body of Lies are acelaşi subtext şi mesaj ca Kingdom of Heaven, Sir Ridley are poziţie, critică faţă de politica americană, e un suporter al Orientului mijlociu, al păcii dintre Occident şi Orient, al absurdului acestui conflict, care datează de la începuturile istoriei. De aceea personajul lui Ferris este un occidental dezrădăcinat, silit să înveţe manierele duşmanului, dar care între timp îi devin mai familiare decît cele ale lumii pe care o apără şi o reprezintă. Hoffman zice, "Ain't nobody likes the Middle East, buddy. There's nothing here to like." Din păcate, acest tip de gîndire face parte din ghemul de minciuni global.


(3 stele 1/2 din cinci/ 7 din 10)


miercuri, 26 noiembrie 2008

Le Trou (1960)


aka Il Buco, ultimul film al lui Jacques Becker, prima carte si primul scenariu al lui Jose Giovanni , unul din cele mai importante filme despre inchisoare si tentativele de evadare din ea. Hiper-realist,alb-negru, semi-documentar, se intimpla in 3 zile, fara titlu si generic, sau muzica, marind tensiunea. Jose Giovanni, scenarist, regizor si scriitor de noir francais, a fost el insusi prizonier si condamnat la moarte la Sante.


afis spaniol


afis japonez


Evadarea unui grup de 5 insi, in 1947, care au sapat un tunel, urmind ca sa scape prin canalizare, reconstituita minutios in studio cu actori debutanti(Michel Constantin, Philippe Leroy, Raymond Meunier, Marc Michel)

si neprofesionisti, Jean Keraudy (al doilea din stinga si cel din imaginea youtube), care a participat la evenimentul original, dupa cum se vede in acest excelent trailer care din pacate nu exista pe disc (editia Criterion contine numai filmul)


Scene lungi, dialoguri reale, se pot face paralele cu Un condamnat la moarte a evadat al lui Bresson (1956), desi exact opusul. Dar paralele se pot face si cu Contele de Monte-Cristo, si cu Shawnshank Redemption si cu Escape from Alcatraz. Intr-o scena doi gardieni hranesc o musca unui paianjen, e o metafora pentru inchisi in celule.

"Dig, Lazarus, Dig"

Filmul lui Becker este un "procedural", asemanator cu Rififi in acest aspect, din pacate la ora la care a aparut, la fel ca si Classe Tout Risques al lui Sautet, scris tot de Giovanni dupa un roman de-al sau (v. si post Le deuxieme Souffle), Nouvelle Vague-ul a ocupat terenul (A bout de souffle si Ceel 400 de lovituri) si filmul nu a avut impactul cuvenit. Si nici azi nu are faima mainstream, a devenit mai cunoscut si accesibil datorita editiei dvd de la Criterion.

coperta Criterion

10/10

luni, 24 noiembrie 2008

Slaughterhouse-Five (1972)



film-cult dar prea putin vazut al lui George Roy Hill, ecanizare a romanului si mai cult al lui Kurt Vonnegut jr. (cu subtitlul "Cruciada copiilor", asemanator ca tema si subtext cu Catch 22 al lui Jospeh Heller). Premiul special al juriului la Cannes in 1972, mai mult decit au apreciat americanii, la ora aia siderati de film. Si probabil in denial, pentru ca bombardarea orasului Dresda rezona cu Vietnamul. Billy Pilgrim e capabil a faca salturi in timp si spatiu, acum se afla casa, in Milwauke unde e optometrist, apoi e in razboi, prizonier la nemti, apoi in viitor pe planeta Tralfamadore !!!
Michael Sacks debutant in rolul principal, cel al lui Billy Pilgrim, un actor care a disparut apoi cu totul, azi lucreaza la o companie de investment on line. Weird.
imaginea de Miloslav Ondricek, omul lui Forman, mi s-a parut cunoscuta Dresda si da, e filmata la Praga ! ma mira ca o productie americana a ajuns acolo in 1972, dupa ce rusii ocupasera deja din 1968 Cehoslovacia !
muzica, clasica, Bach interpretat la pian de virtuosul Glenn Gould.
constructie non-lineara (montaj Dede Allen), adaptare extrem de fidela, cu includerea altor elemente de la Vonnegut (Howard Campbell Jr. din Mama noapte, domnul Rosewater), Valerie Perrine sexy si topless (si actrita in Mesalina !),
film-antirazboinic si despre consecintele razboiului asupra psihicului uman,
pe care vrea sa-l readapteze Guillermo Del Toro.
analiza frnaceza densa la cinetudes
So it goes...
9/10

extras din roman si film:
Tralfamadorian speaker: We know how the world ends and it has nothing to do with Earth, except that it gets wiped out too.
Billy Pilgrim: Really? How does it end?
Tralfamadorian speaker: While we're experimenting with new fuels, a Tralfamadorian test pilot panics, presses the wrong button, and the whole universe disappears.
Billy Pilgrim: But you have to stop him. If you know this, can't you keep the pilot from pressing ...
Tralfamadorian speaker: He has always pressed it, and he always will. We have always let him, and we always will let him. The moment is structured that way.