Gary Moore !

in 2004 trebuia sa vina la Arenele Romane, am si acum biletul-invitatia pe perete, 10 iulie 2004 (a fost cam fishy cum s-a intimplat si cum s-a anulat cu o zi inainte, Sece stie cel mai bine ce naspha a fost, noi ailalti ne-am decompensat la Vama!). Anul trecut niste prieteni s-au dus special la Budapesta, n-aveam cum sa ajung. In plus prestatia sa de bluesman e pentru mine un drawback, mie-mi place old Gary Moore, sau experimente gen A Different Beat sau Scars. Am ascultat ultimul album, Bad for you Baby (2008), nah, ce altceva decit blue-s, ok but not much, un concert cu participarea lui Mick Jagger si acum reascult Collosseum II din 1977, Electric Savage. Si acum Scars (2002, cu basistul de la Skunk Anansie, Cass Lewis si tobarul de la Primal Scream, Darrin Mooney, !

Sunt curios daca cinta si din perioada "mea", asa zisa de "true heavy metal albums", inceputa cu Corridors of Power (1982) cu exceptionala End of the World (ascultata de mine prima oara la Europa Libera la Metronom '84 (thanks Radu Teodor), cu Jack Bruce la voce (mai tirziu au format BBM cu Ginger Baker pentru un album), Victims of the Future (1983, cu Empty Rooms si Murder in the Skies), cu pauza in Dirty Fingers in 1984, Run for Cover (1985), Wild Frontier (1987), After the War (1989), sau vreo piesa Thin Lizzy ! Unul din eroii mei adolescentini (piesa Out in the Fields a ramas una din favoritele mele, pentru The Loner am luat chiar bataie !!!), a devenit cunoscut mainstream odat cu Still Got The Blues (1990) si a continuat in acelasi gen pentru urmatorii 20 de ani. Cred ca m-a pierdut total la Dark Days in Paradise (1996) si am mai revenit la el, dar n-a mai fost nicodata ca pina prin 1994-95.
dupa allmusic:

Gary Moore's worst enemy throughout his career has arguably been his own eclecticism; a distinct lack of focus which has regularly seen him swinging back and forth between the roles of heavy metal guitar hero and blues purist (and everything in between: Irish folk music, jazz fusion, you name it).

trupa 2010:
Moore, Neil Carter, Jon Noyce si Darrin Mooney.
communique:

Chitaristul Neil Carter, fiind cunoscut si pentru aportul sau in compunerea catorva dintre hiturile lui Gary Moore, revine pe scena alaturi de acesta dupa o pauza de aproape 20 de ani. Acordurile de bass sunt sustinute de Jon Noyce, fost membru Jethro Tull si Sessions, acesta fiind prezent si pe albumul lansat de Gary Moore in 2006, “Ols, New, Ballads, Blues”. Percutionistul Darrin Mooney, tobosarul actual din Primal Scream, l-a insotit pe Moore in 2001 in turneul din Europa si a inregistrat cu acesta albumul “Back to the Blues, fiind ultimul care completeaza componenta trupei.
Gary Moore si noua sa trupa au lucrat timp de cateva luni la alcatuirea unui playlist pentru turneul Summer of Rock, format din cele mai solicitate piese in concertele live sustinute de artist in ultimii 20 de ani.