miercuri, 15 septembrie 2010

The American (2010)


"Hell is to live without love"
The Jackal, The Mechanic, Le Professionel sau The Equalizer, Le Samourai sau The Matador ! sau El Rumeno, viitorul film al fratilor Mitulescu cu care au cistigat la CNC :-)! NA -14 ani mai tirziu filmul asta nu a fost inca facut... :()
Americanul e 90 % european, infara lui Clooney all are ! ca un film cu Belmondo sau Alain Delon sau Fabio Testi, italo-american, mai aproape de Ripley din Der Amerikanishe Freund/The American Friend decit de orice american sau Clooney-an (esc ?, desi va reamintesc ca a facut roluri de acest tip in Confessions of a Dangerous Mind, Michael Clayton, Syriana si Up in the Air)
Al doilea film al olandezului Anton Corbijn, personaj cult in lumea pop-rock, fotograf de coperti de albume si regizor de videoclipuri, debut in lung metraj cu Control (la Cannes in 2007, biografia lui Ian Curtis de la Joy Division, filmat in alb-negru), care revine cu un thriller existential, film noir care se petrece in Italia, despre un hitman singuratic si laconic cu un fluture tatuat pe spate. Clooney coproduce acest film cu distribuite eclectica, dar fascinanta, Thekla Reuten, frumoasa misterioasa cu ochi albastri, veteranul italian Paulo Boncelli, preotul savy ("You cannot deny the existence of hell; you live in it." si "Coniacul e singurul lucru bun pe care l-au facut francezii":-)), omul de contact Johan Leysen (actor belgian; ca un batrin si ridat Daniel Craig), si voluptoasa Violante Placido, prostituata Clara !
-Muzica de Herbert Grönemeyer (al doilea score al chantautorului teuton, actor in Das Boot si Simfonia primaverii-1983 unde el era Robert Schumann si Nasstasja Kinski Clara Weik/Schumann !, vazut la cinema in acel an...) . Include un vroum de sound design si canzone L'americano (Volio fare a L'americano-Renato Carosone) si pe genericul final piesa olandezilor Cuby & The Blizzards din 1968, Windows Of My Eyes ! (care mi-a adus aminte de House of the Rising Sun)
-Imagine superba de Martin Ruhe (Control, The Countess, Harry Brown)
-Scenariu de Rowan Joffe, baiatul lui Roland si regizor la Brighton Rock, dupa romanul lui Martin Booth din 1990, A Very Private Gentleman (foarte apropiat de nuvela lui Lewis John Carlino, The Mechanic unde rima era un tablou de Bosch si un acvariu)

situl filmului la focus films, articole si presa, nu un sit obisnuit
anatomy of a sceen din NYTimes cu comentariul lui Corbijn
Roger Ebert ii da patru din patru stele
paralele cu Frank din Once Upon a Time in the West !, filmul e vazut pe un ecran in bar, si barmanul zice cu mindrie, "Sergio Leone, era italian !!!"
Mr. Butterfly, chiar cu aria din opera...
ar fi fost un rol bun pentru Liam Neeson, care in schimb a devenit motherfuckin Charlie Bronson lucbessonesc in ridicolul Taken !
sau ceea ce si-ar fi dorit cu adevarat Jarmusch cu Limits of Control !

thriller existential sobru,
da, stiu ca nu aduce nimic nou si nimic nestiut, dar sa vezi filme ca-n anii '70 (pentru care iubesti anii '70) in 2010 e de bon ton.
so, unul din cele mai bune si adulte filme al anului !
9 din 10, 4 1/2 din 5

Un comentariu:

  1. off the topic (sau poate nu chiar) m-a deranjat faptul ca ai categorisit Taken cu Neeson drept ridicol. Sigur, nu e un film genial, dar e corect facut si nu pretinde a fi mai mult decit este: un thriller care te face sa uiti cum a trecut o ora si ceva. Pai pe linga Taken, Salt-ul de care te-ai aratat extrem de entuziasmat mi se pare o facatura ieftina, la finalul caruia ramai in minte doar cu formele lui madam Jolie. Sigur, fiecare cu gusturile lui, chiar nu am chef si timp de polemici inutile, dar poate ca ar fi bine sa fii mai atent cu etichetele...

    RăspundețiȘtergere