A 75 editie a Bienalei in septembrie. Juriul e compus exclusiv din regizori. S-a anunat lineupul, noul Brian De Palma, REDACTED IN COMPETITIE !!!!!!!!!! si filmele lui Paul Haggis (In the valley of Ellah), Wes Anderson (the Darjeeling Unlimited), Andrew Dominik (The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford), Peter Greenaway (Nightwatching), Kenneth Branagh (Sleuth), Tony Gilroy (Sleuth), Joe Wright (Atonement). In afara competitiei noile Woody Allen, Takeshi Kitano, Claude Chabrol, vor fi toate la Lido di Venezia plus, retrospectiva de westernuri spaghetti a lui Tarantino. la Notti di Venezia, filmul de dechidere, Pentru un pumn de dolari. I sure wanna be there !
Redacted a fost facut aproape improvizat anul acesta in Iordania, cu finantare independeta. Tehnicile de filmare sunt experimentale, folosind mai mult camera digitala, iar filmul e un fel de Casualities of War in Irak, bazat pe un fapt real cumplit, violul din 2005 urmat de crime cu singe rece, savirsit de un grup de soldati americani. Cu siguranta unul din cel mai inflamatorii filme ale anului, considerat anti-american inca din timpul productiei. Anul trecut De Palma a avut premiera mondiala la BLACK DAHLIA la Venetia. Locul unde trebuia sa filmeze TOYER, aflat acum in permanenta suspendare. Poate fi unul din motivele pentru care BDP vine acolo 2 ani la rind cu filmele, la Cannes dupa ce a a avut in 2000, Mission to Mars, in afara competitiei, a creat plot-ul pentru Femme Fatale, filmat acolo, a doua zi dupa ce s-a incheiat festivalul in 2001. Toyer trebuia sa fie filmat in timpul Carnavalului de la Venetia, in 2004.
versiunea 1.3. redux (incl. ROCKLAND & alinland)
vineri, 27 iulie 2007
miercuri, 25 iulie 2007
Laszlo Kovacs RIP
mi se pare atit de ciudat pentru ca vin din Budapesta, orasul lui de bastina, de unde a fugit, in 1956, alaturi de Vilmos Zsigmond, cu ceea ce au filmat la revolta anti-sovietica. L-am mentionat alatoriu pe drumul spre Gyor, apropo de Jack Nicholson si "Knick-knick " in Easy Rider, pe care l-a filmat. Si mai e si rima cu Five Easy Pieces pe care vroiam sa-l vad demult, si abia l-am gasit de curind, ratacit printre alte dvd-uri. Avea 74 de ani si a murit in somn, duminica noaptea, unul din ei mai cunoscuti directori de imagine maghiari, legendar pentru colaborarile cu Dennis Hopper (The Last Movie), Hal Ashby (Shampoo), Bob Rafelson (King of Marvin Gardens), operatorul desemnat al lui Peter Bogdanovich si Ivan Reitman. A inceput la scoala Corman, a trecut la filme cu bikeri si acid trips, a colaborat la Intilniri de gradul trei, Blow Out (reshoots) si a fost unul din cameramanii de la Last Waltz (a filmat pentru Scorsese si New York New York). Laszlo Kovacs, one of the greatests guys who worked with the Visions of light.
luni, 23 iulie 2007
continental drift
"Horoscopul zice, O să fie toată lumea de acord cu planul vostru fie că e vorba de pornit la drum, fie că vreţi să ieşiţi diseară la un party sau la o terasă vă prieşte sigur."
Se pare ca da, desi mi-ar fi priit mai bine mine cind trebuie sa ajung la Brno la al treilea concert in a row Rolling Stones, the biggest bang. Si probabil the last one too, pentru ca dupa ce l-am vazut pe Keith aseara in Budapesta, this might be the last time. Total diferit fata de Bucuresti, parea highly under the influence. Booze, coke, smack, who knows ? Ideea e ca n-am auzit niciodata trupa mai out of tune, dar nici nu l-am vazut pe Keef mai emotionat, mai uman. It’s good to see you, it/s good to see anyone actually. Fraza lui obisnuita era, < It's good to be here, its good to be anywhere actually >. La Bucuresti a schimbat-o, <>. Sau something like that.
Acum sunt la Bratislava, la jumatatea drumului intre Brno si Budapesta, si tocmai am primit un sms, "only 15.000 tickets sold for stones show". Well, prietenii mei, care acum baga un jam pe Smells like teen spirit, chitara si tobe, nu mai vor sa vada inca un concert Stones dupa experienta de azi noapte. E adevarat ca Terje i-a vazut de 8 ori iar Damien zice ca un concert merita cel mult 30 de dolari. El locuieste in Sillicon Valley though.
Later….
Steppewolf in concert din 2006 on TV. I-am recunoscut cu greu, sau deloc, ca sa fiu sincer. Vodka Absolut, exact ca acum o saptamina la Ipiff, am fost prin oras , se intimpala un festival, pohoda, cu trupe de teenagers, azi Air, cu jumate din banii de un bilet la Stones. Asa ca facem o medie de virsta *40* si oricum am avut experienta juvenila in Gjor, inainte de granita. Un orasel senzational, o baie in riu, o tarta de fructe, si mai putin de 40 de grade, ca ieri.
Nota. despre concertul de ieri, playlist and details in postul de ieri, care n-a avut loc. We'll see. Loki, bare with me !
Se pare ca da, desi mi-ar fi priit mai bine mine cind trebuie sa ajung la Brno la al treilea concert in a row Rolling Stones, the biggest bang. Si probabil the last one too, pentru ca dupa ce l-am vazut pe Keith aseara in Budapesta, this might be the last time. Total diferit fata de Bucuresti, parea highly under the influence. Booze, coke, smack, who knows ? Ideea e ca n-am auzit niciodata trupa mai out of tune, dar nici nu l-am vazut pe Keef mai emotionat, mai uman. It’s good to see you, it/s good to see anyone actually. Fraza lui obisnuita era, < It's good to be here, its good to be anywhere actually >. La Bucuresti a schimbat-o, <
Acum sunt la Bratislava, la jumatatea drumului intre Brno si Budapesta, si tocmai am primit un sms, "only 15.000 tickets sold for stones show". Well, prietenii mei, care acum baga un jam pe Smells like teen spirit, chitara si tobe, nu mai vor sa vada inca un concert Stones dupa experienta de azi noapte. E adevarat ca Terje i-a vazut de 8 ori iar Damien zice ca un concert merita cel mult 30 de dolari. El locuieste in Sillicon Valley though.
Later….
Steppewolf in concert din 2006 on TV. I-am recunoscut cu greu, sau deloc, ca sa fiu sincer. Vodka Absolut, exact ca acum o saptamina la Ipiff, am fost prin oras , se intimpala un festival, pohoda, cu trupe de teenagers, azi Air, cu jumate din banii de un bilet la Stones. Asa ca facem o medie de virsta *40* si oricum am avut experienta juvenila in Gjor, inainte de granita. Un orasel senzational, o baie in riu, o tarta de fructe, si mai putin de 40 de grade, ca ieri.
Nota. despre concertul de ieri, playlist and details in postul de ieri, care n-a avut loc. We'll see. Loki, bare with me !
vineri, 20 iulie 2007
prequel la Stones (Moonlight Mile)
tot periplul acum la liternet, cu adaugarea unui prequel, visul de dinainte. bla bla bla. dar il trec si in blog pt 18.07.07
duminică noaptea. 15 iulie 2007. Îi visez pe Rolling Stones. Sunt la concert. Dar e ceva cu totul suprarealist. Scena apare din pământ, din iarbă verde cum s-ar zice, suntem aşezaţi pe un fel de pernă de aer, în poziţie de yoga (ceva gen scena cu Daltrey’s camp din Tommy), sunt în primul rînd, totul e spre alb, apoi totul se răsuceşte şi suntem luaţi pe sus, după prima piesă scena se mută, parcă pluteşte. Poate aşa o fi concertele viitorului, ceva (am avut premoniţia scenei plutitoare din Împăratul zeu al Dunei). În fine, heavenly. Apoi brusc am ajuns la un bar alb, unde erau Keith şi nişte băieţi răi, gen Slash şi gaşca din perioada „Use Your Illusion”. Lîngă ei erau bartenderii, îmbrăcaţi în sticle de whisky în mărime naturală, îmi aduc aminte una de Johnny Walker Blue şi una de Glennfidich de 21 de ani, oameni aşa, ca piesele de şah în mărime naturală (mda, Keith şi Alin în ţara minunilor), şi i-am făcut semn lui Keith, care era după mantinelă, la trei metri,
arătîndu-i două degete în sus, THUMBS UP ! şi el s-a uitat spre mine şi credeam că zice ceva kul dar din gura lui aud, „bla, bla, bla”, şi deodată mi s-a tăiat tot avântul, dar în secunda următoare şi cei din jurul lui Kieth spun „bla, bla, bla”, şi sticlele umblătoare „bla, bla, bla”, şi tot sunetul devine un blablabla asurzitor (gen „malkovich, malkovich”).
Dimineata aflu că Stones-ii au ajuns de cu seară la Athene Palace, am dormit la mai puţin de 500 m distanţă. M-aş fi dus şi io la hotel să văd ce se întâmplă dacă veneam mai repede în oraş, dar şi aşa se pare că m-am dus sleeprunning, in the realm of the mad hatters and huge whisky bottles.
blablabla to you too. Sa vedem cum suna pe ungureste.
duminică noaptea. 15 iulie 2007. Îi visez pe Rolling Stones. Sunt la concert. Dar e ceva cu totul suprarealist. Scena apare din pământ, din iarbă verde cum s-ar zice, suntem aşezaţi pe un fel de pernă de aer, în poziţie de yoga (ceva gen scena cu Daltrey’s camp din Tommy), sunt în primul rînd, totul e spre alb, apoi totul se răsuceşte şi suntem luaţi pe sus, după prima piesă scena se mută, parcă pluteşte. Poate aşa o fi concertele viitorului, ceva (am avut premoniţia scenei plutitoare din Împăratul zeu al Dunei). În fine, heavenly. Apoi brusc am ajuns la un bar alb, unde erau Keith şi nişte băieţi răi, gen Slash şi gaşca din perioada „Use Your Illusion”. Lîngă ei erau bartenderii, îmbrăcaţi în sticle de whisky în mărime naturală, îmi aduc aminte una de Johnny Walker Blue şi una de Glennfidich de 21 de ani, oameni aşa, ca piesele de şah în mărime naturală (mda, Keith şi Alin în ţara minunilor), şi i-am făcut semn lui Keith, care era după mantinelă, la trei metri,
arătîndu-i două degete în sus, THUMBS UP ! şi el s-a uitat spre mine şi credeam că zice ceva kul dar din gura lui aud, „bla, bla, bla”, şi deodată mi s-a tăiat tot avântul, dar în secunda următoare şi cei din jurul lui Kieth spun „bla, bla, bla”, şi sticlele umblătoare „bla, bla, bla”, şi tot sunetul devine un blablabla asurzitor (gen „malkovich, malkovich”).
Dimineata aflu că Stones-ii au ajuns de cu seară la Athene Palace, am dormit la mai puţin de 500 m distanţă. M-aş fi dus şi io la hotel să văd ce se întâmplă dacă veneam mai repede în oraş, dar şi aşa se pare că m-am dus sleeprunning, in the realm of the mad hatters and huge whisky bottles.
”
“Oh Im sleeping under strange strange skies
Just another mad mad day on the road
My dreams is fading down the railway line
Im just about a moonlight mile down the road
Im hiding sister and Im dreaming
Im riding down your moonlight mile
blablabla to you too. Sa vedem cum suna pe ungureste.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)