Acel blestemat tren blindat /Quel maledetto treno blindato aka Inglorious Bastards (1978)

aka film cult # 8/2007:

adica Quel maledetto treno blindato. Sau Inglorious Bastards pt. Tarantino. Sau Counterfit Commando. Sau Deadly Mission. Sau Hell's Heroes. 1978/ Regia Enzo G. Castellari. Unul din cel mai chull filme ale copilariei mele (alaturi de Lumea Atlantidei, Taramul uitat de timp, Revansa, Sub patru steaguri, Seaua de argint, Pentru un pumn de ceapa, Zorro-astea pina la Razboiul stelelor si Superman). (2014: adaug Tunurile din Navarone...si Uraganul vine de la Navarone...pt ca atunci nu stiam ca e prost). Probabil cel mai bun comando de razboi (Cinci pentru infern revazut nu e atit de khull, exceptindu-l pe Klaus Kinski), pina la 10 ani.
Folosind hipnoza regresiva s-ar putea afla ca am patit ceva in timpul vizionarii acestor filme di guerra (mi-a sugerat un prieten de curind), din moment ce primul film pe care l-am vazut ever a fost Ziua cea mai lunga. back to ze muuvie...Titlul e unul din cele mai tari ever..ACEL, nu acest, nu acesta, nu trenul...faza e ca el apare in story abia in actul 3...Peter Hooten aduce a Paul Newman in Cool Hand Luke iar pe Bo Svenson il stiam din Legenda serifului din Tennessee. Fred Williamson era negrul pur si simplu (pina la Chocolate Mousse din Top Secret), pe Jim Brown l-am vazut mult mai tirziu. Italianul cu mustata (Nick aka Michel Pergolani), care seamana cu Tom Savini si cu Harry Shearer in Spinal Tap. Mi s-a parut de megabuget si extrem de serios, si i-l datorm tot lui Sam"the man" Peckinpah, care afacut Crucea de fier in 1977 si a revigorat genul si italienii s-au apucat de facut pastise (cum e cea a lui lenzi, From Hell to Victory, aka Sub patru steaguri, din 1979). Filmul l-a impresionat si pe Tarantino mega-tare, care a preluat tiltul american (Inglorious B. ) pentru proiectul lui de "guys on a mission" care acum se numeste cica "once Upon a Time in Nazi Ocupied France" (io cred k o sa fie subtitlu doar)...

Un alt factor cult e genericul si muzica lui Francesco Di Masi care seamana cu Desteapta-te Romane. Si Udo Kier care nu e-n film desi eu, bazat pe informatii false de pe imdb (chaiar acum vad pe board re: prezenta lui in film). nemtii, baieti destepti, nesuparaciosi ca sunt bad guy in film, au scos si dividiul la Koch Media anul asta.

iata un screenshot cu o scena destul de suprarealista care nu aparea in filmul pe care l-am vazut io cind eram mic (dar ha ha l-am vazut acum fiind mare)



si voila, afisul german care of course are starul lor in film, pe unul din favoritii mei, mr. Raimund Harmstrof (care a jucat si la Serge Nicolaesco si cu Bud Spencer si din pacate s-a sinucis in 1998 !!!) care insa apare doar 10 minute in film....




coda (14.10.08): Scenariul lui Tarantino disecat de new york magazine ! intretimp a aparut si discul american pe 3 discuri -inglorious bastards-the explosive edition !

Milano Calibro 9 (1972)

film cult # 5 pe 2007: Milano Calibrul 9
4 august 2007
la festivalul de la Venetia editia 61 a avut loc prima retrospectiva a cinema-ului de serie B italian, continuata si anii urmatori. Unul din autorii omagiati la acea editie a fost Fernando Di Leo, si a fost proiectat filmul sau seminal de gangsteri, polar, noir, violent din 1972, MILANO CALIBRO 9 . In 2003 Di Leo a murit dar a a vut parte de acest tribut tradiv, la care a participat si Quentin Tarantino. Acum filmul a aparut pe dvd la RARO si NOCTURNO in seria IL CINEMA SEGRETO ITALIANO, editia completa si bilingva a ceea ce e considerat cu al lui Fernando Di Leo, si la recomandarea lui Relik tocmai l-am vazut, alegind intre el si Brute Force si Jigoku, ceea ce ar trebui sa fie mega/flatant pentru Di Leo. Milano Calibro 9 (tiltul american e The Contract) seamana mult cu filmele franceze din anii 60-70, mai ales cu Jean Pierre Melville. Are muzica de Luis Bacalov, excelenta tema cu viori si arcusuri preclasice si pian (care aduce cu Stelvio Cipriani la Tenatcule reciclata din Politia ringrazia), si Morricone, dar are si muzica rock progresiva, intre Jethro Tull (pentru ca are flaut) si Deep Purple cu formatia Osanna (acum trebuie sa fac rost de soundtrack). Distributie extrem de interesanta, eroul sau mai bine zis anti-eroul e Gastone Moschin (care l-a interpretat pe Don Fanucci in Nasul 2), un tough guy , heavy de tipul Gandolfini, secondat de Mario Adorf, Frank Wolff, Luigi Pistilli si Lionel Standler. plus blonda sexy Barbara Bouchet al carui dans erotic din bar e unul din highlighturile filmului. O trama duplicitara pe linga care un film ca Lucky Number Slevin pare o gluma debila. Cel mai mare rating al poliziteschi pe imdb, 8.1. Cum ar zice, QT; "a fuckin classic"
3 1/2 din 5 / 7 din 10

si acum La Notte si L'eclissa pt. Antonioni...

o zi groaznica 30 iulie. Ma suna seara un prieten psihopat sa-mi zica sa am grija, ca se moare pe capete, Bergman si Serrault gone, ca si Preafericitul s-a dus, si nici Motu Pitties nu e f. ok. Si vrea La Notte de Antonioni pe dvd. Alt friend, mare kinosseur, si-a luat Aventura si Eclipsa din Criterion. Marea cinefila Kati a aflat ca trebui sa vada Blow UP. Acum. vreau sa stiu care din toti astia l-au omorit pe Antonioni ? Ca omul era paralizat de enshpe ani si ca nu mai facea nimic, desi l-au ajutat priteni si regizori sa mai scoata doua filme (Beyond the Clouds si Eros), ca avea o virsta aproape imorala, 94 de ani, Ok, dar ca a murit si el si Bergman in aceiasi zi ? that's one weird coincidence...ma gindesc ca Fellini si Visconti si Pasolini (confratii de liga ai lui Michelangelo sunt dusi de mult) si ca celalalt corifeu international despre care mi se vorbea la scoala in conjunctie cu Bergman, si anume Trakovski, e si el dus de pe vreamea cind inca exista URSS-ul (chiar la Caderea lui ) si ma gindesc ca lumea e din ce in ce mai subreda si rubrica asta de RIP o sa fie din ce in ce mai prolifica.
articolul in romaneste aici (bineinteles ca romanii la repezeala, i-au dat 95 de ani si pa!)si aici in engleza .
recunosc ca nu mi-a placut Antonioni, pe vremuri cind i-am vazut filmele la cinemateca, si n-am inteles probabil nimic pentru ca aveam 20 de ani si Desertul rosu nu era nici desert, nici rosu. Dar de curind am revazut filmul sau, restaurat de Jack Nicholson, The Passenger (aka Profesiune reporter), si alaturi de el, cele 2 filme cu momente rock, Zabriskie Point si Blow-Up mi se par cel mai bune. Pentru ca se pare ca mie imi place Antonioni exilat, nu cel de la el de-acasa. Dara cum am virsta la care vreau sa revad trilogis Aventura, Eclipsa, Noaptea. Dar din pacate acum nu ma timp, si traiesc ca un personaj de-al lui Antonioni. "It's the last link with the great days of European art cinema" spune biograful sau, Geoffrey Nowell-Smith. Despre Bergman am citit ieri ca odata cu el a murit integritatea in cinema, cu siguranta odata cu moartea lui Antonioni, afirmatia capata alta greutate.

RIP Ingmar Bergman si Michel Serrault

RIP Ingmar Bergman si Michel Serrault
30 iulie 2007
nu, nu e ideea mea de a incepe saptamina sau de a da mereu stiri morbide, dar asa s-a nimerit, saptamina trecuta Laszo Kovacs si Ulrich Muhe, iar acum Ingmar Bergman, pe care l-am mentionat ca o gluma in ultimul post, apropo de Wolfhound si Fulci's Conquest. Singura mea legatura, am primit inapoi un disc de suplimente din colectia Bergman pe care l-am pus linga Flautul fermecat.
Avea 89 de ani, a murrit azi dimineata, regizorul favorit al unor prieteni de-ai mei, sinonimul termenului arthouse, unul din cei mai influenti regizori de cinema. Articol si tribut dupa Associated Press in International Herald Tribune, cu tot cu biografie (si linkuri la interviuri cu Bergman). The Seventh Seal was sealed. Acum citiva ani Bergaman a anuntat ca se retrage definitiv, si ca nu va mai regiza, ultimul sau film al fost facut pentru TV in 2003 (Saraband).

si tot azi dimineata un alt actor francez legendar, Michel Serrault (Assassin/s, Ne reveillez pas un flic qui dort, La cage aux folles, Garde a vue) continua seria Jean Pierre Cassel si Jean Claude Brialy. La fel, articol si tribut dupa Associated Press in International Herald Tribune.

the rest is slience / rien ne vas plus !