iata ce am descoperit pe yahoo news...Okapi fotografiat in Congo, considerat miticul unicorn...
abia acum am realizat ca azi e 11 septembrie, sunt 7 ani de cind au cazut turnurile si ne-am mutata in bushaland, adevaratul Absurdistan (pe care abia l-am vazut, naiss).
Si strange, doar ieri am vazut REDACTED pe pelicula si azi e ziua lui Brian De Palma, care face 68 de ani (si Herbert Lom 91). Si Moby if you want! A day that will live in infamy de 7 ani incoace. Presupun ca De Palma e la TIFF Toronto ca de obicei. Stiu ca Toyer nu e pe picioare si Capone Rising stagneaza, nici un greenlit project la orizont...
versiunea 1.3. redux (incl. ROCKLAND & alinland)
joi, 11 septembrie 2008
Mickey Rourke superstar
let's go out of Boratland for a moment: am auzit si aplaud faptul ca Mickey a primit aplauze la Venetia unde The Wrestler (regizat de Darren Aaronovski) e considerat megacomebackul lui. Certifica asta si un articol de la Toronto din LA Times, unde filmul e primit super, la fel ca si bidding warul cistigat de Fox Searchlight, care a dat 4 milioane de dolari pentru distributia US, la noi din cite stiu o sa-l aduca Independenta, sper ca mai curind decit de obicei. Tot aici despre intilnirea dintre Mickester si evreul geek din Brooklyn, si cinele vagabond Jaws salvat de M.R.
despre Mickey si comebackul lui am scris in septembrie 2004 (pe 16 e ziua lui , now he'll be 58 !) pe liternet in seria mea de movieland, subiectul 3 avant blogging:
atunci anuntam comebackul lui Rourke in Sin City ! And i was right, in rolul lui Marv, bruta cu suflet bun, Rourke a fost prefect. Mai mult, am urcat treptele pe linga el in Palais, la premiera la Sin City la Cannes, in 2005, dupa o aventura cu biletele si badgeurile care era sa ne dea un atac de cord, mie si partenerului de Sin City, AC (stateam departe de palat si fiind proiectia de seara de gala a filmului si megaeventul festivalului din punctul meu de vedere, ne-am pus costumele, ne-am studiat, am mers incet sa nu transpiram, era al dracului de cald, am stat la coada sa intram primii, sa prindem locuri bune, cu 40 de minute inainte de incepere, si nu au vrut sa ne lase sa intram pentru ca aveam numai biletele si nu si badgeurile. Andrei era sa faca un atac de apaplexie in acel moment, n-o sa-i uit niciodata fata, si eu am zis sa lasam badgeurile, sa nu le mai caram. Negocierile cu usherii din palatul de la Cannes nu au niciodata succes pentru cel ce se cearta cu ei, asa ca am iesit din multime debusolati, invinsi si deja transpirati de nervi. Si, nu stiam ce sa facem, dar am zis, nu putem rata filmul, forta sa fie cu noi, si yoda si yoga, s.a. si am fugit inapoi la apartament, pe deal, pe caldura, incinsi, am ajuns acolo, ne-am luat badgeurile si ne-am intors tot alergind. Nu stiu cum sa zic, dar era un drum de 15 minute cel putin, am facut 20 dus-intors...Am ajuns in fata la Palat, intrau VIPii, astia amaritii nu mai aveau acces. Ne-am asezat la o coada laterala, pentrru intirziati, ne-am facut loc cu coatele, ne-am bagat in fata ca disperatii, agitind badgeurile si biletele si intr-un final ne-au lasat. pe noi si inca vreo doua -trei persoane. Atit. Am intrat ultimii pentru ca ne-am bagat in fata. Altfel nu mai aveam cum. Si deci am intrat odata cu Mickey Rourke. In Palat in schimb ne-au dus intr-o sala adiacenta (Bunuel ?), nu cea mare. Intr-o salita ca sa fiu mai exact. Unde am mai astepat vreo 20 de minute, apoi in final a inceput proiectia. Si ne-am prins de ce. Cum se termina prima bobina la sala mare o luau si o aduceau aici, pentru noi, cei 200 de oamnei, care nu au mai incaput. Au dat prea multe bilete, a fost prea mare buzzul, cert e ca am vazut filmul intr-o a doua proiectie. Mare nebunie, la final eu am gasit o bancnota de 5 sau 10 euro pe jos, am facut cinste cu un hot dog si o bere la chioscul de la croazeta. Cel mai tare e ca Andrei a fost si dezamagit de film. I-am zis ca oricum Sin City va ramine pentru mine alergatul prin Cannnes, chestie pe care am zis ca n-o s-o mai fac ever, dar am patit-o invers la Scafandrul si fluturele lui Schnabel, in 2007, unde mi-am uitat biletul in apartament si m-am intors dupa el de la jumatea drumului, injurind si transpirind, in costumul negru, in soare. Dar dupa ce am intrat la film, a intrat in sala si Mickey Rourke. Yo, Mickey !
despre Mickey si comebackul lui am scris in septembrie 2004 (pe 16 e ziua lui , now he'll be 58 !) pe liternet in seria mea de movieland, subiectul 3 avant blogging:
atunci anuntam comebackul lui Rourke in Sin City ! And i was right, in rolul lui Marv, bruta cu suflet bun, Rourke a fost prefect. Mai mult, am urcat treptele pe linga el in Palais, la premiera la Sin City la Cannes, in 2005, dupa o aventura cu biletele si badgeurile care era sa ne dea un atac de cord, mie si partenerului de Sin City, AC (stateam departe de palat si fiind proiectia de seara de gala a filmului si megaeventul festivalului din punctul meu de vedere, ne-am pus costumele, ne-am studiat, am mers incet sa nu transpiram, era al dracului de cald, am stat la coada sa intram primii, sa prindem locuri bune, cu 40 de minute inainte de incepere, si nu au vrut sa ne lase sa intram pentru ca aveam numai biletele si nu si badgeurile. Andrei era sa faca un atac de apaplexie in acel moment, n-o sa-i uit niciodata fata, si eu am zis sa lasam badgeurile, sa nu le mai caram. Negocierile cu usherii din palatul de la Cannes nu au niciodata succes pentru cel ce se cearta cu ei, asa ca am iesit din multime debusolati, invinsi si deja transpirati de nervi. Si, nu stiam ce sa facem, dar am zis, nu putem rata filmul, forta sa fie cu noi, si yoda si yoga, s.a. si am fugit inapoi la apartament, pe deal, pe caldura, incinsi, am ajuns acolo, ne-am luat badgeurile si ne-am intors tot alergind. Nu stiu cum sa zic, dar era un drum de 15 minute cel putin, am facut 20 dus-intors...Am ajuns in fata la Palat, intrau VIPii, astia amaritii nu mai aveau acces. Ne-am asezat la o coada laterala, pentrru intirziati, ne-am facut loc cu coatele, ne-am bagat in fata ca disperatii, agitind badgeurile si biletele si intr-un final ne-au lasat. pe noi si inca vreo doua -trei persoane. Atit. Am intrat ultimii pentru ca ne-am bagat in fata. Altfel nu mai aveam cum. Si deci am intrat odata cu Mickey Rourke. In Palat in schimb ne-au dus intr-o sala adiacenta (Bunuel ?), nu cea mare. Intr-o salita ca sa fiu mai exact. Unde am mai astepat vreo 20 de minute, apoi in final a inceput proiectia. Si ne-am prins de ce. Cum se termina prima bobina la sala mare o luau si o aduceau aici, pentru noi, cei 200 de oamnei, care nu au mai incaput. Au dat prea multe bilete, a fost prea mare buzzul, cert e ca am vazut filmul intr-o a doua proiectie. Mare nebunie, la final eu am gasit o bancnota de 5 sau 10 euro pe jos, am facut cinste cu un hot dog si o bere la chioscul de la croazeta. Cel mai tare e ca Andrei a fost si dezamagit de film. I-am zis ca oricum Sin City va ramine pentru mine alergatul prin Cannnes, chestie pe care am zis ca n-o s-o mai fac ever, dar am patit-o invers la Scafandrul si fluturele lui Schnabel, in 2007, unde mi-am uitat biletul in apartament si m-am intors dupa el de la jumatea drumului, injurind si transpirind, in costumul negru, in soare. Dar dupa ce am intrat la film, a intrat in sala si Mickey Rourke. Yo, Mickey !
miercuri, 10 septembrie 2008
Lost in Eurasia-day 3 and 4
An-m ami apucat sa intru pe internet pentu ca tot timpul era coada, la capitolul computere pentru presa sunt doar 7, ceea ce e egal cu zero l aun festival cu sute de guesti. Lost in Astana, cu vintul stepei care suiera la geamul meu de la etajul 13, sau care aproape ca te ia pe sus cind mergi pe strada. Astana nu e un oras de batur cu picioarul, asta am stabilit deja. Cam toate problemele sunt legate de limba, daca nu vorbesti ruseste si nu intlegi chirilicele esti mai lost decit Sofia si alteregoul ei, Scarlett in Tokyo (am vorbit despre ea cu Fred Roos, producator la toate filmele ei, si amic de familie cu toti Coppola). Aici se fac multe filme pe video, si sunt extrem de greu de vizionat. Proiectile sunt in salile din hiotel si intr-un muiltiplex (Astana are zece kinopark-uri, asa se numesc, si asta la 700.000 de locuitori ! Mallurile sunt aproape goale, magazinele la fel, dar sunt deschise pina tirziu , peste tot sunt fete, tinere, majoariatea mongole dar si caucazine...ce e cel ami enervat e cum intra ele la film in tot timpul filmului ! si se plimba de colo colo, parca ar fi pe strasse, sau vorbesc nonslant la telefon, sau intre le, tare ! Nu o fac inadins, pur si simplu sunt ca niste copii mici ! Azi am plecat de la un film kirkiz (Unknown Destination), n-am mai rezistat, ca era filmat groaznic pe video, si nu inteleg de ce fac asta, pentru ca au buget si actori, etc, si am intrat la filmul Lucretiei Martel, saraca nici nu ajunsese aseara si nici azi la filmul ei, n-am vazut-o !), Femeia decapitata, titlu fatidic parca !, am rezistat vreo 15 minute-auzisem de la Cannes ca e plicticos si static- si am plecat in alta sala unde trebuia sa se dea Absurdistan, dar in locul lui se dadea Kim Ki Duk, Breath. Am jurat sa nu mai vad filme de Kim Ki Duk dupa ce am vazut Insula la TIff acum citiva ani si m-a enervat rau de tot, dar am zis sa stau sa vedem cum e. Weird guy, and kinky too Duk asta ! Un triunghi care de fapt e cvinet, un condamnant la moarte in puscarie, un alt detinut care-l iubeste in van, o femeie nebuna de durere, sotul ei , si un gardian voyeur deus ex machina. Antonioni sud corean cu un twist, nu e genul meu dar interant filmul, am observat la sfirsit ca numarul detinutului 5795 or something era acelasi cu numarul de la Jeepul cuplului.
se pare ca cele mai bune filme sunt cele pe care le-am vazut deja. Regal, real treat, REDACTED al lui Brian De Palma pe care l-am vazut pe dvd, pe ecran mare, pelicula, clar, chair dac e facut in majoritiate pe video. M-a impresionat mult mult mai tare si mi s-a parut extrem de emotionat la final, dramatic si un film extrem de curajos pentru ca , da, se poate interpreta ca e anti-american ! Casualties of War revisited, Appointment in Sammarra si mai ales falsul documnetar Barrage, complet cu Handel din Barry Lyndon si cadrul cu scorpionul mincat de furnici din Wild Bunch si Salariul groazei. O tona de detalii le-am putut studia mai bine acum ! Pacat ca infara scandalului mediatic filmul lui BDP nu a schimbat nimic!!! Si asta mi s-a parut cel mai absurd si atunci cind l-am vazut prima data, faptul ca e doar un incident care e trecut cu vederea si americanii isi vad de treaba lor !
am revazut si Restul e tacere, o copie excelenata, culori senzationale, il vad acum a treia oara dupa Cluj anul trecut si premiera din martie si mi-a placut si mai mult si m-a convins din nou ca e un film cinefil ! Succes la preselectia de Oscar !
se pare ca cele mai bune filme sunt cele pe care le-am vazut deja. Regal, real treat, REDACTED al lui Brian De Palma pe care l-am vazut pe dvd, pe ecran mare, pelicula, clar, chair dac e facut in majoritiate pe video. M-a impresionat mult mult mai tare si mi s-a parut extrem de emotionat la final, dramatic si un film extrem de curajos pentru ca , da, se poate interpreta ca e anti-american ! Casualties of War revisited, Appointment in Sammarra si mai ales falsul documnetar Barrage, complet cu Handel din Barry Lyndon si cadrul cu scorpionul mincat de furnici din Wild Bunch si Salariul groazei. O tona de detalii le-am putut studia mai bine acum ! Pacat ca infara scandalului mediatic filmul lui BDP nu a schimbat nimic!!! Si asta mi s-a parut cel mai absurd si atunci cind l-am vazut prima data, faptul ca e doar un incident care e trecut cu vederea si americanii isi vad de treaba lor !
am revazut si Restul e tacere, o copie excelenata, culori senzationale, il vad acum a treia oara dupa Cluj anul trecut si premiera din martie si mi-a placut si mai mult si m-a convins din nou ca e un film cinefil ! Succes la preselectia de Oscar !
luni, 8 septembrie 2008
Eurasia day 2, part deux -tulpan redux
am zis ca s-a dat Tulpan, dar n-am mai pomenit nimic. Asta din cauza ca am vazut doar inceputul, sfirsitul si doua bucatele la mijloc. Asta pentru ca nu avea subtitluri. Oricum era dat de pe video, si a inceput filmul, si rien, rien de rien. Kanietz. A inceput, nu intelegeam nimic. Sala ridea, unii se foiau, se iesea, nu pe rupte,d ar orisicum. Am iesit si eu, pe hol il vad pe regizor, Sergei Dvortsevoy, care gesticula aprins, potolit de organizatori. Vroia sa opreasca proiectia pentru ca nu avea subtitluri in rusa si engleza si pentru ca era proiectat in format incorect. Anyway, Michael "Fitzcarraldo" Fitzgerald l-a convins sa renunte, spunindui-se ca sala e in mare parte plina de cazaci, care apreciaza imens filmeul. Am mai intrat si intr-adevar asa era. Se ridea, se freamata, frustrant pentru mine, care am iesit din nou in holul piramidei, marmura neagra, producatorul Baumgarten si el suparat, multa lume, occidentali debusolati in asteptarea dineului. Am intrat sa vad finalul, s-a terminat, aplauze furtunose, organizatorii si-au cerut scuze si au promis o alta proiectie, sper sa vad si eu filmul cum trebuie. Si apoi toat lumea s-a relaxat la mincat si baut.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)