joi, 11 septembrie 2008

Richard Dreyfuss si femeile

azi am avut ocazia sa petrec doua ore in compania lui Richard Dreyfuss. Stiam ca e un tip dificil, care a avut conflicte, ups and downs dar nu stiam ca va fi o intilnire atit de fascinanta. Conferinta de presa, anunata ad-hoc
(lost in translation again, noroc ca am venit la biroul de presa sa-mi las ratingurile la filmele din competitie vazute, btw am fost certat ca am vazut doar patru si am sperat sa nu ma pedepseasca prea tare :->, apoi am cerut o informatie despre cum sunt facute, pe video, digital sau pe pelicula, pentru ca ma obosesc cele vazute facute pe video, asa cum sunt cel uzbec (The Other) si cel chirgiz (Unknown Destination), dar si cel in schetciuri kazahstanez (in the town of A, 5 segmente A vine de la Alama Ata). Back to Dreyfuss. Conferinta de presa era in salde masterclass in acest imens hotel Duman care e ca un pachebot din care rar iesi, de exemplu eu azi n-am apucat desi am vrut de mai multe ori. Aici sunt si petrecerile, la Club 30, in care fiecare tara are o seara specifica, cu dansuri care noua ni se par la fel. Sau ni se pare ca suntem direct in Charlie Wilson's War. Mincarile sunt diferite dar nu chiar. Vodca (Smirnoff, nu cazaca) se tremina invariabil rapid, si doar berea e la discretie. Dar sunt bigshots care au sticla la indemina in separeuri, bodyguarzi cu walkie talkie si refuzuri de a te lasa sa intri pina nu termina security checkul dinaintea sosirii vreunui ministru. Sau aminari de program. Revin la Dreyfuss.


Ajung in sala, si inafara de citiva fotografi si doua camere de la televiziunea locala, sunt la masa, fata in fata Dreyfuss si traducatoarea lui, si vreo 6-7 femei, ziariste cazace. Ele intreaba, rapid si il intrerup pentru noi intrebari, tipa care traduce face bucati largi de text. N-am fost la nici o conferinata de presa cu vreun actor care sa aibe intrebari mai personale, dar si raspunsuri pe masura. Pentru a stii cine e Dreyfuss azi la 60 de ani, ai nevoie de mai multe informatii. In 2004 a a anuntat ca se retrage din filme, ca nu il mai intereseaza, ca va juca doar teatru, si asta la Londra. Repeta la The Producers dar pleaca cu o saptamina inainte de premiera(mie mi-a zis "before they fired me", so....). A studiat la Oxford in ultimii 3 ani, istorie si a facut ceva ce se numeste Initiativa Dreyfuss, un program pentru copii care sa invete asta in scoala, din clasa 1 in a 12-a. Extrem de implicat in politica, de partea democratilor si anti Bush, Dreyfuss s-a insurat in 2006 cu o rusoaica, Svetalana, si iata si motivul venirii in Kazahstan. In plus vrea sa-l joace pe Hrusciov intr-un film pe cre incearca sa-l finanteze (l-a jucat pe Dick Cheney in W. al lui Stone). Femeile kazastaneze se acopereau una pe cealalta, in intrebari despre dragoste, femei, Rusia si Kazahstan, faima si celebritate, autori preferati, sentimente. A existat si o intrebare referitoare la procesul intentat de Dreyfuss tatalui si unchiului sau pentru o datorie neplatita catre el. Mi s-a parut incredibil, un publicist ar fi interzis topicuri stinjenitoare. El a zis simplu, no comment. Nici un ziarist barbat, numai femei. Care vroiau sa stie ce il faca sa plinga, de exemplu. Sau cind a plins ultima data. Sau de ce nu vorbeste ruseste, daca e insurat cu o rusoaica ?


Am stat siderat dar am inceput sa-i ascult raspunsurile. Extrem de diferite de un star hollywoodian, adinci, nestudiate. Ce ar face daca l-ar intilni pe Dumnezeu ? L-ar lovi ! I would hit him. ! E un tip ironic si psihotic. Se vede clar dupa simtul lui la umorului. (ma refer la Dumnezeu, nu la Dreyfuss, care a fost diagnosticat ca bipolar). A fost cel mai tinar actor care a luat Oscarul (la 30 de ani, in 1977, pentru The Goodbye Girl, la noi numit Adio dar ramin cu tine), "30 years too soon", zice el. Acum Adrian Brody l-a detronat pentru Pianistul. La festival s-a dat Mr. Holland Opus, nominalizarea lui la Oscar in 1995. Cu muzica lui Michael Kamen. Pe femei le-a impresionat, una zice ca plins. Dreyfuss zice ca si el a plins. Ma uit la el si imi reamintesc filmele. Pe vremea cind eram copil era unul din cele mai mari staruri americane, la noi in Intilniri de gardul trei, Adio dar ramin cu tine si Competitia. Unul din actorii pe cre i-am invatat imediat, alturi de Redford, Newman, Pacino si Dustin Hoffman. Si mi-am adus aminte de Jaws mai tirziu. Whose life is it anyway ?, Stakeout si continuarea, Rosenkrantz si Guilderstern sunt morti, Tin Men, What about Bob ?, Lansky, Luna peste Parador. Ok, si American Grafitti, Always, Down and out in Beverly Hills, etc. In anii '80 a avut probleme cu cocaina care au dus la un accident de masina, care l-a speriat si s-a lasat. Omul e o legenda, a body of work. dar nu stiam ca e pasionat de istorie, istorie alternativa si science fiction. Ca a co-scris o carte de istorie alternativa, in care America a ramas o parte a imperiului colonial englez (The Two Georges). Sau ca a fost la Constanta, pe vremea lui Ceausescu si nu l-au lasat sa intre la tarm. Mi-a zis-o el, cind i-am zis ca sunt din Romnania. Si mi-a zis ca era intr-o croziera cu familia si au vrut sa intre in oras si locotenentul de militie nu i-a lasat. Si ca a intilnit un om, un marinar presupun, care cind l-a vazut la fata, si-a schimbat expresia si i-a zis ca acum o sa fuga si n-o sa se mai intoarca. Parerea lui Dreyfuss era ca pina atunci omul nu credea ca exista o lume exterioara si ca fata lui a fost prima care l-a facut sa creada in speranta. Am ramas blocat cind mi-a zis ca a fost la Constanta pentru ca stiam ca nu fusese in Romania.

Si am stat de vorba separat, pentru ca i-am zis ca nu am vrut sa ma interferez cu discutia lui cu femeiele cazace. care l-au intrebat si ce iubeste in viata, si a zis in ordinea asta, femeiele, iubirea , sexul. Most important things in life ! Ca l-a citit pe Dostoievki si s-a speriat la fratii Karamazv cind s-a recunoscut in pagina. Ca e un evreu rus si ca se simte foarte rus, ca vrea sa opredea istorie si libertati civile la copii si ca apreciza artistii si oamenii care creaza si nu celebritatea. "Daca ar fi aici Britney Spears sau Angelina Jolie n-ar fi loc in camera. Asa este."

Interesant mi s-a parut ca intrebat ce ar vrea sa mai realizeze in viata a raspuns ca ar vrea sa ia premiul Nobel pentru pace. Not a small thing, huh ! ma gindeam ca ar putea veni linistit l aunm festival ca TIFFul clujean si i-am zis sa vina in Romania, a zis ca a auzit multe si ca prieteni de-i lui au facut acolo filme. A mai zis ca astazi nu s-ar mai face actor si ca nu il mai intereseaza filmul si lumea lui, ca a dedicat 45 de ani din viata pentru actorie si acum e burn out, si ca a descoperit alte lucruri in viata. Si l-am intrebat de ce a revenit la decizia de a juca, daca nu-l mai intereseaza, "For the Money", mi-a zimbit omul care a fost Duddy Kravitz, Roy Neary, profesorul Krippendorf si care probabil va deveni Nikita Hrusciov.

11 septembrie

iata ce am descoperit pe yahoo news...Okapi fotografiat in Congo, considerat miticul unicorn...

abia acum am realizat ca azi e 11 septembrie, sunt 7 ani de cind au cazut turnurile si ne-am mutata in bushaland, adevaratul Absurdistan (pe care abia l-am vazut, naiss).
Si strange, doar ieri am vazut REDACTED pe pelicula si azi e ziua lui Brian De Palma, care face 68 de ani (si Herbert Lom 91). Si Moby if you want! A day that will live in infamy de 7 ani incoace. Presupun ca De Palma e la TIFF Toronto ca de obicei. Stiu ca Toyer nu e pe picioare si Capone Rising stagneaza, nici un greenlit project la orizont...

Mickey Rourke superstar

let's go out of Boratland for a moment: am auzit si aplaud faptul ca Mickey a primit aplauze la Venetia unde The Wrestler (regizat de Darren Aaronovski) e considerat megacomebackul lui. Certifica asta si un articol de la Toronto din LA Times, unde filmul e primit super, la fel ca si bidding warul cistigat de Fox Searchlight, care a dat 4 milioane de dolari pentru distributia US, la noi din cite stiu o sa-l aduca Independenta, sper ca mai curind decit de obicei. Tot aici despre intilnirea dintre Mickester si evreul geek din Brooklyn, si cinele vagabond Jaws salvat de M.R.
despre Mickey si comebackul lui am scris in septembrie 2004 (pe 16 e ziua lui , now he'll be 58 !) pe liternet in seria mea de movieland, subiectul 3 avant blogging:
atunci anuntam comebackul lui Rourke in Sin City ! And i was right, in rolul lui Marv, bruta cu suflet bun, Rourke a fost prefect. Mai mult, am urcat treptele pe linga el in Palais, la premiera la Sin City la Cannes, in 2005, dupa o aventura cu biletele si badgeurile care era sa ne dea un atac de cord, mie si partenerului de Sin City, AC (stateam departe de palat si fiind proiectia de seara de gala a filmului si megaeventul festivalului din punctul meu de vedere, ne-am pus costumele, ne-am studiat, am mers incet sa nu transpiram, era al dracului de cald, am stat la coada sa intram primii, sa prindem locuri bune, cu 40 de minute inainte de incepere, si nu au vrut sa ne lase sa intram pentru ca aveam numai biletele si nu si badgeurile. Andrei era sa faca un atac de apaplexie in acel moment, n-o sa-i uit niciodata fata, si eu am zis sa lasam badgeurile, sa nu le mai caram. Negocierile cu usherii din palatul de la Cannes nu au niciodata succes pentru cel ce se cearta cu ei, asa ca am iesit din multime debusolati, invinsi si deja transpirati de nervi. Si, nu stiam ce sa facem, dar am zis, nu putem rata filmul, forta sa fie cu noi, si yoda si yoga, s.a. si am fugit inapoi la apartament, pe deal, pe caldura, incinsi, am ajuns acolo, ne-am luat badgeurile si ne-am intors tot alergind. Nu stiu cum sa zic, dar era un drum de 15 minute cel putin, am facut 20 dus-intors...Am ajuns in fata la Palat, intrau VIPii, astia amaritii nu mai aveau acces. Ne-am asezat la o coada laterala, pentrru intirziati, ne-am facut loc cu coatele, ne-am bagat in fata ca disperatii, agitind badgeurile si biletele si intr-un final ne-au lasat. pe noi si inca vreo doua -trei persoane. Atit. Am intrat ultimii pentru ca ne-am bagat in fata. Altfel nu mai aveam cum. Si deci am intrat odata cu Mickey Rourke. In Palat in schimb ne-au dus intr-o sala adiacenta (Bunuel ?), nu cea mare. Intr-o salita ca sa fiu mai exact. Unde am mai astepat vreo 20 de minute, apoi in final a inceput proiectia. Si ne-am prins de ce. Cum se termina prima bobina la sala mare o luau si o aduceau aici, pentru noi, cei 200 de oamnei, care nu au mai incaput. Au dat prea multe bilete, a fost prea mare buzzul, cert e ca am vazut filmul intr-o a doua proiectie. Mare nebunie, la final eu am gasit o bancnota de 5 sau 10 euro pe jos, am facut cinste cu un hot dog si o bere la chioscul de la croazeta. Cel mai tare e ca Andrei a fost si dezamagit de film. I-am zis ca oricum Sin City va ramine pentru mine alergatul prin Cannnes, chestie pe care am zis ca n-o s-o mai fac ever, dar am patit-o invers la Scafandrul si fluturele lui Schnabel, in 2007, unde mi-am uitat biletul in apartament si m-am intors dupa el de la jumatea drumului, injurind si transpirind, in costumul negru, in soare. Dar dupa ce am intrat la film, a intrat in sala si Mickey Rourke. Yo, Mickey !

miercuri, 10 septembrie 2008

Lost in Eurasia-day 3 and 4

An-m ami apucat sa intru pe internet pentu ca tot timpul era coada, la capitolul computere pentru presa sunt doar 7, ceea ce e egal cu zero l aun festival cu sute de guesti. Lost in Astana, cu vintul stepei care suiera la geamul meu de la etajul 13, sau care aproape ca te ia pe sus cind mergi pe strada. Astana nu e un oras de batur cu picioarul, asta am stabilit deja. Cam toate problemele sunt legate de limba, daca nu vorbesti ruseste si nu intlegi chirilicele esti mai lost decit Sofia si alteregoul ei, Scarlett in Tokyo (am vorbit despre ea cu Fred Roos, producator la toate filmele ei, si amic de familie cu toti Coppola). Aici se fac multe filme pe video, si sunt extrem de greu de vizionat. Proiectile sunt in salile din hiotel si intr-un muiltiplex (Astana are zece kinopark-uri, asa se numesc, si asta la 700.000 de locuitori ! Mallurile sunt aproape goale, magazinele la fel, dar sunt deschise pina tirziu , peste tot sunt fete, tinere, majoariatea mongole dar si caucazine...ce e cel ami enervat e cum intra ele la film in tot timpul filmului ! si se plimba de colo colo, parca ar fi pe strasse, sau vorbesc nonslant la telefon, sau intre le, tare ! Nu o fac inadins, pur si simplu sunt ca niste copii mici ! Azi am plecat de la un film kirkiz (Unknown Destination), n-am mai rezistat, ca era filmat groaznic pe video, si nu inteleg de ce fac asta, pentru ca au buget si actori, etc, si am intrat la filmul Lucretiei Martel, saraca nici nu ajunsese aseara si nici azi la filmul ei, n-am vazut-o !), Femeia decapitata, titlu fatidic parca !, am rezistat vreo 15 minute-auzisem de la Cannes ca e plicticos si static- si am plecat in alta sala unde trebuia sa se dea Absurdistan, dar in locul lui se dadea Kim Ki Duk, Breath. Am jurat sa nu mai vad filme de Kim Ki Duk dupa ce am vazut Insula la TIff acum citiva ani si m-a enervat rau de tot, dar am zis sa stau sa vedem cum e. Weird guy, and kinky too Duk asta ! Un triunghi care de fapt e cvinet, un condamnant la moarte in puscarie, un alt detinut care-l iubeste in van, o femeie nebuna de durere, sotul ei , si un gardian voyeur deus ex machina. Antonioni sud corean cu un twist, nu e genul meu dar interant filmul, am observat la sfirsit ca numarul detinutului 5795 or something era acelasi cu numarul de la Jeepul cuplului.
se pare ca cele mai bune filme sunt cele pe care le-am vazut deja. Regal, real treat, REDACTED al lui Brian De Palma pe care l-am vazut pe dvd, pe ecran mare, pelicula, clar, chair dac e facut in majoritiate pe video. M-a impresionat mult mult mai tare si mi s-a parut extrem de emotionat la final, dramatic si un film extrem de curajos pentru ca , da, se poate interpreta ca e anti-american ! Casualties of War revisited, Appointment in Sammarra si mai ales falsul documnetar Barrage, complet cu Handel din Barry Lyndon si cadrul cu scorpionul mincat de furnici din Wild Bunch si Salariul groazei. O tona de detalii le-am putut studia mai bine acum ! Pacat ca infara scandalului mediatic filmul lui BDP nu a schimbat nimic!!! Si asta mi s-a parut cel mai absurd si atunci cind l-am vazut prima data, faptul ca e doar un incident care e trecut cu vederea si americanii isi vad de treaba lor !
am revazut si Restul e tacere, o copie excelenata, culori senzationale, il vad acum a treia oara dupa Cluj anul trecut si premiera din martie si mi-a placut si mai mult si m-a convins din nou ca e un film cinefil ! Succes la preselectia de Oscar !