versiunea 1.3. redux (incl. ROCKLAND & alinland)
vineri, 12 septembrie 2008
Death Magnetic azi !
ziua oficiala de lansare a noului album Metallica azi ! N-am apucat sa scriu cronica dar mi se pare cel mai bun album de-al lor de 20 de ani incoace !
joi, 11 septembrie 2008
Richard Dreyfuss si femeile
azi am avut ocazia sa petrec doua ore in compania lui Richard Dreyfuss. Stiam ca e un tip dificil, care a avut conflicte, ups and downs dar nu stiam ca va fi o intilnire atit de fascinanta. Conferinta de presa, anunata ad-hoc
(lost in translation again, noroc ca am venit la biroul de presa sa-mi las ratingurile la filmele din competitie vazute, btw am fost certat ca am vazut doar patru si am sperat sa nu ma pedepseasca prea tare :->, apoi am cerut o informatie despre cum sunt facute, pe video, digital sau pe pelicula, pentru ca ma obosesc cele vazute facute pe video, asa cum sunt cel uzbec (The Other) si cel chirgiz (Unknown Destination), dar si cel in schetciuri kazahstanez (in the town of A, 5 segmente A vine de la Alama Ata). Back to Dreyfuss. Conferinta de presa era in salde masterclass in acest imens hotel Duman care e ca un pachebot din care rar iesi, de exemplu eu azi n-am apucat desi am vrut de mai multe ori. Aici sunt si petrecerile, la Club 30, in care fiecare tara are o seara specifica, cu dansuri care noua ni se par la fel. Sau ni se pare ca suntem direct in Charlie Wilson's War. Mincarile sunt diferite dar nu chiar. Vodca (Smirnoff, nu cazaca) se tremina invariabil rapid, si doar berea e la discretie. Dar sunt bigshots care au sticla la indemina in separeuri, bodyguarzi cu walkie talkie si refuzuri de a te lasa sa intri pina nu termina security checkul dinaintea sosirii vreunui ministru. Sau aminari de program. Revin la Dreyfuss.
Ajung in sala, si inafara de citiva fotografi si doua camere de la televiziunea locala, sunt la masa, fata in fata Dreyfuss si traducatoarea lui, si vreo 6-7 femei, ziariste cazace. Ele intreaba, rapid si il intrerup pentru noi intrebari, tipa care traduce face bucati largi de text. N-am fost la nici o conferinata de presa cu vreun actor care sa aibe intrebari mai personale, dar si raspunsuri pe masura. Pentru a stii cine e Dreyfuss azi la 60 de ani, ai nevoie de mai multe informatii. In 2004 a a anuntat ca se retrage din filme, ca nu il mai intereseaza, ca va juca doar teatru, si asta la Londra. Repeta la The Producers dar pleaca cu o saptamina inainte de premiera(mie mi-a zis "before they fired me", so....). A studiat la Oxford in ultimii 3 ani, istorie si a facut ceva ce se numeste Initiativa Dreyfuss, un program pentru copii care sa invete asta in scoala, din clasa 1 in a 12-a. Extrem de implicat in politica, de partea democratilor si anti Bush, Dreyfuss s-a insurat in 2006 cu o rusoaica, Svetalana, si iata si motivul venirii in Kazahstan. In plus vrea sa-l joace pe Hrusciov intr-un film pe cre incearca sa-l finanteze (l-a jucat pe Dick Cheney in W. al lui Stone). Femeile kazastaneze se acopereau una pe cealalta, in intrebari despre dragoste, femei, Rusia si Kazahstan, faima si celebritate, autori preferati, sentimente. A existat si o intrebare referitoare la procesul intentat de Dreyfuss tatalui si unchiului sau pentru o datorie neplatita catre el. Mi s-a parut incredibil, un publicist ar fi interzis topicuri stinjenitoare. El a zis simplu, no comment. Nici un ziarist barbat, numai femei. Care vroiau sa stie ce il faca sa plinga, de exemplu. Sau cind a plins ultima data. Sau de ce nu vorbeste ruseste, daca e insurat cu o rusoaica ?
Am stat siderat dar am inceput sa-i ascult raspunsurile. Extrem de diferite de un star hollywoodian, adinci, nestudiate. Ce ar face daca l-ar intilni pe Dumnezeu ? L-ar lovi ! I would hit him. ! E un tip ironic si psihotic. Se vede clar dupa simtul lui la umorului. (ma refer la Dumnezeu, nu la Dreyfuss, care a fost diagnosticat ca bipolar). A fost cel mai tinar actor care a luat Oscarul (la 30 de ani, in 1977, pentru The Goodbye Girl, la noi numit Adio dar ramin cu tine), "30 years too soon", zice el. Acum Adrian Brody l-a detronat pentru Pianistul. La festival s-a dat Mr. Holland Opus, nominalizarea lui la Oscar in 1995. Cu muzica lui Michael Kamen. Pe femei le-a impresionat, una zice ca plins. Dreyfuss zice ca si el a plins. Ma uit la el si imi reamintesc filmele. Pe vremea cind eram copil era unul din cele mai mari staruri americane, la noi in Intilniri de gardul trei, Adio dar ramin cu tine si Competitia. Unul din actorii pe cre i-am invatat imediat, alturi de Redford, Newman, Pacino si Dustin Hoffman. Si mi-am adus aminte de Jaws mai tirziu. Whose life is it anyway ?, Stakeout si continuarea, Rosenkrantz si Guilderstern sunt morti, Tin Men, What about Bob ?, Lansky, Luna peste Parador. Ok, si American Grafitti, Always, Down and out in Beverly Hills, etc. In anii '80 a avut probleme cu cocaina care au dus la un accident de masina, care l-a speriat si s-a lasat. Omul e o legenda, a body of work. dar nu stiam ca e pasionat de istorie, istorie alternativa si science fiction. Ca a co-scris o carte de istorie alternativa, in care America a ramas o parte a imperiului colonial englez (The Two Georges). Sau ca a fost la Constanta, pe vremea lui Ceausescu si nu l-au lasat sa intre la tarm. Mi-a zis-o el, cind i-am zis ca sunt din Romnania. Si mi-a zis ca era intr-o croziera cu familia si au vrut sa intre in oras si locotenentul de militie nu i-a lasat. Si ca a intilnit un om, un marinar presupun, care cind l-a vazut la fata, si-a schimbat expresia si i-a zis ca acum o sa fuga si n-o sa se mai intoarca. Parerea lui Dreyfuss era ca pina atunci omul nu credea ca exista o lume exterioara si ca fata lui a fost prima care l-a facut sa creada in speranta. Am ramas blocat cind mi-a zis ca a fost la Constanta pentru ca stiam ca nu fusese in Romania.
Si am stat de vorba separat, pentru ca i-am zis ca nu am vrut sa ma interferez cu discutia lui cu femeiele cazace. care l-au intrebat si ce iubeste in viata, si a zis in ordinea asta, femeiele, iubirea , sexul. Most important things in life ! Ca l-a citit pe Dostoievki si s-a speriat la fratii Karamazv cind s-a recunoscut in pagina. Ca e un evreu rus si ca se simte foarte rus, ca vrea sa opredea istorie si libertati civile la copii si ca apreciza artistii si oamenii care creaza si nu celebritatea. "Daca ar fi aici Britney Spears sau Angelina Jolie n-ar fi loc in camera. Asa este."
Interesant mi s-a parut ca intrebat ce ar vrea sa mai realizeze in viata a raspuns ca ar vrea sa ia premiul Nobel pentru pace. Not a small thing, huh ! ma gindeam ca ar putea veni linistit l aunm festival ca TIFFul clujean si i-am zis sa vina in Romania, a zis ca a auzit multe si ca prieteni de-i lui au facut acolo filme. A mai zis ca astazi nu s-ar mai face actor si ca nu il mai intereseaza filmul si lumea lui, ca a dedicat 45 de ani din viata pentru actorie si acum e burn out, si ca a descoperit alte lucruri in viata. Si l-am intrebat de ce a revenit la decizia de a juca, daca nu-l mai intereseaza, "For the Money", mi-a zimbit omul care a fost Duddy Kravitz, Roy Neary, profesorul Krippendorf si care probabil va deveni Nikita Hrusciov.
(lost in translation again, noroc ca am venit la biroul de presa sa-mi las ratingurile la filmele din competitie vazute, btw am fost certat ca am vazut doar patru si am sperat sa nu ma pedepseasca prea tare :->, apoi am cerut o informatie despre cum sunt facute, pe video, digital sau pe pelicula, pentru ca ma obosesc cele vazute facute pe video, asa cum sunt cel uzbec (The Other) si cel chirgiz (Unknown Destination), dar si cel in schetciuri kazahstanez (in the town of A, 5 segmente A vine de la Alama Ata). Back to Dreyfuss. Conferinta de presa era in salde masterclass in acest imens hotel Duman care e ca un pachebot din care rar iesi, de exemplu eu azi n-am apucat desi am vrut de mai multe ori. Aici sunt si petrecerile, la Club 30, in care fiecare tara are o seara specifica, cu dansuri care noua ni se par la fel. Sau ni se pare ca suntem direct in Charlie Wilson's War. Mincarile sunt diferite dar nu chiar. Vodca (Smirnoff, nu cazaca) se tremina invariabil rapid, si doar berea e la discretie. Dar sunt bigshots care au sticla la indemina in separeuri, bodyguarzi cu walkie talkie si refuzuri de a te lasa sa intri pina nu termina security checkul dinaintea sosirii vreunui ministru. Sau aminari de program. Revin la Dreyfuss.
Ajung in sala, si inafara de citiva fotografi si doua camere de la televiziunea locala, sunt la masa, fata in fata Dreyfuss si traducatoarea lui, si vreo 6-7 femei, ziariste cazace. Ele intreaba, rapid si il intrerup pentru noi intrebari, tipa care traduce face bucati largi de text. N-am fost la nici o conferinata de presa cu vreun actor care sa aibe intrebari mai personale, dar si raspunsuri pe masura. Pentru a stii cine e Dreyfuss azi la 60 de ani, ai nevoie de mai multe informatii. In 2004 a a anuntat ca se retrage din filme, ca nu il mai intereseaza, ca va juca doar teatru, si asta la Londra. Repeta la The Producers dar pleaca cu o saptamina inainte de premiera(mie mi-a zis "before they fired me", so....). A studiat la Oxford in ultimii 3 ani, istorie si a facut ceva ce se numeste Initiativa Dreyfuss, un program pentru copii care sa invete asta in scoala, din clasa 1 in a 12-a. Extrem de implicat in politica, de partea democratilor si anti Bush, Dreyfuss s-a insurat in 2006 cu o rusoaica, Svetalana, si iata si motivul venirii in Kazahstan. In plus vrea sa-l joace pe Hrusciov intr-un film pe cre incearca sa-l finanteze (l-a jucat pe Dick Cheney in W. al lui Stone). Femeile kazastaneze se acopereau una pe cealalta, in intrebari despre dragoste, femei, Rusia si Kazahstan, faima si celebritate, autori preferati, sentimente. A existat si o intrebare referitoare la procesul intentat de Dreyfuss tatalui si unchiului sau pentru o datorie neplatita catre el. Mi s-a parut incredibil, un publicist ar fi interzis topicuri stinjenitoare. El a zis simplu, no comment. Nici un ziarist barbat, numai femei. Care vroiau sa stie ce il faca sa plinga, de exemplu. Sau cind a plins ultima data. Sau de ce nu vorbeste ruseste, daca e insurat cu o rusoaica ?
Am stat siderat dar am inceput sa-i ascult raspunsurile. Extrem de diferite de un star hollywoodian, adinci, nestudiate. Ce ar face daca l-ar intilni pe Dumnezeu ? L-ar lovi ! I would hit him. ! E un tip ironic si psihotic. Se vede clar dupa simtul lui la umorului. (ma refer la Dumnezeu, nu la Dreyfuss, care a fost diagnosticat ca bipolar). A fost cel mai tinar actor care a luat Oscarul (la 30 de ani, in 1977, pentru The Goodbye Girl, la noi numit Adio dar ramin cu tine), "30 years too soon", zice el. Acum Adrian Brody l-a detronat pentru Pianistul. La festival s-a dat Mr. Holland Opus, nominalizarea lui la Oscar in 1995. Cu muzica lui Michael Kamen. Pe femei le-a impresionat, una zice ca plins. Dreyfuss zice ca si el a plins. Ma uit la el si imi reamintesc filmele. Pe vremea cind eram copil era unul din cele mai mari staruri americane, la noi in Intilniri de gardul trei, Adio dar ramin cu tine si Competitia. Unul din actorii pe cre i-am invatat imediat, alturi de Redford, Newman, Pacino si Dustin Hoffman. Si mi-am adus aminte de Jaws mai tirziu. Whose life is it anyway ?, Stakeout si continuarea, Rosenkrantz si Guilderstern sunt morti, Tin Men, What about Bob ?, Lansky, Luna peste Parador. Ok, si American Grafitti, Always, Down and out in Beverly Hills, etc. In anii '80 a avut probleme cu cocaina care au dus la un accident de masina, care l-a speriat si s-a lasat. Omul e o legenda, a body of work. dar nu stiam ca e pasionat de istorie, istorie alternativa si science fiction. Ca a co-scris o carte de istorie alternativa, in care America a ramas o parte a imperiului colonial englez (The Two Georges). Sau ca a fost la Constanta, pe vremea lui Ceausescu si nu l-au lasat sa intre la tarm. Mi-a zis-o el, cind i-am zis ca sunt din Romnania. Si mi-a zis ca era intr-o croziera cu familia si au vrut sa intre in oras si locotenentul de militie nu i-a lasat. Si ca a intilnit un om, un marinar presupun, care cind l-a vazut la fata, si-a schimbat expresia si i-a zis ca acum o sa fuga si n-o sa se mai intoarca. Parerea lui Dreyfuss era ca pina atunci omul nu credea ca exista o lume exterioara si ca fata lui a fost prima care l-a facut sa creada in speranta. Am ramas blocat cind mi-a zis ca a fost la Constanta pentru ca stiam ca nu fusese in Romania.
Si am stat de vorba separat, pentru ca i-am zis ca nu am vrut sa ma interferez cu discutia lui cu femeiele cazace. care l-au intrebat si ce iubeste in viata, si a zis in ordinea asta, femeiele, iubirea , sexul. Most important things in life ! Ca l-a citit pe Dostoievki si s-a speriat la fratii Karamazv cind s-a recunoscut in pagina. Ca e un evreu rus si ca se simte foarte rus, ca vrea sa opredea istorie si libertati civile la copii si ca apreciza artistii si oamenii care creaza si nu celebritatea. "Daca ar fi aici Britney Spears sau Angelina Jolie n-ar fi loc in camera. Asa este."
Interesant mi s-a parut ca intrebat ce ar vrea sa mai realizeze in viata a raspuns ca ar vrea sa ia premiul Nobel pentru pace. Not a small thing, huh ! ma gindeam ca ar putea veni linistit l aunm festival ca TIFFul clujean si i-am zis sa vina in Romania, a zis ca a auzit multe si ca prieteni de-i lui au facut acolo filme. A mai zis ca astazi nu s-ar mai face actor si ca nu il mai intereseaza filmul si lumea lui, ca a dedicat 45 de ani din viata pentru actorie si acum e burn out, si ca a descoperit alte lucruri in viata. Si l-am intrebat de ce a revenit la decizia de a juca, daca nu-l mai intereseaza, "For the Money", mi-a zimbit omul care a fost Duddy Kravitz, Roy Neary, profesorul Krippendorf si care probabil va deveni Nikita Hrusciov.
11 septembrie
iata ce am descoperit pe yahoo news...Okapi fotografiat in Congo, considerat miticul unicorn...
abia acum am realizat ca azi e 11 septembrie, sunt 7 ani de cind au cazut turnurile si ne-am mutata in bushaland, adevaratul Absurdistan (pe care abia l-am vazut, naiss).
Si strange, doar ieri am vazut REDACTED pe pelicula si azi e ziua lui Brian De Palma, care face 68 de ani (si Herbert Lom 91). Si Moby if you want! A day that will live in infamy de 7 ani incoace. Presupun ca De Palma e la TIFF Toronto ca de obicei. Stiu ca Toyer nu e pe picioare si Capone Rising stagneaza, nici un greenlit project la orizont...
abia acum am realizat ca azi e 11 septembrie, sunt 7 ani de cind au cazut turnurile si ne-am mutata in bushaland, adevaratul Absurdistan (pe care abia l-am vazut, naiss).
Si strange, doar ieri am vazut REDACTED pe pelicula si azi e ziua lui Brian De Palma, care face 68 de ani (si Herbert Lom 91). Si Moby if you want! A day that will live in infamy de 7 ani incoace. Presupun ca De Palma e la TIFF Toronto ca de obicei. Stiu ca Toyer nu e pe picioare si Capone Rising stagneaza, nici un greenlit project la orizont...
Mickey Rourke superstar
let's go out of Boratland for a moment: am auzit si aplaud faptul ca Mickey a primit aplauze la Venetia unde The Wrestler (regizat de Darren Aaronovski) e considerat megacomebackul lui. Certifica asta si un articol de la Toronto din LA Times, unde filmul e primit super, la fel ca si bidding warul cistigat de Fox Searchlight, care a dat 4 milioane de dolari pentru distributia US, la noi din cite stiu o sa-l aduca Independenta, sper ca mai curind decit de obicei. Tot aici despre intilnirea dintre Mickester si evreul geek din Brooklyn, si cinele vagabond Jaws salvat de M.R.
despre Mickey si comebackul lui am scris in septembrie 2004 (pe 16 e ziua lui , now he'll be 58 !) pe liternet in seria mea de movieland, subiectul 3 avant blogging:
atunci anuntam comebackul lui Rourke in Sin City ! And i was right, in rolul lui Marv, bruta cu suflet bun, Rourke a fost prefect. Mai mult, am urcat treptele pe linga el in Palais, la premiera la Sin City la Cannes, in 2005, dupa o aventura cu biletele si badgeurile care era sa ne dea un atac de cord, mie si partenerului de Sin City, AC (stateam departe de palat si fiind proiectia de seara de gala a filmului si megaeventul festivalului din punctul meu de vedere, ne-am pus costumele, ne-am studiat, am mers incet sa nu transpiram, era al dracului de cald, am stat la coada sa intram primii, sa prindem locuri bune, cu 40 de minute inainte de incepere, si nu au vrut sa ne lase sa intram pentru ca aveam numai biletele si nu si badgeurile. Andrei era sa faca un atac de apaplexie in acel moment, n-o sa-i uit niciodata fata, si eu am zis sa lasam badgeurile, sa nu le mai caram. Negocierile cu usherii din palatul de la Cannes nu au niciodata succes pentru cel ce se cearta cu ei, asa ca am iesit din multime debusolati, invinsi si deja transpirati de nervi. Si, nu stiam ce sa facem, dar am zis, nu putem rata filmul, forta sa fie cu noi, si yoda si yoga, s.a. si am fugit inapoi la apartament, pe deal, pe caldura, incinsi, am ajuns acolo, ne-am luat badgeurile si ne-am intors tot alergind. Nu stiu cum sa zic, dar era un drum de 15 minute cel putin, am facut 20 dus-intors...Am ajuns in fata la Palat, intrau VIPii, astia amaritii nu mai aveau acces. Ne-am asezat la o coada laterala, pentrru intirziati, ne-am facut loc cu coatele, ne-am bagat in fata ca disperatii, agitind badgeurile si biletele si intr-un final ne-au lasat. pe noi si inca vreo doua -trei persoane. Atit. Am intrat ultimii pentru ca ne-am bagat in fata. Altfel nu mai aveam cum. Si deci am intrat odata cu Mickey Rourke. In Palat in schimb ne-au dus intr-o sala adiacenta (Bunuel ?), nu cea mare. Intr-o salita ca sa fiu mai exact. Unde am mai astepat vreo 20 de minute, apoi in final a inceput proiectia. Si ne-am prins de ce. Cum se termina prima bobina la sala mare o luau si o aduceau aici, pentru noi, cei 200 de oamnei, care nu au mai incaput. Au dat prea multe bilete, a fost prea mare buzzul, cert e ca am vazut filmul intr-o a doua proiectie. Mare nebunie, la final eu am gasit o bancnota de 5 sau 10 euro pe jos, am facut cinste cu un hot dog si o bere la chioscul de la croazeta. Cel mai tare e ca Andrei a fost si dezamagit de film. I-am zis ca oricum Sin City va ramine pentru mine alergatul prin Cannnes, chestie pe care am zis ca n-o s-o mai fac ever, dar am patit-o invers la Scafandrul si fluturele lui Schnabel, in 2007, unde mi-am uitat biletul in apartament si m-am intors dupa el de la jumatea drumului, injurind si transpirind, in costumul negru, in soare. Dar dupa ce am intrat la film, a intrat in sala si Mickey Rourke. Yo, Mickey !
despre Mickey si comebackul lui am scris in septembrie 2004 (pe 16 e ziua lui , now he'll be 58 !) pe liternet in seria mea de movieland, subiectul 3 avant blogging:
atunci anuntam comebackul lui Rourke in Sin City ! And i was right, in rolul lui Marv, bruta cu suflet bun, Rourke a fost prefect. Mai mult, am urcat treptele pe linga el in Palais, la premiera la Sin City la Cannes, in 2005, dupa o aventura cu biletele si badgeurile care era sa ne dea un atac de cord, mie si partenerului de Sin City, AC (stateam departe de palat si fiind proiectia de seara de gala a filmului si megaeventul festivalului din punctul meu de vedere, ne-am pus costumele, ne-am studiat, am mers incet sa nu transpiram, era al dracului de cald, am stat la coada sa intram primii, sa prindem locuri bune, cu 40 de minute inainte de incepere, si nu au vrut sa ne lase sa intram pentru ca aveam numai biletele si nu si badgeurile. Andrei era sa faca un atac de apaplexie in acel moment, n-o sa-i uit niciodata fata, si eu am zis sa lasam badgeurile, sa nu le mai caram. Negocierile cu usherii din palatul de la Cannes nu au niciodata succes pentru cel ce se cearta cu ei, asa ca am iesit din multime debusolati, invinsi si deja transpirati de nervi. Si, nu stiam ce sa facem, dar am zis, nu putem rata filmul, forta sa fie cu noi, si yoda si yoga, s.a. si am fugit inapoi la apartament, pe deal, pe caldura, incinsi, am ajuns acolo, ne-am luat badgeurile si ne-am intors tot alergind. Nu stiu cum sa zic, dar era un drum de 15 minute cel putin, am facut 20 dus-intors...Am ajuns in fata la Palat, intrau VIPii, astia amaritii nu mai aveau acces. Ne-am asezat la o coada laterala, pentrru intirziati, ne-am facut loc cu coatele, ne-am bagat in fata ca disperatii, agitind badgeurile si biletele si intr-un final ne-au lasat. pe noi si inca vreo doua -trei persoane. Atit. Am intrat ultimii pentru ca ne-am bagat in fata. Altfel nu mai aveam cum. Si deci am intrat odata cu Mickey Rourke. In Palat in schimb ne-au dus intr-o sala adiacenta (Bunuel ?), nu cea mare. Intr-o salita ca sa fiu mai exact. Unde am mai astepat vreo 20 de minute, apoi in final a inceput proiectia. Si ne-am prins de ce. Cum se termina prima bobina la sala mare o luau si o aduceau aici, pentru noi, cei 200 de oamnei, care nu au mai incaput. Au dat prea multe bilete, a fost prea mare buzzul, cert e ca am vazut filmul intr-o a doua proiectie. Mare nebunie, la final eu am gasit o bancnota de 5 sau 10 euro pe jos, am facut cinste cu un hot dog si o bere la chioscul de la croazeta. Cel mai tare e ca Andrei a fost si dezamagit de film. I-am zis ca oricum Sin City va ramine pentru mine alergatul prin Cannnes, chestie pe care am zis ca n-o s-o mai fac ever, dar am patit-o invers la Scafandrul si fluturele lui Schnabel, in 2007, unde mi-am uitat biletul in apartament si m-am intors dupa el de la jumatea drumului, injurind si transpirind, in costumul negru, in soare. Dar dupa ce am intrat la film, a intrat in sala si Mickey Rourke. Yo, Mickey !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)