un film aparte in filmografia lui Josepeh Losey si mai far out ca Modesty Blaise !Doi prizonieri (Robert Shaw-MacConnachie si Malcolm McDowell-Ansell)evadeaza. Ii vedem la inceputul filmului pe malul marii alergind, alearga si fug si se ascund pina la sfirsitul filmului, pe virful muntelui acoperit de zapada. Eu spre exemplu am inteles ca ar fi doi detinuti de drept comun, periculosi, si nu doi dizidenti intr-un regim totalitar. Filmat in Spania in Sierra Nevada, care inlocuieste o fictiva tara latino-americana. Prin inlaturarea premizei romanului lui Barry England din 1968 in care doi prizonieri englezi evadeaza dintr-un lagar din Asia centrala (Burma ?), si prin abstarctizarea subiectului si ambiguitatea misterului Jospeh Losey a creat un thriller-urmarire cu un aer si tensiune existentiala. Un soi de action Beckett, in care Godot nu mai e asteptat ci ii urmareste pe cei doi. Malcolm McDowell e la al doilea rol in film , dupa Travis din IF. Obscur si underated, film cult care asteapta redescoperirea (acum pe dvd australian de la Paramount)
muzica eerie de Richard Rodney Bennett coordonatorul cascadelor, Vic Armstrong, celebru pentru seria Bond si regizor de action/2nd unit (M:I,
trei operatori de imagine, Henri Alekan, Peter Sutchinsky si Guy Tabary (pt elicopter), cinemascop 2.35.1, compozitie anamorfica excelenta incadrati matematic, cu precizie de catre Joseph Losey. IMDB zice ca Peter O'Toole ar fi fost original in rolul lui Shaw (si atunci de ce a scris el scenariul ?) si Peter Medak ar fi trebuit sa regizeze (apare la casting though). Cel mai atipic film al lui Losey aduce aminte de obsesia din Murphy's War si Rogue Male, sau din Regina africana for that matter. Iar lupta cu elicopeterul, din Lonely are the Brave pina la Rambo... Black Hawk up ! that bloody bat, cum spune Shaw...
afisul german, al carui titlu e "In vizorul vulturului"
singurul review interesant pe care l-am gasit, din NYTimes in 1971, de Vincent Canby
un clip de pe youtube, din pacate fullscreen
10/10 pentru atmosfera, ciudatenie si raritate (mersi, Relik)
Dennis Hopper did it ! And now I saw it !!! Finally ! O mare bucurie si realizare for little me, pentru ca acest film e de negasit (si nici Dennis H nu stia cind va putea fi vazut, dupa cum mi-a zis si mie, in 2003 in trailerul sau din Parcul Tineretului). In 1971, ceea ce pentru o vreme s-a chemat chiar Dennis Hopper's Last Movie (glumitza rautacioasa in Little Murders al lui Alan Arkin), D.H. a facut unul din cele mai infame filme din istorie ! Universal, studioul finantator si distribuitor, care a crezut ca va avea un hit gen Easy Rider pe mina, si sir Dennis the man le-a dat-o direct in ochi ! Filmat in Peru la Chinchero, titlul original al filmului, e o tzacaneala,un vis si trip total, cu flashforwarduri, secvente onirice, jump cutting ("Scene Missing" title cards) si cronologie inversa (titlu filmului apare la minutul 25, ceea ce cred ca e un record, iar a film by Dennis Hooepr la minutul 13). Kansas (Hopper) e un cascador, specializat in cai (horse wrangler), care ramine in locatia peruana, Chinchero, alaturi de prostituata Maria (Stella Garcia), dupa ce o echipa de filmare (cameouri regale, regizor Sam Fuller, Peter Fonda, John Phillip Law, Dean Stockwell, Sylvia Miles, Russ Tamblyn, still photographerul Peter Sorel, Kris Kristofferson-in debutul sau, nevasta de o saptamina a lui DH, Michelle Phillips), a filmat acolo un western violent al carui protagonist moare accidental. Localnicii incearca sa imite ce au vazut la filmare, dar in mod real si cu aparatura facuta din paie, iar Kansas pierde legatura intre realitate si film complet, ajutat si de bautura si de droguri. Un subplot include o mina de aur de exploatat (de catre Don Gordon). Si un soi de Wicker Man issue, in care Kansas va fi sacrificat, ca the ugly american ce este. Tomas Milian este preotul care acuza ceea ce reprezinta Hollywoodul. Premiat la festivalul de la Venetia de catre membrii juriului Bergman si Fellini (de aia Dennis a premiat si el Hotel de lux in 1993, ca a crezut ca e un kindred spirit, big mistake, man !) Lew Wasserman, sef la Universal l-a avertizat ca daca nu remonteaza filmul mai coerent, nu-l va mai vedea niciodata, dupa o initiala anemica distribuite de citeva zile. Si asa a si fost, filmul a disparut fara urma, pina in 2006, cind a aparut o copie de 35mm pentru o saptamina la New York la Anthology Film Archives (pe imdb zice ceva de distributie in Japonia si Franta in 1988). Am auzit de el si povestea nebuna despre cum s-a facut (si ce i-a facut lui Dennis care n-a mai putut regiza nici un film pina in 1980, cind a inlocuit regizorul al Out of the Blue), din cartea lui Peter Biskind, Easy Riders, Raging Bulls, in 1999, in Greyhound, de-a latul Americii. Apoi am vazut bucatele pe ecranele de la expozitia Dennis Hooper la Amsterdam in aprilie 2001. Acum i-au facut si francezii o restrospectiva la Paris, cea mai completa, la care s-a lucrat 3 ani si jumatate si care include si The Last Movie. Iata de exemplu, o cronica rea a lui Roger Ebert la film (ii da o stea, si il desfiinteaza pe regizorul cokehead!) Amuzant e ca Hooper i-a aratat filmul lui Alejandro Jodorowski, care i-a zis sa nu taie nimic (DH s-a intors in America cu 48 de ore de material si a montat la film mai bine de un an-16 luni !) Intre timp casa lui deschisa includea orgii si petreceri cu grupies necunoscuti (si asta dupa ce crima din Bel Air a lui Manson inchisese astfel de intreprinderi). Un eseu cu informatii excelente din Village Voice, intitulat semnificativ Drugstore Cowboy, aici.
The Last Movie is an act of visionary aggression that desecrates Hollywood's universal church.(...) when The Last Movie destroys itself it is to liberate us all—or at least, make Hopper's point that, so far as the movies go, everyone is an Indian.
J. Hoberman
Despre montajul filmului la casa lui DG din Taos, New Mexico s-a facut un documentar, de catre L.Kit Carson, numit The American Dreamer, (am gasit o copie facuta dupa VHS, de-abia astept sa-l vad). Pina atunci, o bucata despre The Last Movie intr-un documentar despre Hopper din 1991, Crazy About the Movies: Dennis Hopper ! partea a patra (dar inceputul in partea a treia care se gaseste tot acolo)
un interviu excelent cu DH de acum din noiembrie aici, singura referinta la The Last Movie :
"I could’ve brought them a ship full of gold, and they wouldn’t have let me direct a picture after my fallout with Lew Wasserman over The Last Movie. He wanted me to re-edit it after The Venice Film Festival. I had final cut and said ‘no.’ He said “Then it will never be distributed.”
D.H.
greu de apreciat si clasificat, one of a kind film, sintetizeaza perioda si spiritul rebel al lui Hopper, mult mai self indulgent, megalo si powertrip dar cu momente de geniu si azi un document nepretuit. 10/10 pentru avangarda, spirit vizionar, satira, nihilism (poti sa-i spui si protopunk) si document istoric !! si pentru ca Dennis a supravietuit !!! Maan !
În Casino Royale, dincolo de renaşterea unei francize, aveam de-a face cu formarea unui personaj, mai bine zis anihilarea totală a unei fiinţe umane. Bond begins acolo unde se termină filmul, odată cu tema muzicală familiară care e absentă total până atunci, şi odată cu replica legendară, "the name is Bond, James Bond".
Quantum of Solace / Partea lui de consolare, începe direct unde ce se termina Casino Royale, cu un Bond extrem de furios, supărat şi frustrat. Urmează un revenge movie, sumbru, rapid (dacă CR era cel mai lung Bond, acesta e cel mai scurt), şi primul sequel direct din istoria de 22 de filme 007 începută în 1962. Revista Empire l-a descris cel mai bine, "The Dark Knight of James Bond movies". Este cel mai scump film din serie, cu locaţii spectaculoase (Italia, Anglia, Spania, Austria, Panama, Chile, Mexic). Şi unul din cele mai bune, peste toate cele cu Brosnan şi anteriorul CR.
Titlul, alambicat, vine de la o povestire de Ian Fleming, dar scenariştii au preluat doar atît. Noua organizaţie Quantum a fost inventată special (producătorii nu au drepturile pentru SPECTRE, vechii inamici ai lui Bond), dar ideea de solace (mîngîiere, consolare, closure), apărea în scriitura lui Fleming. Subiectul (co-scris din nou de Paul Haggis) are mai multe în comun cu Chinatown decît cu celelalte 007. Este primul Bond care are regizor cu personalitate (egal auteur) şi nu e simplu executant. Germano-elveţianul Marc Forster a făcut pînă acum filme intimiste, de artă (Monster's Ball, Finding Neverland, The Kite Runner) şi se simte mîna lui mai artsy, el adaugă detalii care nu sunt neapărat exotice sau culoare locală, ci de fineţe şi atmosferă (o secvenţă virtuoasă la operă - Tosca - în Austria la Berganz). El şi-a adus şi propriul director de imagine (Roberto Schaefer). Reproş, apropierea prea tare de seria Bourne, cu angajarea regizorului second, responsabil de coregrafiile acestuia şi tăieturi spasmodice în primele două secvenţe de acţiune (cele italiene).
Daniel Craig e un actor mai bun ca toţi predecesorii lui, aşa că îi crezi furia şi determinarea. Dincolo de datele fizice controversate, pare a fi cel mai potrivit Bond pentru vremurile pe care le trăim, un asasin singur, rece, psihotic. Filmul are una din cele mai bune scene de psihologie ale personajului, discuţia din avion între el şi Mathis (Giancarlo Giannini).
Olga Kurylenko e cea mai realizată Bond girl de la Maryam D'Abo în The Living Daylights, şi cea mai motivată de la For Your Eyes Only încoace. Iar Mathieu Amalric (din Le scaphandre et le papillon) e unul din cei mai complecşi negativi, total dus în aparenta lui normalitate. Muzica excelentă (David Arnold, compozitor ataşat, acum la al cincilea 007), e reminiscentă de cele mai bune partituri John Barry, iar piesa titlu, Another Way to Die, de Jack White cu Alicia Keys, e primul duet din istoria Bond. Noul designer Dennis Gassner îl omagiază pe Ken Adam (decorul hotelului din deşert Perla de las dunas), dar sunt şi rapeluri la precedentele filme din serie, de la Goldfinger la Licence to Kill. Secvenţa trademark cu ţeava armei apare la sfîrşit, unde genericul ne anunţă ceea ce de-abia aştept, James Bond will return!
(3 stele jumătate din cinci)
Alin Ludu Dumbravă
Şapte Seri, noiembrie 2008
Desprea vanpremiear ratata, aici
