The Red Shoes presented in the Debussy Theater
Cannes Classics has invited Martin Scorsese to present Michael Powell and Emeric Pressburger's masterpiece, THE RED SHOES (1948, UK), has been restored by UCLA Film & Television Archive in association with The British Film Institute, The Film Foundation, ITV Global Entertainment Ltd., and Janus Films, with funding provided by the Hollywood Foreign Press Association, The Film Foundation, and the Louis B. Mayer Foundation. The film will be presented in the Debussy Theater with Martin Scorsese and Thelma Schoonmaker-Powell in attendance.
To Hell and back, memories of Henri-Georges Clouzot
In 1964, Henri-Georges Clouzot's tempestuous shoot of L'ENFER, with Romy Schneider and Serge Reggiani, comes to a sudden halt. The film lay dormant, never to be touched again; its images and legends remaining a myth. Serge Bromberg, known for his ceaseless efforts at preservation with Lobster Films, and Ruxandra Medrea found the canisters which contained screen tests and scenes from the film. By successfully “recomposing” the lost work he creates a new film, bringing the old one back to life.
World Cinema Foundation 2009
Inaugurated in Cannes 2007 to help developing countries preserve their film heritage, the World Cinema Foundation, presided by Martin Scorsese, presents three films supported by advisor-filmmakers:
A BRIGHTER SUMMER DAY by Edward Yang (1991, 237’ Taiwan), unseen version.
AL-MOMIA by Shadi Abdel Salam (1969, 103’ Egypt)
REDES by Emilio Gomez Muriel and Fred Zinnemann (1936, 61’ Mexico)
The World Cinema Foundation has also helped the Bergman Foundation, which will be presenting IMAGES FROM THE PLAYGROUND (29' Sweden). Restored by Stig Björkman, this unseen footage from Ingmar Bergman's “home movies” was shot by him during the making of his films.
Joseph Losey Centenary
One hundred years after the birth of Joseph Losey, ten years since the loss of his primary collaborator, Dirk Bogarde and one year on from that of the playwright and screenwriter Harold Pinter, ACCIDENT (1967, 105' UK), screened in their honor, was restored by the BFI National Archive and Studio Canal and will be presented in the Buñuel Theater. There will also be a new print of DON GIOVANNI (1979, 176' Italy) screened as part of our "Cinema de la plage" thematic program.
Documentaries on filmmaking
LES DEUX DE LA VAGUE (90' France), a film by Antoine de Baecque and Emmanuel Laurent. In celebration of the fifty years since the birth of the New Wave, this documentary recalls the presentation in Cannes 1959 of The 400 Blows (Les Quatre cent coups) and the birth of Breathless (A bout de souffle), evoking the birth of two exemplary New Wave filmmakers: François Truffaut and Jean-Luc Godard.
PIETRO GERMI, IL BRAVO, IL BELLO, IL CATTIVO (60’ Italy) by Claudio Bondí.
The career and personality of a filmmaker too often forgotten: Pietro Germi - seven of his films in Competition at the Festival de Cannes - received the Palme d'Or in 1966 for SIGNORE E SIGNORI (119' Italy). Struck for the theatrical release following the Festival, a new print will be screened.
A selection of restored and new prints
L’AVVENTURA by Michelangelo Antonioni (1960, 143’ Italy), which inspired the 2009 Festival poster. New Print.
AN UNS GLAUBT GOTT NICHT MEHR by Axel Corti (1982, 104’ Austria). Print restored by Le Pacte.
GIU LA TESTA (Once Upon A Time...the Revolution) by Sergio Leone (1971, 153’ Italy). Print restored by the Cineteca di Bologna and the laboratory Immagine Ritrovata.
LOIN DU VIETNAM (Far from Vietnam) by Joris Ivens, William Klein, Claude Lelouch, Agnés Varda, Jean-Luc Godard, Chris Marker, Alain Resnais (1967, 115’ France). Print restored by the Archives françaises du film du CNC.
PIERROT LE FOU by Jean-Luc Godard (1965, 107’ France). Digital restoration and projection by Studio Canal.
PRINCE YEONSAN by Shin Sang-ok (1961, 133’ Corée). Print restored by the Korean Film Archive and HFR laboratory.
SENSO (Livia) by Luchino Visconti (1954, 123’ Italy). Print restored by Studiocanal and Centro Sperimentale di Cinematografia, Cineteca Nazionale at Cineteca di Bologna / L'Immagine Ritrovata with funding provided by GUCCI and The Film Foundation
LES VACANCES DE M. HULOT (Monsieur's Hulot's Holiday) by Jacques Tati (1953, 88’ France). Print restored by the Fondation Thomson, the Fondation Groupama Gan, Les Films de Mon Oncle and the Cinémathèque française.
VICTIM by Basil Dearden (1961, 101’ UK). New print.
WAKE IN FRIGHT by Ted Kotcheff (1971, 109’ Australia). Print restored by the National Film & Television Archive.
LES YEUX SANS VISAGE (Eyes Without A Face) by Georges Franju (1960, 91’ France). Print restored by Gaumont.
aici pe situl festivalului
da, GIU LA TESTA !!! mama si tata Leone (fac pariu ca vine sa se excite Tarantino)...
Si o copie noua la Wake in Fright pe care l-am vazut de pe un vhs copiat pe dvd, atroce, unul dinc ele 3 filme australine importante de inceput, facute de un canadian si doi englezi (Tony Richardson si Nicholas Roeg, respectiv, Ned Kelly si Walkabout)
Da, stiu Red shoes, red shoes…...pentru Jack Cardiff si sa-l vad si io pe Scorsese...
la ballerina si chiama bella rosa...
Eayay-ya!
miercuri, 29 aprilie 2009
marți, 28 aprilie 2009
Nazareth !
nu Jesus, ci Dan Mc Cafferty, care inca mai are voce !

a fost f bine minus chestii de sala, Hala my foot, etc, McCafferty are o voce de te kk pe tine, altfel e impaiat, a fost cool ar fi fost si mai daca ar fi fost si fetze cunoscute…
albumul nou e f ok (the Newz), au cintat hituri, inceput cu Telegram,
White Bycicle, Hair of the Dog (complet cu cimpoi), Dream on, Love Hurts si de pe albumul nou, The Gathering, See Mee, etc
Era o chestie ciudat cu vocea, se auzea prea bine, si dupa a cazut microfonul si s-a interupt 5 min or so, la fel ca la Deep Purple cinta in gol...
Vodka la baruri, easy to get stuff, too easy chiar

io nu i-am vazut in 1994 cind au venit si zice Sece ca abaut palinka cu ei la Sala Sportutilor din Bv dar la 40 de ani de activitate si album nou, nu sunt hobos ca Uriah Heep...
articol pe Hotnews

a fost f bine minus chestii de sala, Hala my foot, etc, McCafferty are o voce de te kk pe tine, altfel e impaiat, a fost cool ar fi fost si mai daca ar fi fost si fetze cunoscute…
albumul nou e f ok (the Newz), au cintat hituri, inceput cu Telegram,
White Bycicle, Hair of the Dog (complet cu cimpoi), Dream on, Love Hurts si de pe albumul nou, The Gathering, See Mee, etc
Era o chestie ciudat cu vocea, se auzea prea bine, si dupa a cazut microfonul si s-a interupt 5 min or so, la fel ca la Deep Purple cinta in gol...
Vodka la baruri, easy to get stuff, too easy chiar

io nu i-am vazut in 1994 cind au venit si zice Sece ca abaut palinka cu ei la Sala Sportutilor din Bv dar la 40 de ani de activitate si album nou, nu sunt hobos ca Uriah Heep...
articol pe Hotnews
duminică, 26 aprilie 2009
Crank, Cranker, Crankiest
am vazut Crank 2, High Voltage rocknroll, film ofensator pe linga care primul e ca domino facut de bergman, mai spre Smoking Aces al lui Caranhan si peste Guy Ritchie-smele sterile, ca si cum acesta ar fi un intelectual pederast conservator si teafarting...

Chev Chelios, pretext, he was dead but he got better, un road runner cartoon dement, prilej de gaguri nihiliste si glume ofensatoare homofobe, rasiste si sexiste...
arme , si tzitze, nipples everywhere, un shootout intr-un bar de striptease are noutatea de a impusca o dansatoare in silicoane si acestea curg gretos...
muzica mi se parea cunoscuta, si imi suna a Buckethead, dar era Mike Patton, nimeni altul decit faimosul Mr Bungle, sau Fantomas...total psycho score

astept Citizen Game (acum numit Gamer) al lui Taylor/Nederline sa-mi dau seama daca Crank e un oneshot hit&miss
dupa cum se termina genericul Crank 3 e un in/joke sau “He was dead and burned, but he got better” va functiona…

Chev Chelios, pretext, he was dead but he got better, un road runner cartoon dement, prilej de gaguri nihiliste si glume ofensatoare homofobe, rasiste si sexiste...
arme , si tzitze, nipples everywhere, un shootout intr-un bar de striptease are noutatea de a impusca o dansatoare in silicoane si acestea curg gretos...
muzica mi se parea cunoscuta, si imi suna a Buckethead, dar era Mike Patton, nimeni altul decit faimosul Mr Bungle, sau Fantomas...total psycho score

astept Citizen Game (acum numit Gamer) al lui Taylor/Nederline sa-mi dau seama daca Crank e un oneshot hit&miss
dupa cum se termina genericul Crank 3 e un in/joke sau “He was dead and burned, but he got better” va functiona…
joi, 23 aprilie 2009
AC/DC-Hole in the Wall / The jack
am citit despre tzeapa pe care au tras-o playcool romanilor, si despre cum trebuia ea sa se extinda, zice gardianul; care estimeaza ca 3 milioande euro s-ar fi dus in buzunarul organizatorilor (de unde 3000, la 100 euro in A x 30.000, ies chiar 3 mil...). articol instructiv pt cei ce mai vor sa orgnizeze concerte in mioritzland...
(mi-aduce aminte de discutia din Lock Stock &... in care Jason Flemyng avea ideea cu dildouri extraordinare pt fraieri si dupa aia inchidea situl si dadea bani, cit dureaza, mai mult ca la ac/dc...), instructiv ca 8000 au cumpart in prima zi, noroc ca n-au virat aia banii...
the romanian guardian:
(mi-aduce aminte de discutia din Lock Stock &... in care Jason Flemyng avea ideea cu dildouri extraordinare pt fraieri si dupa aia inchidea situl si dadea bani, cit dureaza, mai mult ca la ac/dc...), instructiv ca 8000 au cumpart in prima zi, noroc ca n-au virat aia banii...
the romanian guardian:
Concertul AC/DC la Bucuresti a fost aproape de a deveni teapa secolului în show business întrucât le-ar fi putut aduce trei milioane de euro celor care au organizat asa-zisul festival Bucharest Rock Arena, sustin reprezentantii companiilor care au avut de gestionat diverse aspecte ale evenimentului.
In jur de 8.000 de rockeri din Romania au ramas cu buza umflata dupa ce si-au rupt de la gura pentru un bilet la concertul AC/DC. Idolii lor trebuiau sa cante in Bucuresti pe 30-31 mai, insa, teapa! Pe site-ul oficial al trupei nici macar nu era mentionata tara noastra ca punct de oprire in turneul lor mondial. Dupa ce li s-au cerut explicatii, israelienii Moti si Eran Douchan, care au promis ca-i aduc pe AC/DC in Romania, au dat bir cu fugitii si au plecat din tara cu tot cu bani. Fanii AC/CD si-au vazut visul aproape implinit, cand au fost anuntati ca rockerii ne fac o vizita. Multi dintre ei se inghesuisera deja la casele de bilete, si acum se vad nevoiti sa le returneze in schimbul banilor. Dupa ce s-a anuntat cu surle si trambite, concertul AC /DC din cadrul festivalului Bucharest Rock Arena din perioada 30-31 mai 2009, pe toate canalele media, Cristian Busuioc, manager One Event, unul dintre organizatorii acestui festival, vine sa faca lumina si declara: “Suntem siguri 100% ca AC/DC nu va cânta in Romania pe 31 mai. Avem contraconfirmare si de la agentul trupei. Nu stim exact daca a existat vreodata un contract, cum arata acel contract, cu cine s-a semnat si asa mai departe. Implicarea noastra in acest eveniment era strict pentru artistii romani. O sa analizam situatia si, daca vom considera, s-ar putea sa fie un proces de imagine intre noi si Play Cool“.
Organizatorii români, atentionati de Marcel Avram
Firma Playcool SRL este creierul întregului scenariu, principalul organizator al Bucharest Rock Arena si compania care a anuntat - în mod fals - concertul AC/DC de la Bucuresti. „Daca schema le-ar fi iesit, organizatorii asa-zisului eveniment, cei de la Playcool ar fi obtinut trei milioane de euro“, a fost concluzia lui Andrei Tuturuga, reprezentantul companiei de ticketing pentru evenimentul programat la finalul lunii mai. Tuturuga a declarat, pentru Mediafax, ca firma pe care o reprezinta, Ticketpoint, a încheiat un contract cu unul dintre reprezentantii israelieni ai firmei Playcool prin care se obliga sa transfere zilnic banii încasati pe biletele la AC/DC în contul acesteia. „În acest contract, cu prevederi altfel uzuale în industria concertelor de o asemenea amploare, sta cheia tentativei de înselatorie de care noi îi suspectam pe oficialii acestei firme“, a afirmat Tuturuga. El a precizat ca, desi de la anuntul concertului AC/DC în festivalul Bucharest Rock Arena au fost vândute 8.000 de bilete, banii pentru acestea, circa 250.000 de euro, nu au fost virati catre organizatorul Playcool. „Am avut si noi unele suspiciuni, si, în plus, Marcel Avram, detinatorul drepturilor pentru AC/DC în Europa de Est, ne-a informat ca artistii nu vor cânta în România“, a explicat Tuturuga. El a spus ca, dupa anuntul de duminica legat de concertul AC/DC la Bucuresti, înca de luni cei de la Playcool au facut presiuni pentru a primi banii din bilete. Tuturuga a amânat însa plata, anuntând ca va plati abia în momentul în care concertul va fi anuntat oficial pe site-ul AC/DC. „S-au enervat când le-am spus asta si ne-au solicitat o plata de 200.000 de euro. Le-am trimis un ordin de plata, însa noi nu am autorizat plata si transferul efectiv al banilor. Dupa ce au primit ordinul de plata, cei de la Playcool nu au mai fost de gasit“, a spus Tuturuga.
Paguba actuala este de 10.000 de euro
Acesta a admis ca, totusi, firma Ticketpoint a virat 10.000 de euro în contul Playcool, conform contractului, acesti bani fiind „paguba“ pe care Ticketpoint va încerca sa o recupereze printr-un proces împotriva celor de la Playcool. „Si, bineînteles, le vom cere si daune pentru ca, asociindu-ne cu acest eveniment cu care nu am avut nimic de-a face, ne-au patat imaginea“, a completat Tuturuga. Reprezentantul Ticketpoint a afirmat ca cei de la Playcool au prezentat, la încheierea contractului, „scan-ul unui document despre care au spus ca este contractul semnat cu managementul AC/DC pentru concertul de la Bucuresti“. „Parea real, era extrem de bine falsificat. Este clar ca era falsificat, din moment ce trupa a anuntat oficial ca nu s-a înteles niciodata cu cineva pentru un concert la Bucuresti“, a conchis Tuturuga. Cristi Busuioc, unul dintre asociatii firmei One Event, a declarat ca întregul scenariu legat de presupusul concert AC/DC la Bucuresti este „o premiera“ chiar si pentru piata din România. „Ar fi fost o teapa de dimensiuni uriase daca le-ar fi iesit“, a opinat Busuioc. Acesta a precizat ca One Event a avut o singura misiune în ceea ce priveste organizarea sau productia acestui festival: sa gaseasca artisti români care sa cânte în cele doua zile. „Am avut o întâlnire în martie, am discutat, mi-au spus ce vor, le-am cautat si le-am trimis o lista cu artisti disponibili si costurile pentru un concert de-al lor. Au ales din lista pe cine au dorit si asta a fost“, a spus Busuioc. Acesta a precizat ca, în afara de acea întâlnire, au mai avut loc câteva discutii telefonice, fie cu cei doi israelieni de la Playcool, fratii Douchan, fie cu doi români care lucrau pentru aceasta. „De ieri de la prânz, nimeni nu a mai raspuns la vreun telefon si cu totii - si cei doi israelieni, si cei doi români - sunt plecati în Israel“, a spus Busuioc. Busuioc a tinut sa precizeze ca, în afara de bookingul artistilor români, compania nu a avut alta legatura cu festivalul Bucharest Rock Arena. „Fie avem de-a face cu cei mai prosti oameni de pe planeta, fie a fost tentativa unei tepe istorice. Eu, personal, merg pe a doua varianta“, a conchis Busuioc. Conform Registrului Comertului, firma Playcool SRL, cu sediul într-un apartament de bloc din sectorul 3, s-a înfiintat în 16 martie 2009. Capitalul social al firmei este de 200 de lei, iar unic actionar este Eran Douchan, cetatean israelian care este si administrator. Activitatea principala a firmei este „suport pentru interpretare artistica (spectacole)”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)