Interviu cu Walter Hill

un interviu cu unul din gigantii tough din movieland de care nu se mai aude nimic (la fel ca John Milius si ca John Carpenter), nu ca ar fi tone de povesti recente despre Brian de Palma...
Walter Hill vorbeste si despre motherfucker Charlie Bronson, si despre filmul Hard Times, unul din cele mai bune ale lui Bronson, si cu James Coburn...


The kinds of stories I like to tell are part of a tradition—and I’m not comparing myself to, or placing myself as the equal of some of the great storytellers I’m going to mention; I’m artistically modest, as everyone ought to be—but it’s the tradition practiced by Robert Aldrich, Anthony Mann, Don Siegel, Howard Hawks, Sam Fuller.

De la part des copains / Cold Sweat (1970)

Titlul francez e mai interesant decit cel englez in acest film bazat pe romanul lui Richard Matheson, Ride the Nightmare (filmat anterior pentru TV in 1962 in Alfred Hitchcock hour), vazut imediat dupa noul The Box, tot dupa Matheson. Si cu cascade de Rémy Julienne, al treilea film on a row, dupa Le Gitan si Who ?. Si inca ce cascada, o urmarire cu masina pe pante abrupte, pe Coasta de azur, din Grasse in munti, contra-cronometru, spectaculara, a bout de souffle.

Primul film al lui Terence Young (tata filmelor cu Bond) cu Charles Bronson, pe vremea cind era star in Europa si necunoscut in America, aici a iesit doar asa un pic, inainte de Death Wish, in 1974. Celelalte sunt Red Sun si The Valachi Papers.

Plotul a fost refolosit in A History of Violence, a mon opinion, si inca in alte tone de filme. Un tip cu trecutul sters dar care intr-o zi i se intoarce si-l loveste in fata. Sau cum vin The Visitors, cei al lui Kazan, dar cu motherfucker Charlie Bronson. Si un euro-cast ciudat, Liv Ullmann e sotia lui blonda si cuminte, James Mason cu accent sudist, Luigi Pistilli si sotioara Jill Ireland's rich hippy girl.

Si Michel Constantin, intr-un rol episodic, el apare cu Bronson si in Violent City in acelasi an. Cel mai tare in ecuatie e Jean Topart as Kananga, asasinul psihotic si uberbadguy-ul filmului.
3 1/2 din 5, 7 din 10 !

DVD de origine suedeza cu extras, un "documnetar de 12 minute cu origine de pe cel cu canal Plus, inc are 2 critici vorbesc despre film, nu extrem de interesant. Plus trailer (lung si scurt) si filmografii.

Tiger Lillies live at Metropolis

nu stiu cum sa etichetez postarea, pentru ca nu e nici jazz si nici blues si nici rock, ci un cabaret punk, undeva intre Jacques Brel si Tom Waits. (dixit net: Their surreal style has been described as darkly humorous, Brechtian, gypsy cabaret).
Trioul cult londonez Tiger Lillies si-a luat numele cred de la filmul lui Woody Allen, What's up Tiger Lily ?
Cinta din 1989 si in 2009, duap 20 de ani fara muschetari, au ajuns si la Bucuresti, la festivalul "Viata e frumoasa", la teatrul Metropolis. Cind m-am interesat de bilete, am aflat ca e sold out de mult, dar s-a suplimentat cu inca un spectacol. Si am resusit sa rezerv pe eventim ultimele bilete, pentru ca la Carturesti mi-au zis ca nu mai au.

Si am fost, asta e, daca n-am ajuns la Gary Moore la Budapesta... Sala mica, cocheta, ultimul rind, suplimentat cu scaune normale. Nu cred ca au intrat mai mult de 200 de oameni. Eu stiu de TL de la Karla, o prietena de la Praga, care mi-a zis prin 1999, ca e o trupa total neobisnuita, pe care ii stia k o ardeau pe acolo. Au facut si piese pentru Plunkett si Macleane care s-a filmat acolo, filmul lu fi-su lui Ridley, Jake. Apoi am primit din Irlanda de la prietenul meu Rares, un tricou cu o papuse gonflabila, crucificata,

anume coperta de la albumul Bad Blood and Blasphemey !
La Bucuresti showul s-a numit:
“SONGS FROM THE SHOCKHEADED PETER AND OTHER GORY VERSES”
adica de pe muzicalul Stockeaded Peter si pe albumul Gory Verses

Solistul Martyn Jacques are fata mascata, vopsita gen kabuki, in anumite momente arata ca un clown, Charlie Chaplin, sau Fish sau King Diamond. Si cu vocea high-pitched, cu Tery Jones (in drag) de la Monty Python. Bateristul face mai mult teatru, si are o tona de gadgeturi cu care face atmosfera. Iar (contra)bassistul zici ca e dintr-o trupa de dixieland intr-un speakeasy din New Orleans.
din piese:
Hell (de pe Births, Marriages And Deaths-1994)
Angry (de pe 7 Deadly Sins)
Masturbating Jimmy (de pe Urine Palace, 2007)
Killer(de pe Bad Blood and Blasphemey-1999)
Avarice (de pe noul abum, Freakshow, 2009)
Snake Woman (de pe noul abum, Freakshow)
Piss on your Grave (de pe Two Penny Opera-2001)
The Dreadful Story About Harriet And The Matches (de pe Stockeaded Peter-1999)
Cancer (de pe Stockeaded Peter-1999)
etc,
Bis:
Lobotomy (de pe noul abum, Freakshow)

recuperari: Le Gitan (1975)

un alt film de José Giovanni pe care l-am ratat in copilarie (si de altfel nici nu aveam cum sa-l vad pentru ca nu a rulat la noi). Dar imi amintesc poza din revista Cinema cu Alain Delon cu mustata si palarie si un cutit lung in mina. El este Tiganul din titlu dar filmul este mult mai mult decit atit.

In miinile lui Giovanni, bazat pe propriul sau roman (care se intituleaza "Histoire de fou") si produs de Delon, e un comentariu social, si un alt film despre cinstea hotilor si millieul vazut de un insider, Giovanni a facut puscarie si si-a povestit experientele in Le Trou.
Celalalt protagonist al filmului este Paul Meurisse, implacabilul comisar Blot in Le deuxième souffle, al carui remake il dau la LIGHT pe 30 noiembrie), aici elegantul si tragicul spargator de seifuri, Yan Kun, penultimul rol inainte de moartea sa in 1979.

Apare insa si comisarul Blot, acum avansat la gradul de inspector judicar, el care-l vineaza nemilos pe Gitan, interpretat low key de Marcel Bozuffi, care aparea si el in Le deuxième souffle 1966, ca gangster. Deci niste referinte subtile si schimbari in pagina pe care fanii lui Giovanni le pot observa. La fel ca stilul sec, in care curge filmul chiar daca Delon in rol de tigan e preposterous, el este un paria, un lup singuratic, un animal salbatic neimblinzit. Intr-o secventa un zoom urmareste un cird de pasari salbatice (pescarusi?), apoi la finalul sau il descoperim de Delon care le priveste cum zboara, in apartamentul lui Meurisse e o barza/pasare salbatica impaiata. Iar Delon e insotit de muzica de chitara a lui Django Reinhardt.

Mai apar Annie Girardot, un rol secund si destul de ciudat, Renato Salvatori, (frate cu Delon din Rocco si fratii sai) si Maurice Barrier sunt partenerii Gitanului iar Bernard Giraudeau e un tinar politist cu o agenda proprie. Cascade de Remy Julienne, tocmai am vazut o cursa virtuoasa de-a lui in De la part des Copains aka Cold Sweat (1970). Si un prim cadru plan, de tracking shot aerian, care vine din marea retrtasa pe plaje si pina la caravana de tigani asaltata de politie.

Sincer, ma asteptam ca filmul sa fie mult mai slab dar e mult mai bun, ambiguu, si cu trei personaje, scris competent si cu afectiune virila si lispaita de sentimentalism ieftin pentru "codul de onoare", care abunda in filmele lui Delon, Melville si Giovanni si din care s-a inspirat la greu Michael Mann.

4 din 5, 8 din 10 ! (am fost mai generos pentru ca timpul a trecut frumos peste film, ziua lui Delon a fost pe 8 noiembrie si a implinit 74 de ani, astept sa-l vad in remakeul la Cercul rosu al lui Johnnye To).

dvd, cu subtitluri atroce in engleza din colectia anglo-saxona Alain Delon scoasa de Lionsgate, cu 5 filme, care n-au nici o treaba unele cu altele, pe dvd-uri duble (asta era la pachet cu Notre Histoire de Blier !).