miercuri, 8 iunie 2011

Spoturile TIFF # 10

ajung si eu la TIFF # 10, in ZFR (Zilele filmului romanesc)!

iata spotul oficial:

despre A fost sau n-a fost (la fotbal), regizat nu de Porumboiu ci de Marian Crisan (Megatron, Morgen)
dupa cum se poate vedea si in making of:

iata si promo-ul original de Porumboiu:

si Porumboiu pe afis:

complet v. in dreapta

marți, 7 iunie 2011

Sting Symphonicity la Bucuresti: King of Pain !

mda. Yoghinul si 50 de bulgari la instrumente in piata constitutiei, un fel de festivalul berii redux, doar ca in loc sa fie moca a fost cu preturi koiose, de la 400 ron de stat jos la 190, si un pret "populist", 135 ron pe "gazon", poanta cea mi buna. Intrat greu, cu control de tip anti-tero, bere scumpa, la 1 jeton juma carlsberg, adica 7.5 ron, Guiness la 2 jetoane juma (12,5 ron), Jeggermeiester 2 jetoane (ete-te nu ne mai fraierim nenica) si Sting jumate pe lumina, cu un banner imens banca sponsora la jumatea scenei, deci in spate cam nime nu asculta ci se vocifera, se minca popcorn, hotdogi si biscuiti tuc moca ca s-au dat la intrare, doar la megahituri (Desert Rose, Every Breath you take, Roxanne), leganaturi de gagici si fredonari entuziaste. Aspect de serbare cimpeneasca pe gazon, adica pe asfaltul de pe strasse, cu luminile aprinse pe cele 2 cladiri (frumos ar fi fost proiectiile de concert), cu un Sting mititel pe scena, si inca multe punctisoare si un sunete strident, mai ales la sectia suflatori. Acum, am auzit dinainte ca genul asta de oncert nu e pentru un asmenea loc dar, de, daca aicea, aicea e. Si fiind in the city am zis sa symphostingicity si eu. Ca anul trecut al Elton John a fost excelent, dar e adevarat ca am patruns pina in fata scenei. Aici n-am banuit ca o sa fie intzarcat, nu ca mi-as fi dorit sa stau jos tot concertul.

Cica 10.000 de oameni au cotizat pentru cel mai muzical yoghin. A treia lui venire in tzara lui Mitica -am vazut-o pe prima in 1996 cu 100 de marci germane (ca inca mai era vreme lor si nu exista EU), am vazut si Police care e magnum opus stingus (inafara de rolul din Dune si inca citeva) si am vazut acum si piesa Russians, orchestrata frumos, ca oricum era inspirata de Prokoviev si Ceaikovski, cea care m-a impresionat putin, la fel ca Mad About You ! La Message in a Bottle am gasit ca versiunea noua e "Sending On an SMS" inlcuind O-ul cu M de la M...(Manowar, fireste !). Asha ! Cintind King of Pain mi-am dat seama ca pentru mine si inca citiva fraierici Stingul a fost un sting adevarat, adica o intepatura, auditiva si vizual cit un purice, si m-am dus sa schimb bani in jetoane si apoi jetoanele in beri, pe care mai tirziu le-am schimbat intr-un scurt metraj la gard dar nu in incinta :). If I Ever Lose My Faith in You...und I did :-> !
Alta treaba de kkt a fost ca dupa o ora s-a dat pauza, si douajdeminute a fost mai aglomerat la chioscuri si prin multime. Timp in care am uitat si de ce am venit si ma rugam in stilul "alt concert n-avetzi ?". Chiar mi-as fi dorit sa intre un Love at First Sting, sau Sting on a Tail, anume Scorpions, care fiind nemtzi, au stiut cum se face un concert simfonic, ala cu Orchestra simfonica din Berlin (Moment of Glory)
Ii pling pe cei care la Bon Jovi au bilet "Gazon", dupa cum am mai spus/scris/zis/urlat degeaba, in Romania daca vrei sa VEZI un concert, trebe sa ai bilet de A )golden circle, sau cum vroiau sa faca la Jovi, Platinum, mah tata mah, nu va mai ajunge ?) sau sa te descuci sa stai in fatza (asha cum de fapt ii shade bine oricarui roman de bine), nu la Cu-cur-igu, unde am auzit mai mult rumoarea colegilor de "gazon", decit simfonicitatea. Un spectacol care ar fi fost excelent la Sala Palatului sau la Ateneu, intr-o piata unde sunetul s-a dus in vint...I Hung my Head ! si That's Not the Shape of My Heart ! Altfel, un concert mai mainstream nu se putea, despre care am dezbatut daca e reprezentativ sau nah pentru middle class-ul romanesc. Repet ca ma refer la "GAZON", pentru ca la fitzele de pe scaune n-am avut acces !
Dupa patru beri, 2 pachete de Tui si un hotdog de 2 jetoane (adica 8.20-10.40, cu pauza de repriza ca la meci, sau ca la concert, ca deh e stingfonic), ne-am dus sa mai bem ceva si sa mincam niste mici la hanul berarilor. Berico-mico-nici-city ! Dupa care am dat o tura fantomatica prin Centrul Isteric unde Vlase (sau vreun comesean, ca erau multi in noroi, gazon de strada Covaci :) povestea unui grup de prieteni de la Niste Domni si Fii, cum ca "AC/DC aia trupa, m-as duce sa-i vad in concert tot timpul, pina o sa moara !" See ya at Alice Cooper !

ie-te asha mici i-am vazut shi io !
-------------------------------------
Setlist, 6 iunie 2011:

1. Every Little Thing She Does Is Magic
2. If I Ever Lose My Faith In You
3. Englishman in New York
4. Roxanne
5. Mad About You
6. When We Dance
7. Russians
8. I Hung My Head
9. Why Should I Cry For You?
10. Whenever I Say Your Name
11. Fields Of Gold
12. Next to You

pauza 20'

13. Shape Of My Heart
14. This Cowboy Song
15. Moon Over Bourbon Street
16. End Of The Game
17. All Would Envy
18. King of Pain
19. Every Breath You Take
20. Desert Rose
Encore:
21. She's Too Good For Me
22. Fragile
23. Message in A Bottle

joi, 2 iunie 2011

The Mechanic (2011)

Empire ii da trei stele si zice:
Better than The Transporter but not as much fun as Crank.
I agree. Dar sa nu uitam ca Mecanicul e un remake la un film clasic, mult superior.
Update la filmul lui Michael Winner din 1972, un thriller/neo-noir existentialist cu Charles Bronson in rolul "mecanicului" (asasin profesionist) Arthur Bishop si Jan-Michael Vincent in rolul protejatului sau.
Acum citiva ani era dat ca fiind in dezvoltare cu Michael Douglas in rolul principal. Ar fi fost mai potrivit, pentru ca Statham nu are virsta corecta a personajului. Mentorul sau este Harry McKenna , Donald Sutherland, care are un fiu rebel, pe Steven, Ben Foster in stilul lui James Caan meets Richard Dreyfuss de acum 30 de ani. Acum se vede imediat ca Foster e un actor superior si mai intelectual decit action man Statham,

dar fiind un film produs de Millenium/Nu Image trebuie sa fie plin de actiune la greu, ceea ce devine oarecum tedious &boring. Iar cind Jason asculta la pickup discul cu Schubert (v. The Hunger si all Tony & Ridley Scott, piesa lor trademark)-nu-l crezi o clipa, a disparut din piesaj tabloul de Hyeronimus Bosh din originalul scris de Lewis John Carlino (care apare creditat ca si co-scenarist aici -intre timp scenaristul atasat original - Shane Salerno a disparut cu desavirsire si a aprut Richard Wenk).

Eu personal am citit pe vremuri intr-un almanah (almanahuri, almanahe, ah ce vremuri :)nuvela lui Carlino, care mi-a placut atunci la nebunie. Filmul lui Winner l-am vazut mai tirziu si initial m-a dezamagit, mi-a placut mai mult rifful lui pe aceiasi tema, Scorpio (1973), cu Alain Delon si Burt Lancaster.
Adaosurile de plot destul de incoerente din versiunea 2011, se vede ca a fost scurtat (dvd-ul contine scene extinse, care adauga putina atmosfera) si ca s-a creat actiune in plus la greu, aduc si o schimabre fata de original la final, despre care nu zic decit (spoiler): Mi-e teama ca ar putea urma Mecanicul 2...
Simon West, englez sell-out pe comenzi de action la Hollywood (Con Air, The General's Daughter, Lara Croft:Tomb Rider),face un film in viteza, slick si ultra-violent (rated R cu R mare), ca un bloody burger (juicy, but junk food), din care iese in evidenta muzica lui Mark Isham, profi si eficienta!

Bun de vazut acasa. Un film infinit superior pe aceiasi tema este cel de anul trecut, The American de Anton Corbijn, locul patru in topul meu pe 2010 !
*
DVD extras: (dvd american de la Sony, distribuitorul de acolo): scene taiate si extinse, un making of de 7 min 1/2 despre cascade si actiune si previews.

3 din 5, 6 din 10 (un punct pentru muzica lui Isham, si lookul lui Ben Foster, mereu cu tigara in coltul gurii) !

miercuri, 1 iunie 2011

U.D.O. la Bucuresti !!!

pe 17 noiembrie !!! am uitat sa mentionez ca Udo Dirkschneider, unul din monstrii sacri de voci ai metalului (ex Accept, si leader la trupa sa U.D.O.) o sa fie live la Bucuresti, se pare ca la Silver Church, si nu cum s-a anuntat intial, la Club Maxim !
*U.D.O. a scos un album nou acum, intitulat Rev-Raptor,

excelent, absolut fascinant si melodic, cel mai bun material de pe vremea Accept-ului ! O piesa excelenta, I give as good as I get, lament-like nostalgic dar No Retreat, No Surrender, cu un videoclip extrem de restrained...

***cind s-a anuntzat prima oara un concert U.D.O. in Romania, cred ca era 2005-2006, trebuia sa fie iarna la Sibiu, si Udo s-a inzapezit si n-a mai venit (sau promoterul n-a vindut destule bilete). Aranjasem tripul cu doctorii mei orl-isti si tbc-isti :) si ne-au dat banii inapoi pe bilete. So, Wilkomen zum Buch-arrest mr. Balls to the Wall !
Accept, cu vocalul nou,Mark Tornillo, au cintat anul trecut la Sonisphere ! Dar fara mr. Dirkschneider, vocea rea la inaltime mica, nu prea au nici un farmec !