Who I Am: autobiografia lui Pete Townshend !

rolling stone are un articol interesant desprte autobiografia lui Pete Townshend, acum in print-controversata: 'Who I Am' Could Be the Most Conflicted Rock Memoir of All Time
spicy bits:
despre penisul lui Mick Jagger
despre Keith Moon si Hendrix

"Maybe nobody knows what it's like to be the bad man, to be the sad man, behind blue eyes – but Who I Am is as close as we are likely to get."

*
The Who incepe un turneu cu Quadrophenia in 36 de locatii din SUA, poate la anul somewhere closer to home...

RIP Herbert Lom

Herbert Lom avea 95 de ani si era retras din 1994(si cu un re-lapese in 2004). Dar era unul din actorii mei preferati si acum mai putin de o luna am vazut And There Shall Be None (Ten Little Indians/10 negri mititei in romaneste, versiunea din 1974, cu el si Oliver Reed (si Charles Aznavour, pls.dont go).
Am scris pe acest blog (de fapt pe cel vechi de la pro), despre Lom, in 2007, pe cind am vazut La Setta. Si am remarcat venerabila virsta a sa, iar de atunci, m-am tot gindit ca e inca in viata, unul din cei mai batrini veterani character actors cult. He died peacefully in his sleep this morning, his family said. 27 septembrie 2012, the time had come. Twich, twich, twiched..
Cel mai faimos, Lom a fost nemesisul inspectorului Clouseau, adica mai exact Clouseau a fost nemesisul sau, in seria Pantera roz a lui Blake Edwards. A aparut si in filmul spin-off, Fiul Panterei roz, cu Roberto Benigni, din 1993.

a life in clips de la The Guradian
si tribut/obituary tot din The Guardian

reiau din blogul vechi:
Iar HERBERT LOM (pe numele personajului de aici, Moebius Kelly), împlineşte anul ăsta 90 de ani, pe 11 septembrie, ceea ce îl leagă de Brain De Palma, marele sărbătorit 9/11, alături de Moby. Şi Bin Ladin, dacă-l ascultăm pe Bush.
La Setta a fost penultimul film în care a jucat, în ultimul el reluîndu-şi rolul inspectorului Dreyfus în Fiul Panterei Roz (care e un clasic faţă de voma cu Steve Martin). Cică ar fi jucat şi într-un Agatha Christie TV în 2004....E şi unul din actorii mei preferaţi, de la Comoara din lacul de argint (Schatz im Silbersee),femeia dispărută, la Ladykillers şi Minele regelui Solomon, versiunea Cannon Quatermain gay Chamberlain (pentru care a fost nominalizat la Razzie !!!).. Cînd era tânăr semăna cu Charles Boyer şi are o voce genială, serioasă, cu accent non-defininit, pentru că de fapt e originar din fostul imperiu Austro Ungar, în Boemia, Praga that is. Pe nume Herbert Charles Angelo Kuchacevich ze Schluderpacheru, l-a jucat chiar pe Napoleon (episodic, dar Napoleon!) în ditamai Război şi Pace, într-unul din cele peste 100 de filme în care a apărut. Highly underrated ! Pentru unii ar fi comparabil cu Akim Tamiroff, Donald Pleasance şi Peter Lorre în categoria character actor, dar datorită lui Dreyfus (care mie mi-era mai simpatic decât Clouseau), e destinat stardomului nemuritor. După cum scrie în mini-biografia de pe imdb
, “long may he twitch” !!!

(acum s-a dus sa twitch alaturi de Peter Sellers, si cred ca beau un pint acolo in the bar behind the clouds, alaturi de Ollie Reed si the rest of the ladykillers...)

Herbert Lom (1917-2012)

Piesa zilei: Bob Dylan - Duquesne Whistle

prima piesa de pe Tempest, al 35-la album al lui Bob Dylan (si unul din cele mai bune in 20 de ani!!!), acum la 71 de ani, la 50 de ani de la debut ! Videoclip inventiv si ludic, regizat de Nash Edgerton (da, fratele lui Joel ;, a la Wes Anderson).

un review al abumului de pe the guardian aici
si cel din Uncut (10/10) aici

Jack DeJohnette la Bucuresti !

JACK DEJOHNETTE Group-luni, 1 octombrie 2012, Sala Radio.
In deschidere: IORDACHE
initial; se anuntase Sala Palatului, intre timp n-am mai auzit nimic, dar asta seara am vazut afisul pe strada.
bilete aici (110, 90 si 70 RON) !

Communique:
Laureat GRAMMY ȋn 2009 cu albumul “Peace Time”, Jack DeJohnette continuă să se afirme ca toboşar şi lider de trupă de peste 45 de ani.

De la albumul de jazz-rock al lui Miles Davis “Bitches Brew”, trecând prin colaborarea de peste 25 de ani cu Keith Jarrett şi al lui “Standards Trio”; de la grupul său de avant-garde fusion “Directions” (mai târziu “New Directions”) şi inovativul ansamblu de free-jazz “Special Edition”, până la Golden Beams – propria casă de discuri prin care reinterpretează muzica africană, braziliană, electronică, drum & bass şi muzica de meditaţie, cariera lui DeJohnette se remarcă printr-o creativitate extraordinară şi o abordare unică a tobelor.

DeJohnette nu este ȋnsă doar un toboşar de excepţie, ci şi un compozitor prolific. La aniversarea sa de 70 de ani, artistul va veni la Bucureşti cu un nou proiect ce ȋmbină experienţa sa muzicală din trecut, alături de compoziţii noi.

Rezultatul este The Jack DeJohnette Group, alături de Rudresh Mahanthappa la alto saxofon, David Fiuczynski la chitară , George Colligan la pian şi clape şi Jerome Harris la chitară acustică bass .

Un maestru al jazz-ului, care deseori a trecut graniţele spre alte genuri, DeJohnette a reuşit să adune un grup divers de muzicieni care, alături de el, ȋmbină fără efort tradiţia cu sunete şi ritmuri moderne, combinând jazz-ul cu funk-ul, rock-ul, r&b-ul, precum şi elemente din Orientul Mijlociu sau zona Afro-Iberiană.

Câştigător ȋn 2011 al premiului “Downbeat International Critics Poll Alto Saxophonist of the Year “, precum şi “Alto-saxofonistul anului” oferit de Asociaţia Jurnaliştilor de Jazz, ȋn 2009 şi 2010, “Rising Star-Jazz Artist” şi “Rising Star-Alto” ȋn 2009 de către Downbeat International Critics, şi bursier Guggenheim, Rudresh Mahanthappa fuzionează elemente din cultura indiană cu improvizaţia de jazz ȋntr-un performance cȃt se poate de original.

Născut ȋn State, dar crescut ȋn Germania, David Fiuczynski este un prolific chitarist de jazz-rock ce face combinaţii spectaculoase de funk-rock jazz, improvizaţii ambientale de world-music, metal, reggae, house, dub, drum & bass şi alte ritmuri, rezultatul fiind un melanj original şi exact ceea ce căuta Jack DeJohnette pentru trupa sa.

Pianistul George Colligan (care este de asemenea organist, baterist, trompetist, profesor şi lider de trupă) are o “abordare sci-fi, retro-futuristă a sintetizatorului” (David Alder, All About Jazz NY) şi ȋncorporează totul: de la show tunes la funk, de la improvizaţie liberă la muzică clasică din secolul 20. Multiinstrumentalist, director muzical, autor publicat şi un colaborator frecvent al lui DeJohnette (The Jack DeJohnette Quartet, The Latin Project, Oneness), Colligan este recunoscut la nivel internaţional pentru stilul său versatil.

Un new-yorkez veritabil, Jerome Harris şi-a ȋnceput studiile muzicale la acordeon şi vioară şi a continuat cu studii de psihologie la Universitatea Harvard. Autodidact ȋn ceea ce priveşte chitara şi chitara bass, Harris a obţinut recunoaştere la nivel internaţional pentru stilul său pătrunzător.

Repertoriul grupului e format din albumele lui DeJohnette: Special Edition (‘Special

Edition,’ ‘Audio-Visualscapes,’ ‘Earthwalk,’ şi ‘Irresistible Forces’), ‘Parallel Realities,’

Directions (‘New Rags’), ‘New Directions,’ ‘Music for the Fifth World,’ ‘Album, Album,’ şi Gateway; precum şi melodii din albumul din 2009 de la Golden Beams, alături de Danilo Perez şi John Patituci -‘Music We Are’ (“Tango Africain” şi “Soulful Ballad” ) şi compoziţii noi, precum “Six into Four” şi Spanish 7 (aka “Spanish Moorish”).

JACK DEJOHNETTE Group este format din:
Jack DeJohnette – drums
Rudresh Mahanthappa – alto sax
David Fiuczynski – guitar
George Colligan – piano keys
Jerome Harris – acoustic bass guitar

“Jack DeJohnette este unul dintre cei mai importanţi muzicieni de jazz din ultimii 40 de ani”– NEW YORK TIMES