Noua ediţie a Festivalului Internaţional de Film Experimental Bucureşti BIEFF va avea loc în perioada 20 - 25 noiembrie, la Cinema Scala şi Cinema Elvira Popescu. Intrarea la proiecţiile şi evenimentele conexe BIEFF este liberă, în limita locurilor
disponibile.
Înainte de proiecţia PIETA, BIEFF prezintă cel mai recent scurtmetraj al lui Terry Gilliam, THE WHOLLY FAMILY, o comedie-aventură suprarealistă, câştigătoare a Premiului pentru cel mai bun Scurtmetraj la Premiile Academiei Europene de Film.
Invitat special al ediţiilor anterioare BIEFF, cineastul britanic Peter Greenaway vine şi în acest an la Bucureşti, pentru a susţine misiunea educaţională a BIEFF şi este, începând cu acest an, Preşedinte Onorific al festivalului. La numai câteva zile dupa premiera internaţională în cadrul Festivalului de Film de la Roma, GOLTZIUS AND THE PELICAN COMPANY, cel mai recent film semnat de Peter Greenaway va fi proiectat în premieră în cadrul Galei de Închidere BIEFF, duminică, 25 noiembrie, la Cinema Scala.
Filmul surpriză de sâmbătă seara, ora 22, ii aduce pe marele ecran de la Cinema Scala pe Isabella Rossellini și Jason Patric în unul dintre cele mai controversate filme prezentate în marile festivaluri internaţionale de anul acesta: KEYHOLE, în regia lui Guy Maddin.
John Hiatt-Wood Chipper
De pe noul sau album, Mystic Pinball, al 21-lea, celebrind virsta de 60 de ani, iata "a great story of crime americana, noirish, tongue in cheeck and with a narrator that might sleep with 'em fishes."
In cinstea unui double crispy indemnity tal acestei saptamini, Killer Joe !
Lyrics:
Well, I'm from the Midwest
I know enough to cut a path
Around a wood chipper
And be careful
Of any conversation
A man starts by callin' you skipper
'Cause there ain't no ocean 'round here
Though a lotta little lakes where you could disappear
I wonder what the fish are bitin' on today, Jimmy
She told me not
To follow her down here
Said he was crazy about her
I guess I didn't know
What that meant
Just knew I couldn't do without her
Then I seen 'em through the window sash
He had a Forty four pistol and a bag of cash
And she was foldin' some kinda pretty note paper into her breast pocket
What some people won't do, to break up a happy home
What some people won't do, to break up a happy home
Well, I got the picture
A temporary love shack
In the middle of no place
They were plannin'
On usin' that cash
To get away bold-faced
Now how long did they think they could stay
The troopers and the Marshall's surely on their way
I ran through the yard and I banged my knee on his wood chipper
I was screamin' like a baby
She appeared at the window
He opened the door
And when I looked up
He said "Skipper
What're you doin' here for"
One bullet to the head
Before I hit the ground I was dead
I guess I'm tellin' you this before you go fishin' now, Jimmy
What some people won't do, break up a happy home
What some people won't do, break up a happy home
What some people won't do, to break up a happy home
What some people won't do, to break up a happy home
Never found my body
But they killed 'em in a shoot out
Five miles down the road
They found that note paper
In her breast pocket
Thought it was somethin' written in code
But it was part of a letter set
I'd got her for Christmas ten years ago I'd bet
She used to just use the paper for her grocery list
(And it read)
Eggs
Hamburger meat
Bread
Funyuns
Orange drink
Toilet paper
Tidy Bowl
Pickles
Little Debbie Snack Cakes
What some people won't do, break up a happy home
What some people won't do, to break up a happy home
What some people won't do, to break up a happy home
What some people won't do, break up a happy home
John Hiatt (born August 20, 1952 in Indianapolis, Indiana, U.S.) is an American rock guitarist, pianist, singer, and songwriter. He has been nominated for eleven Grammy Awards.John Hiatt’s sales have never quite matched his reputation. Hiatt’s songs were covered successfully by everyone from Bonnie Raitt, Ronnie Milsap, and Willie Nelson to Iggy Pop, Three Dog Night, and the Neville Brothers, yet it took him 13 years to reach the charts himself.
dupa Classic Rock:
in concert intr-un club/bar din Ucraina, Dianno, primul vocal Maiden, inlocuit in 1981 de Bruce Dickinson, a fost vizibil deranjat de un fan, care striga "Bruce Dickinson". Raspunsul lui Dianno a fost unul violent: “I’m sorry – I don’t do opera,” si l-a pe imitat Dickinson la Run To The Hills. “It’s too fucking easy – and I’m not gay." Apoi a continuat intr-o tirada hiperviolenta. “This is punk. If you like Bruce Dickinson go home and listen to his records. Why did you buy a ticket, motherfucker? This is real punk, man. This is what made Iron Maiden – not the money-making machine. Si mai mult l-a amenintat cu bataia.
“If you don’t like me, fuck off. Better still – you want to fight? You’ll be sorry. I’m sorry, I didn’t say I was a nice guy. You fuck me up, I’ll kick your fucking ass.”
Incidentul incepe in clip dupa 1 minut, apoi Dickinson cinta Running Free. Fanul suna ca un Borat adevarat, mai ales la sfirsit cind zice, "I Love You". In mod clar pentru el era doar o problema de exprimare, in schimb pentru Dianno este problema vietii sale :(
dupa cum scrie un comentariu: this is kinda sad ...
Bug / Omul cu gîndacii, SUA 2006. Regia: William Friedkin, Scenariul: Tracy Letts, după piesa sa. Imaginea: Michael Grady. Cu: Ashley Judd, Michael Shannon, Harry Connick Jr., Lynn Collins. 102 min. Distribuit de New Films România.
*
am profitat de prezenta pe ecrane a noului film de Friedkin, Killer Joe pentru a scoate de la naftalina :) cronica la BUG din revista Re:publik din 2006, unde i-am dat re:gal (adica 4 din 5, 8 din 10 !) unde scriam ca preambul (nepublicat): the horror, the horror…mi-am dat seama că e greu să scrii o cronică la film, pentru că e extrem de neplăcut…
BUG, Tradus drept “Omul cu gândacii”, probabil o rimă cu trupa Omul cu şobolani, este după unii comeback-ul lui William Friedkin (Filera franceză, Sorcerer, To live and die in L.A.), după alţii cîntecul lui de lebădă. Deocamdată Friedkin, care are acum 72 de ani şi va primi la anul Legiunea de onoare de la francezi, care-l ţin la mare preţ, nu are nici un alt proiect cinematografic în dezvoltare. El regizează spectacole de operă şi lansează dvd-uri cu filmele lui care au provocat scandaluri imense la premieră (cum e cazul lui Cruising-1981, care abia a ieşit pe dvd în SUA). Bug a fost prezentat anul trecut în Quinzaine des réalisateurs la Cannes, unde a primit premiul Fipresci. Filmul lui Friedkin nu este pentru cei cu stomacurile sensibile sau doritori de umplutură la popcorn. Este un film independent cu buget minuscul, al cărui subiect, context şi subtext este Paranoia. Un horror despre o problemă reală, nu despre monştrii dinafară, ci dinăuntru. Pentru regizorul Exorcistului este un subiect la fel de familiar ca veioza de pe noptiera sa. Bazat pe o piesă de teatru de Tracy Letts, nu pare teatral nici o clipă. E un coşmar în care intri din primul cadru, cu o panoramare din deşert. Michael Shannon (care-şi preia rolul din piesa de teatru), este un veteran al răzbiului din Irak care vede insecte (microfoane?) peste tot. Ironic Shannon apare şi în World Trade Center, în rolul rangerului singuratic. Ashley Judd este ceea ce se numeşte white trash, o chelnăriţă care locuieşte într-un motel sordid, cu bărbatul (Harry Connick Jr.) în puşcărie. Personajele sunt la limita umanului, decrepite şi fără posibilităţi de a se salva din marasmul psihologic. Dar finalul e apocaliptic la propriu, Shannon îşi smulge bucăţi din carne în timp ce Ashley Judd e demenţă pură. Iar gîndacii sunt sau nu reali, ce contează, pentru personaje sunt. Apocalypse Now and Zen. Paranoia post 9/11 seamănă cu cea post Watergate, şi e pusă pe ecran violent şi fără concesii. Este un final de carieră-şoc pentru unul din cei mai subversivi autori de cinema americani. Sau o nouă radiografie din dosarul de patologii puse pe peliculă de Friedkin. Şi va avea o viaţă lungă pe dvd, acolo unde autorul său spune că se află azi adevărata cinematecă.
