Sau cum ( nu) am intrat la Tarantino...as most of the times Third Time's a Charm !
Cea mai mare nebunie si coada vazuta pe aici...la presa !
si a urmat o alta coada la sala Bazin, care parea useless pt ca e cea mai mica sala
sa ne intlegem-vorbim de proiectiile de presa !!!
*
UPDATE miercuri 22.
bon, le scandale c'est fini !
am vazut filmul azi la prinz si am scris, cind apare pe cinemap pun linkul
VOILa !
sau https://cinemap.ro/stire/132/jurnal-de-cannes--jour-huit-et-neuf
si am avut noroc, pentru ca nu se da la ratrapage :( simbata
UPDATE OF UPDATES :)
cronica mea AICI
si aici
https://aldmovieland.blogspot.com/2020/01/once-upon-time-in-hollywood-2019.html
Terrence Malick este un soi de Salinger cinematografic. Nu prea l-a văzut nimeni, se zice că a venit la Cannes, dar nu își prezintă filmul, nu dă interviuri, nu face conferințe de presă. Aici eram la Tree of Life, în 2011, scandal, îmbulzeală, nebunie. Și Palme d’Or. Dat de chef du jury, Robert De Niro. Nu mi-a plăcut. Iar despre următoarele sale filme, To The Wonder, Knight of Cups și Song to Song…mai bine nu vorbim.
A Hidden Life însă părea interesant din subiect, dar tratat de Malick putea fi o ciudățenie. E primul film al său cu narațiune lineară de la The New World încoace. O combinație între Days of Heaven (pentu care a primit aici Premiul de regie, în 1978) și The Thin Red Line, povestea adevarată a lui Franz Jägerstätter, fermier austriac, objector al războiului și al lui Hitler-dar, cum de a fost posibil ? Povestea părea pierdută, pînă ce un american, Gordon Zahn a descoperit-o în anii 60, vizitînd satul St. Radegund, de unde era născut Jägerstätter și i-a scris biografia (In Solitary Witness: The Life and Death of Franz Jägerstätter).
Film dificil, a durat 3 ore (172 min.) și a fost slow, slow, slow dar care rămîne cu tine. După 3 zile îl resimt mai tare ! Imagine superbă, poetică, avem tristețe, poezie, credintă, iubire și razboi.Cred că oarecum Malick se identifică cu personajul său singular, descoperit mai mult prin scrisori și voice over –comme d’habitude. No star power, actorii sunt majoritatea germani, August Diehl este Jägerstätter, Valerie Pachner, soția lui. Apar și regretații Michael Nyqvist și Bruno Hanz. Muzică multă, clasică (de la Handel la Arvo Pärt), opera de James Newton Howard, încorporat într-un sound design ultra dens. Imaginea este fluidă și cadrele lui Jörg Widmer sunt experimentale. Malick a filmat cu un munte superb pe fundal, ca un castel in nori. Totodată, trebuie să vă spun că el a a stat să monteze filmul aproape 3 ani !
