cronica în engleză aici
- Un incident în Vietnam... povestea unui viol repetat și al unei crime care putea fi împiedicată, dar care nici măcar nu se dorește a fi pedepsită, ci doar ignorată. Pierderi în vreme de război, un război considerat în America sinonimul pierderii inocenței, în care eroii din cele două războaie mondiale au devenit personajul negativ și torționar.
- După primul său incredibil succes mainstream cu Incoruptibilii, Brian De Palma, propulsat pe lista de regizori preferați de studiouri, putea să facă ce film vroia. Și a ales un subiect controversat, repugnant, revoltător, ulterior negat cu vehemență de către toată lumea, mai ales de veteranii din Vietnam. Un caz real, infam, pe care visa să-l pună pe ecran din 1969, atunci când a văzut la Festivalul de la Berlin un film cu același subiect, inspirat din articolul din New York Times al lui Daniel Lang. Totodată, unul din filmele preferate ale sale este Podul de pe râul Kwai și De Palma se hotărăște să devină pentru puțin timp David Lean (de unde și secvența-cheie de pe pod).
Filmat în Thailanda în condiții extrem de dure, cu o echipă de actori de A, tineri și în ascensiune (Michael J. Fox, Sean Penn, John Leguizamo, John C. Reilly), Casualties of War a ieșit pe ecrane în 1989, fiind desființat de criticii care l-au găsit exploatativ și visceral și ignorat total de spectatorii care se săturaseră de Vietnam. Construit ca un imens flashback (și coșmar deopotrivă), conține stilul vizual copleșitor al lui De Palma și temele sale fetiș: vinovăția, trădarea camaraderiei, idila imposibilă, impotența, voyerismul pasiv. Dar de data asta, în loc de mult comentatele fantasme de tip thriller hitchcockian ale lui BDP, evenimentele de pe ecran sunt bazate pe o poveste reală. Spectatorul are cotă de participare la carnagiu și sentimentul de neplăcut, de culpabilitate se instaurează treptat, gradat, paroxistic. Muzica lui Ennio Morricone (după colaborarea anterioară la Incoruptibilii), punctată de naiul lui Gheorghe Zamfir, este sursa principală a emoției, elegiacă, tristă, evocatoare de prezențe de fantome trecute și vise năruite.
- Filmul pe care America n-a suportat să-l vadă, unul din cele mai anti-războinice din câte s-au făcut, e reconsiderat astăzi și considerat mai bun sau egal cu predecesoarele sale, Vânătorul de cerbi, Apocalypse Now, Plutonul, Full Metal Jacket. Iar victima războiului din spatele ecranului a continuat să-și dezvolte temele recurente, disimulate în mult comentatele fantasme de tip thriller hitchcockian, fără a mai deranja conștiința civică a conaționalilor cu povești bazate pe fapte reale.
Extras: ediția extinsă (și prima, de altfel, care ajunge la noi) are incluse 6 minute în plus de film (ceea ce anterior apăruse ca scene tăiate – anchetarea lui Eriksson, o scenă în plus cu Dale Dye și un cameo inedit Greg Henry), un interviu emoționant cu Michael J. Fox și un Making Of de jumătate de oră în care De Palma e mult mai cald și volubil decât de obicei și, dacă vă întrebați de ce, înseamnă că nu ați văzut filmul.
Alin Ludu Dumbravă
4 stele din 5, 8 din 10 !!!
