1 martie 2008
sau Rabid Dogs, sau Semaforo Rosso, sau in versiunea 2002, Kidnapped.
este un film de Mario Bava dar probabil cel mai modern si mai atipic pe care l-a facut, un road movie thriller violent si cinic din 1974, dar care a stat incuiat pina in 1997 cind actrita Lea Lander (aka Kruger) a cumparat finalmente drepturile si a pus laolalta un rough cut intitulat Canni Arrabiati.
povestea unei spargeri care merge prost si fuga continua cu luare de ostatici intr-o masina, filmul fiind in timp real, filmat in cine-verite (cu camera facind efectiv parte din poveste (se afla in masina cu protagonistii) dind senzatie de imediat. Doar pentru senzatia de caldura sufocanta si atmosfera de cocleala, si tot ar ramine antologic. Soferul e Ricardo Cucciolla (Sacco din Sacco si Vanzetti), banditii sunt Dottore-Maurice Poli, Bisturi-cintaretul Don Backy pe numele lui real Aldo Capone si 32 (trentadue! ) Luigi Montefiori (aka George Eastman), iar ostatica Maria e Lea Lander (unul din fotomodelele din Sei donne per l'assasino aka Blood and Black Lace)
undeva intre ceilalti doi "hot" dogs, Straw Dogs si Reservoir Dogs. Am suspectat ca Tarantino ar fi tras cu ochiul dar n-avea de unde pentru ca filmul nu era available si cine l-a vazut l-a vazut dupa 1997. Dar pe coperta dvdului aparut initial (si acum oop) scrie: "like Quentin Tarantino remaking Last House on the Left—inside a moving car". Senzatia de film grindhouse insa exista pe undeva.
vazut din colectia Mario Bava part deux, cu ambele versiuni (o recenzie de dvd excelenta aici) si sincer, sunt de acord total cu Tim Lucas, biograful lui Bava si editorul lui Videowatchdog, care prefera rough cut-ul din 1974 scos de Lander de la naftalina, cu muzica lui Stelvio Cipriani incropita atunci si cu un dubbing prost decit cea remasterizata cu scene filmate in 2001 de Lamberto Bava cu sprijinul financiar al lui Alfredo Leone, producatorul lui Bava cu care s-a certat definitiv apropo de Lisa and the Devil, reeditata de acesta drept bashina House of Exorcism. Muzica din 2002 e insipida si cu un cintec de prost gust pe genericul final, cea din 1974 este o singura tema, excelenta, care se repeta la paroxism si care seamana cu alte teme facute de Cipriani pentru diverse politioteschi. Parerea mea e ca varianta Kidnapped e un cash-in care vine in urma succesului cult al versiunii 1997 si e o scuza jenanta pentru a dilua ceva din forta filmului, ar fi putut sa lucreze pe copia exitstenta dar nu ar fi putut obtine un nou copyright. Se pare ca toti cei care au vazut filmul sunt de aceaisi parere deci vafancullo lamberto, you're a hack anyway! Canni Arrabiatti seamana mai mult cu un Polanski timpuriu (Cul de sac si Cutitul in apa) decit cu vreun alt film de Bava (dupa cum spune Lucas, e un film de gioovanotto, young gun, plin de energie si de forta care experimenteaza) sau filmele italiene ale timpului (Autostope Rosso Sangue si Musca si fugi par a fi trase din el). si e unul din cele mai bune thrillere pe care le-am vazut ever. Punct.
povestea pe larg:
Originally shot in 1974 under the title 'L'uomo e il bambino', this film was shelved when one of the film financial backers died and ownership of the picture became entangled in bankruptcy proceedings before post-production had been completed, which prevented its theatrical release. The film sat on a shelf for almost 25 years until actress Lea Lander rescued it from oblivion by helping finance a DVD release: a new short prologue was shot, according to Bava's original script, and editing and scoring were completed using existing available materials. In 2002 producer Alfredo Leone and director Lamberto Bava (Mario's son), allegedly dissatisfied with the DVD edit, produced a new restored version of the film. Lamberto Bava and his son Roy shot additional footage and original composer Stelvio Cipriani created a new complete musical score (though the DVD release employed some of Cipriani's cues and themes, the film was never properly scored in 1974). This restored version, produced by Kismet Entertainment Group and retitled "Kidnapped", premiered theatrically in the US on May 31, 2002 as part of a Mario Bava retrospective at the American Cinematheque's Egyptian Theater in Hollywood
10/10
