Tage 8-Katalin Varga

cronica din Screen Daily foloseste de 2 ori cuvintul "spellbinding", si ii da trei stele, which is a lot pentru ce au dat la restul filmelor festivalului. Si sunt momente cind filmul are acea calitate, dar as fi vrut ca imaginea sa fie mai buna. Dupa ce am iesit de la cea mocirloasa a lui Angelopoulos, am ajuns direct la cea de aici, destul de neclara pe alocuri (zici ca nu e filmat pe pelicula, desi e...)filmat in natura, cu peisaje minunate, pe un sound design excelent si o muzica intersanta. Mi-a adus aminte de Herzog si Kaspar Hauser, nu stiu de ce, si de Popol Vuh, care faceau muzica, desi nu e acelasi gen, dar are acelasi vibe. Mai interesanta e povestea filmului si cum s-a ajuns sa se faca postproductia in Romania si suport CNC, filmul e de fapt unguresc dar regizorul e englez (Peter Strickland), a filmat in judetul Harghita in 2004, dar a ramas fara fonduri, si bani de postprodcutie ! Enter Tudor& Oana Giurgiu (aka Libra Film, care a co-produs si Delta, anul trecut la Cannes si TIFF), si wham-Berlinale !


Hilda Péter adica Katalin ar trebui sa ia un premiu de interpretare, desi si Michelle Pfeiffer in Cheri, la antipod de gen de film si interpretare, e f buna ! Ah, story-ul, "Rural tragedy with an undertow of film noir," zice tot SD, dar nu e Blatagul, ci mai mult Fefeleaga meets Breaking the Waves !
un credit zice de un "horse whisperer" !
3 din 5 / 6 din 10
premiul FIPRESCI in schimb ia Tzitza speriata La teta asustada, facut de o femeie, Claudia Llosa, un sudamerican (Peruan) in care se baga cartofi in vagin ca mijloc de contraceptie (subiectul nr. 1 la toate discutiile pe care le-am avut ieri cu toti criticii romani si straini cu care am stat la bere !)

Tage 8: My One and Only

am vazut filmul lui Richard Loncraine, My One and Only, in competitie, comedie, road movie, coming-of-age, bazat pe copilaria actorului George Hamilton. Renée Zellweger este mama sa, sounthern blonde a la Marilyn Monroe dar nu e la fel de sexy pe cit ar trebui, de fapt nu e sexy deloc, ci mai degraba groaznica in close-up-ui, pe care camera nu le poate truca. pometii ei sunt aseamanatori cu cei ai lui elephant man, deci primplanurile pe ecranul urias din palast sunt...jale...in rest filmul e ok, destul de lejer si entertaining, cu high production values si Kevin Bacon pe post de tata flustiuratic sef de orchestra...

am intrat la noul opus al lui Angheloupulos cu toata bunavointa, dar film l acare imaginea sa asrate mai prost si ma muddled, si miscarile sa fie mai slow si ami pretentioase, n-am mai vazut de la Hotel de lux de Dan Pita ! Am adormit de doua ori, Willem Dafoe face figuratie, sunetul e prost si dubbingul groaznic, so I finally left,
aseara mi-am pierdut fularul al Mutiny on the Bounty la International, pe Karl Marx Alle, cinematogarf de gala comunist,a zi cam obosit, tzeapa Restrospectivei, la Lawrence nu sunt bilete si se pareca va fi nebunie,. asa ca fug la Friedrichstadt Palast sa vad Katalin Varga care se pare dupa buzz ca va lua ceva premiu.. to be ctd...

tage 7: Waiting for Maurice Jarre

tage 7 (sieben, kein pro), n-am vazut filme inca. Am preferat sa dorm si apoi sa ma duc la Deutsche Film Museum, in Film Haus, si sa ma delectez cu istoria filmului german. Extraordinar muzeu de film, cu o arhitectura superba, cu tot soiul de artifacte din perioada de aur a filmului german, de la Caligari la Hitler, dupa titlul cartii lui Krakauer. Fritz Lang, Murnau, Pabst, Emil Jannings, Metropolis, incaperi intregi dedicate Marlenei Dietrich, marele star al muzeului, Olympia si Lene Riefenstahl, propaganda nazista si cinemaul nou german, cu Ursii de aur ai lui Fassbinder,




Toba de tinichea

si macheta de vapor din Fitzcarraldo.




Un regal absolut ! Apoi expozitia temporara Alfred Hichcock, cu storyboards, documente, si multimedia, absolut fascinant. Mult Pasarile si materiale speciale pentru Germania, cu Hitch vorbind in germana (el a inceput aici ca art director) ! fascinant si mi-a facut pofta sa ma apuc de boxsetul care sta pe raft cu colectia Alfred Hitchcock. Tot la etajul 4 al Film haus la 6 era anuntata intilnirea cu Maurice Jarre, omagiat de Berlinala in retrospectiva 70 mm, pentru cele doua score-ri la filmele lui David Lean, Lawence si Fiica lui Ryan. Am asteptat si legendarul compozitor, tatal lui Jean Michel si al lui Stephanie si Kevin Jarre, la virsta de 84 de ani (din 2000 e retras din activitate) a venit in carucior, cam obosit. La conferinta a fost prezent si Volker Schlondorff (pt care Jarre a compus muzauca la Toba de Tinichea si Die Falschung-Circle of Deceit), care a avut o cota de participare mare, datorita faptului ca Jarre s-a scuzat din cauza jetlegului, ca e Topsy-turvy, si regizorul german l-a mai mobilizat.

Emotionat sa vezi un monument de cinema ca Jarre (de la Franju la Lean, John Frankenheimer, John Huston la Peter Weir si...Top Secret si Young Doctors in love), povestind despre Hitchcock (pentru care a facut muzica la Topaz) ! Ma astepatm sa se retraga imediat dar a semnat, catinel dar destul de bucuros, autografe pe programul de sala. Marturisesc ca mi-a fost rusine sa-l obosesc si ma astepatam la mai multa consideratie din partea nemtilor, dar maniaci sunt peste tot (un fotograf era sa se bata cu bodyguarzii pentru ca fotografia desi era anuntat ca nu are voie). Cel mai frumos lucru spus de Jarre, via Schlondorff, "cel mai important lucru un muzica de film este tacerea, pauza de muzica".



Schlondorff & Jarre

Tage Sechs (finale): It Might Get Loud

si pentru ca nu am parte de un concert berlinez (pe 12 marillion dar what fun fara Fish, de atunci nici nu-i mai urmaresc, in afara de Brave, si Saxon, saw them in 93, like to see them dar nu in mod special sa fug pe la cluburile din Berlin) am avut parte de un Jam station in Friedrichstadt Palast (faimosul teatru de variete construit de DDR-isti in 1981 cu crea se mindreau ca sunt Moulin Rouge-ul estului...)

It Might Get Loud e documentarul lui Davis Guggenheim (an inconvnient truth) despre trei generatii de chiaristi, Jimmy Page, The Edge si Jack White. Fiecare-si povesteste influentele si e privit personal, apoi se intilnesc si isi cinta unul altuia piese, si together ! Interesant, desi extrem de specializat si cam haotic ! Regizorul prezent alturi de The Edge, aplaudat de o sala plina la refuz si entuziasta fata de rock,

imgaine cristal si sunet asisderea, scaunele in schimb incomode. Am zis ca am prins biletul megaaccidnetal, dupa cum am sa incerc si joi la Lawrnce of Arabia, care e sold-out (si din cauza lui Maurice Jarre, despre care scriu mai incolo). Ce am inteles din IMGL, ca jack White e un freak, ca Jimmy e un domn elegant si a gentleman, si ca U2 are riffuri extraordinare, dar le acopera...Bono ! Sa vezi camera de discuri (discoteca ?) lui Page, wow, apoi influentele de blues ale lui White si cum cinta cu Raconteurs pina ii singeraeza total mina, si apoi urmele de singe de pe chitara, si pe Edge prin Dublin, pe marea in reflux, si cu ecoul chitarii in fata marii ! Distribuit de Sony Classic Pictures (unul din dop e Guillermo Navarro), a fost prezentat la Toronto si acum la Berlin a fost premiera europeana.
And then, rejoiced & rejuvenated, m-am intilnit cu John Rabe al meu, Karsten, cu care am mers la petrecerea romaneasca, care incepuse la zece, in Volksbuhe, in Salonul Rosu. In Piata Roza Luxemburg, in est, dar un teatru nazist, construit de Speer, Volkbuhe inseamna @Scena popualara@, aici au cintat si Laibach (normal >), linga e cinema-ul Babylon, petrecerea avea loc in Rote Salon, adica Salonul rosu.
Am patruns cu greu, pe scari inguste, intr-un loc al decadentei, care s-ar fi potrivit cu un film de Aki Kaurismaki, mai ales ca mai tirziu au cintat Zdob si Zdub, trupa a carei analogie cu Leningrad Cowboys pentru mine e firesca ! Lume multa, cosmopolita, de la Wild Buch si alti francezi, la romani si teutoni, open bar cu Berliner Pilner (de ce mi-o fi dat mie un Jever FUN adica nonalacolic, nu stiu, o fi din cazua miinii, am stat putin, desi am ajuns pe la 11 jumate la 1 petrecerea era in toi, si Z si Z cintau !! dar i got a ride back si, inainte de culcare, dupa surfarea obligatoarie a tuturor canalelor in germana (in prima seara am vazut Click ! im deutsch, voma de calibru expensive), am vazut Bric Brac pe dvd si nu mi-a placut, mi s-a parut cam grandoman si pointless. Si ce era cu piesa OMD Enola gay, pe soundtrack, are vreo legatura cu Bashir ? si muzica de opera, a la preda-tor (Gica, the unnecesary angel ) ?