AC/DC Shoot to Thrill in Iron Man 2

videoclip oficial cu Shoot to Thrill, filmat in Buenos Aires, Argentina si cu imagini din film, pentru promotia lui Iron Man 2.

fuckin good news, dupa back in black din primul Iron Man, AC/DC au semnat cu Paramount (comunicatul zice Columbia records) si vor scoate un album AC/DC: Iron Man 2, cu 2 saptamini inainte sa iasa filmul (19 aprilie). Desteapta miscare, o sa-si faca fani si o sa mai vinda inca odata 15 piese din care inteleg ca nici una nu e noua (sigur e si War machine ca e in trailer). Poate totusi scot una pentru Tony Strak si Whiplash. AC/DC au mai avut movieplugs insa nu la nivelul asta, un soundtrack intreg la filmul lui Stephen King, Maximum Overdrive, in anii '80 (mai exact in 1986, dar titlul e obscur), cu Big Gun si Ahnuld pentru Last Action Hero (1993) si pentru Howard Stern in Private Parts
(1997). Avind in vedere ca filmul iese la noi pe 7 mai (data veche era 30 aprilie dar am indoiesc ca mai e actuala) si AC/DC cinta pe 16 la Bucuresti, sunt sigur ca si asta va creste nebunia, nu ca ar mai avea cineva vreo indoiala de aceste fenomen hell bells !

Up in the air (2009)

Ryan Bingham (George Clooney), este a corporate hatchet man. Meserie odioasa, sa dai oamenii afara din companii pentru ca patronii lor nu au curajul. But someone’s gonna do it. And fly frequent flier miles for it.

Initial thoughts:
The guy’s a piece of shit
Every piece of shit gets a second chance one in a while
He’s gonna make it or not
Why should I care ?


Si de fapt la final iti pasa, pentru ca filmul are rapeluri de The Apartment (si corolarul American Beauty), About Schmidt, As Good As It Gets (not) of this year. Si are ceva din The Messenger, si din Comedia umana lui William Saroyan.

Si bineinteles ca e un film mai bun ca Avatar cu tot escapismul sau 3d post-criza,
and it works like a real life affair with true fired people being interviewed



Al treilea film al lui Jason Reitman, care nu e la fel de frivol ca taica-su Ivan si face filme care au un meaning (Thank U for Smoking, Juno), desi are 32 de ani. Cred ca are sanse sa-i depaseasdca pe offbeatsii Wes Andreson si David O Russell at their own game. Desi e mai apope de Alexander Payne si Paul Thomas Anderson (sunt si elemente de Punch-Drunk Love).
Clooney merita un Oscar de rol principal (are unul de secundar, pentru Syriana), probabil o sa ia Oscar de scenariu.



Poate pentru chestiile cu avionul mi-a adus aminte de Avanti ! dar si cinsimul personajului m-a apropiat de Billy Wilder. E un rol pentru Jack Lemmon din perioada Save the Tiger !

4 din 5, 8 din 10 !

Rod Stewart la Bucuresti

da, din nou dupa 1993 sau 1994 cind a fost pe defunctul 23 august (sau Lia Manoliu), cu Joe Cocker si Eros R. Rod are un nou album out cu piese de soul, SoulBook.

Asta dupa seria de succese cu coveruri clasice, The Great American Songbook. Stewart are 65 de ani (10 ian !!!) si o sa cinte pe stadionul de rugby Iolanda Balasz unde cinta si Clapton cu Steve Windwood. O sa fie un concert fancy nevertheless. Pe 29 iunie. Chiar mi-era dor de Roderick David Stewart, CBE , de cind am cumparat si dvd-ul excelent cu Live at Royal Albert Hall in 2004 one night only) pe drumul de intors de la Bratislava in august 2008, de al o benzinarie de linga Deva si de cind il sarbatoresc pe pritenul meu Terje care s-a nascut in aceiasi zi cu el. See ya there ! Every Picture Tells A Story, and The First Cut Is The Deepest, true still !!! Also Blondes have more fun ! And Some guys have all the luck !



si in alta ordine de idei, New Model Army vin din nou la Hard Rock Cafe pe 26 februarie !

Adevaratul Serpico

in 1973 Sydney Lumet si Al Pacino puneau pe ecran viata ofiterului de politie Frank Serpico, primul care a violat legea tacerii din politia newyorkeza si a povestit despre coruptie si a fost impuscat direct in fata. Pacino a luat primul Glob de Aur din cariera, si e primul film catre trateaza o tema asupra careia Lumet va reveni mereu (Prince of the City, Q&A, Night Falls on Manhattan).

Serpico a rulat in Romania in anii ulteriori, unul din putinele filme americane de acest gen (la fel ca The New Centurions/Rondul de noapte de Richard Fleischer, facut cu un an inainte), probabil pentru ca reprezenta autoritatea corupta din vestul decadent si cred ca e primul film cu Al Pacino pe care l-am vazut (Sperietoarea nu s-a mai dat). Si revazut. Desi fusese nominalizat la Oscar si luase Globul, de Pacino scria pe afis, premiul David Di Donatello, probabil era mai putin imperialist. Asa am auzit si de acest DDD, care mi se parea cel mai important premiu. Vazut la Patria in Brasov intr-un re-run, si imi amintesc genul de legenda urbana, despre un amic mai mare, zis Paraipan, care ambetat fiind de alcool, a adormit de fiecare data la Serpico si el stia ca omul a murit(filmul incpe cu impuscatura si se termina cu insertul "Frank Serpico traieste acum undeva in Elvetia". Si mai era un tip poreclit Serpico prin oras la acea vreme.
Cut to;
articolul din New York Times despre adevaratul Serpico, acum in virsta de 73 de ani si uimitoarea viata pe care a dus-o, in exil si into the wild. O combinatie de look de Willie Nelson cu Jason Robards, Frank isi scrie acum biografia, pornind din punctul in care a fost impuscat, in Brooklyn, in 1971 (filmul e bazat pe cartea best seller a lui Peter Maas, din royaltiurile care, alturi de cele de pe film, l-au facut pe Serpico sa se poata retrage si sa nu mai aibe nevoie de bani toata viata).

Working title: “Before I Go.”

“It’s the rest of the story,”

It is, ultimately, a story of healing. He wandered in Europe and across North America, he said, because “I wanted to find my life.”

“I had gone through a near-death experience,” he explained, “and that gives you an insight into how fleeting life is, and what’s important.”

True Grit.