luni, 8 februarie 2010

The Boat That Rocked (2009)

The Boat That Rocked e un ansamble movie despre vasul Radio Rock care pirata in 1966 undele radio din apele marii Nordului !

nu chiar Get Crazy, unde Bill Nighy a fost excelent, dar close, cu 2 momente excelente, duleul dintre Conte (Philip Seymour Hoffman, great voice man) si Gavin (Rhys Ifans) pe catarg pe muzica de Morricone de la Leone !
main topic, sex, popping the cherry (doar erau anii revolutiei sexuale in swinging London), cu un Kenneth Branagh nazist

si un adjutant pe nume Twatt (Twat cu doi T)
un cameo January Jones (hottie a la Grace Kelly din Mad Men)
montaj inventiv pe Kinks si Stones...si pe final cu un montaj de albume clasice dar si noi cu concesii comerciale (Black Eyed Peas, Duffy (care cinta coverul la "Stay With me", etc ?)
incredibley gorgeous soundtrack cu piese din epoca, toate clasice, de la australienii de la Easybeats cu Friday on My Mind la The Who, Stones, Procol Harum, Moody Blues, The Kinks, genericul final David Bowie cu Let's Dance

o scena excelenta, Titanic-like, pe Yusuf Islam, pardon, Cat Stevens, cu "Father and Son", care mi-a adus aminte de povestea cu cutremurul din 1977 si tipul care fugise din bloc cu colectia de discuri.
filmul are pe dvd 130 min, in cinema a avut 116, l-au distribuit cei de la Universal care nu au stiut cum sa-l marketeze, au facut un cut cu chestiile cel mai putin interesante si nu a avut succesul scontat, la noi la cinema trebuia sa vina dar s-a anulat. Ar trebui un director's cut cu versiunea extinsa.

dvd extras;
scene taiate, geniale si lungi, de ani de zile n-am mai vazut un dvd cu atit de multe chestii geniale lasate pe linga (Walk Hard-Devey Cox se apropie), intregi subploturi si cele mai haioase scene, cum e flashbackul cu Rhys Ifans in Guatemala cu "Hey, You, Get Out of my Cloud", prezenatae cu verva de Curtis (mai ales povestea cu Beatles-ii)
comentariu cu scenaristul si regizorul Richard Curtis (Love Actually si scenarist si producer de succes in UK) si actori
titluri alternative:
Good Morning England (Franta)
Pirate Radio (SUA)
Radio Rock Revolution (Germania)
Piratii rock-ului (Romania, dvd)
dvd-ul romanesc e hilar, spicuiesc de pe coperta, poezioara:
"Au pus rock. Au fost in top. iar apoi deloc."
genius...
plus inadvertenta, "de la regizorul filmelor Four Weddings, Notting Hills si Love Actually" (la primele doua Curtis a fost producator si senarist, duh!)

cronica lui Ebert. 3 stele din 4, excelenta, aici
3 1/2 din 5, 7 din 10 !
mai bun decit toate cele 3 serii din Piratii din Caraibe la un loc (plus ca joaca si Bill Nighy si Jack Davenport), cred ca piesa "Sink Or Swim" compusa de Hans Zimmer si Lorne Balfe e in scena taiata in care merg la Radio Sunshine !

duminică, 7 februarie 2010

reminder: Monstrul/Gwoemul/The Host la The Light

BOHEMIAN MONDAY - FILM
LUNI, 8 FEBRUARIE 2010, ORA 20.00 The Light, Liberty Center Mall
Monstrul/Gwoemul/The Host de Bong Joon-ho (2006), 118 min
cu Byeon Hie-bong, Song Kang-ho, Park Hae-il
Cel mai mare succes de casa corean !
Monstrul care i-a detronat pe Godzilla si Alien !
Infricosator si amuzant !
TARIF 10 LEI
cronica mea amanuntita aici

revazut acum dupa 4 ani, spectaculos si hipermuzant (umor negru si satira desigur), cu efecte hitech de la Orpahange si Weta desi designul este corean, cu familia total disfunctionala, de parca cei din Miss Little Sunshine s-ar duce sa se lupte cu Alien !

Chris Rea-The Road to Hell in Bucuresti

aseara la Sala Palatului, cu o sala fullhouse, dar cu un public mai pestrit ca de obicei, care jubila la recunoastrea oricarui hit, Rea a fost mai bluesy si mai virtuos ca asteptarile mele. Trupa excelenta, si doar puseuri de evergreenuri, cu multe momente de blues si pian plus guitar groove, in stiulul live al lui E Street Band al lui The Boss. Bere Peronni (pe care cica nu aveai voie s-o duci in sala decit in plastic dar carau baietii cu sticlele), si tirguri de producatori in hol, de nu aveai loc, salamuri si brinze italienesti molto bene, portofele de piele, cizme de dama, dulciuri si quick cola. Si cd-uri cu bes tof-ul "Still so far to go" cum zicea fata, stiti, cu 2 piese noi. Rea are un look dur si trecut prin viata, cam ca Johnny Hallyday in Vengeance al lui Johnny To ! A cintat The Road to Hell intr-o varianta interesanta, cu un inceput introspectiv, cu tema lui Morricone de la The man with the Harmonica (Once Upon a Time in the West) pe chitara.



Una peste alta, mult mai bine decit m-am astepat, un chitarist excelent, molto virtuoso, cu asemanarile de stil cu Clapton, J.J.Cale si Knopfler, un concert cald, viu si care ar fi fost mult mai fun intr-o atmosfera de club, sau de live detasat, nu cu 4000 de oameni stind jos ca oile, cu un Guinness si Jameson linga, dar asta e, a fost ok si cu niste Perroni si am stat citeva piese jos in picioare, apoi m-am dus sa-mi iau o bere pe Julia si am pierdut Auberge, pronunat de noi Obeji, cred ca atunci cind cumparam pecorino si altele de la L'italiano. Sa fie in ton cu subiectul cintecului. Looking for the Summer si On the Beach si Easy Rider si altele, cu boborul ridicat in picioare, dansind turmentat la bisuri. (too old for disco ? never too old to dance ! romanians, nah ! ). Asemanarile cu Dire Straits si cu Mark Knopfler ii dauneaza insa, ca si tonalitatea mult prea pop(ulista) a hiturilor lor. Insa a fost un live excelent, peste asteptarile mele initiale.
in deschidere, un irlandez, Paul Casey, care mi s-a aprut ca apoi s-a alaturat trupei lui Rea.

sâmbătă, 6 februarie 2010

Rod Stewart nu vine la Bucuresti for now

UPDATE: Potrivit site-ului RodStewart.com , concertul de la Bucuresti a fost sters de pe lista turneului programat in aceasta vara, la sfarsitul lunii iunie el urmand sa concerteze doar la Budapesta (26 iunie) si Viena (27 iunie).

deci cine vrea, Budapesta sau Viena ! business as usual ! Was it too much for ya, Eric and Steve and Elton, huh ? Angus & Brian scared you ? Young Turks, ah ?